ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 970/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 44 din 29 aprilie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

s-a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâta Cooperativa de Consum

Budești împotriva sentinței comerciale nr. 107 din 22 ianuarie 2009 a

Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința primei

instanțe s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus evacuarea pârâtei din

spațiul în litigiu pe care îl ocupă fără drept, reținându-se că reclamantul a

dobândit spațiul prin licitație conform O.G. 11/1996, iar contra acestei forme

de executare silită nu s-a formulat vreo contestație. În consecință,

reclamantul este îndreptățit să solicite evacuarea pârâtei.

Împotriva deciziei

instanței de apel, pârâta a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. pr. civ.

Recurenta a susținut

că acțiunea în evacuare ar fi fost posibilă numai dacă între părți ar fi

existat reporturi locative și consideră că singura acțiune prin care s-ar fi

putut verifica titlurile părților nu putea fi decât o acțiune în revendicare.

Pârâta recurentă a

mai susținut că instanța a apreciat în mod greșit forța probantă a dispoziției

de încasare din 16 decembrie 1976 și a notei de debitare-creditare din 7

noiembrie 1982, documente cu care consideră că dovedește că este proprietara

spațiului în litigiu.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge

recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 alin.

(1) C. proC. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se solicită numai

pentru motive de nelegalitate. Analizând criticile din perspectiva acestor

dispoziții, se poate constata că recurenta a înțeles să invoce punctul 9, din

acest articol citat, fără să îl argumenteze și fără precizarea dispozițiilor

legale încălcate care să ducă neîndoielnic la concluzia nelegalității deciziei

atacate cu recurs. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. stabilește că modificarea sau

casarea unei hotărâri poate fi cerută când aceasta este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Aprecierea greșită a forței

probante a dispoziției de încasare din 16 decembrie 1976 și a notei de

debitare-creditare din 7 noiembrie 1982, documente cu care consideră recurenta

că dovedește că este proprietara spațiului în litigiu, nu se poate circumscrie

acestui motiv de modificare a deciziei atacate, critica fiind una de

netemeinicie și nu de nelegalitate.

Cât privește calea

procesuală aleasă de către intimatul reclamant, anume acțiunea în evacuare și

nu acțiunea în revendicare, acesta este un aspect ce ține de principiul disponibilității

care guvernează procesul civil, reclamantul fiind acela care stabilește cadrul

procesual, iar nu pârâtul. Dacă avea pretenții proprii și era nemulțumit de

cadrul procesual fixat de către reclamant, pârâtul avea posibilitatea

formulării unei cereri reconvenționale.

Înalta Curte reține

însă că la data de 31 mai 2005 reclamantul și-a completat și modificat acțiunea

în evacuare, în acțiune în evacuare și revendicare indicând și dispozițiile art.

480 C. civ.(filele 2, 3, 4, Dosar nr. 1225/2006 al Tribunalului Vâlcea).

Prin acțiunea în

revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere

restituirea acesteia de la cel la care se găsește; proprietarul neposesor cere

posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și

restituirea lucrului. În speță, reclamantul proprietar prin adjudecarea bunului

la licitație cere ocrotirea dreptului său și restituirea bunului său de la

posesorul care a pierdut proprietatea, respectiv de la pârâta recurentă din

cauză.

Acțiunea în revendicare

este o acțiune petitorie, prin care se apăra dreptul de proprietate și se pune

în discuție existența dreptului de proprietate, reclamantul având sarcina să

dovedească titlul său de proprietate, după dictonul "actori incumbit

probatio". Prin acțiunea în revendicare se apără dreptul de proprietate în

timp ce prin acțiunile posesorii se apără posesia.

Acțiunea în

revendicare este o acțiune reală, ea întemeindu-se și apărând însuși dreptul de

proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprimă acțiunii

același caracter real și se deosebește de acțiunile personale, ca de exemplu

acțiunea derivând din contractul de locație, contractul de depozit prin care se

cere restituirea lucrului și au ca temei dreptul de creanță născut din contract.

Scopul acțiunii în

revendicare este restituirea lucrului și deci acțiunea trebuie introdusă

împotriva celui ce deține lucrul.

Așadar instanțele de

fond și de apel s-au pronunțat într-un cadru procesual corect ales de către

reclamant, decizia atacată urmând a fi menținută.

Pentru considerentele

de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Budești împotriva

Deciziei nr. 44 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Văzând dispozițiile art.

274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatului reclamant P.G.,

1.190 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Petria Gheorghe D E C

I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Budești împotriva Deciziei

nr. 44 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Obligă recurenta să

plătească intimatului reclamant P.G. 1190 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 martie 2010.