ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 970/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 44 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Budești împotriva sentinței comerciale nr. 107 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința primei instanțe s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu pe care îl ocupă fără drept, reținându-se că reclamantul a dobândit spațiul prin licitație conform O.G. 11/1996, iar contra acestei forme de executare silită nu s-a formulat vreo contestație.

În consecință, reclamantul este îndreptățit să solicite evacuarea pârâtei. Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. Recurenta a susținut că acțiunea în evacuare ar fi fost posibilă numai dacă între părți ar fi existat reporturi locative și consideră că singura acțiune prin care s-ar fi putut verifica titlurile părților nu putea fi decât o acțiune în revendicare. Pârâta recurentă a mai susținut că instanța a apreciat în mod greșit forța probantă a dispoziției de încasare din 16 decembrie 1976 și a notei de debitare-creditare din 7 noiembrie 1982, documente cu care consideră că dovedește că este proprietara spațiului în litigiu.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 alin. (1) C. proC. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se solicită numai pentru motive de nelegalitate. Analizând criticile din perspectiva acestor dispoziții, se poate constata că recurenta a înțeles să invoce punctul 9, din acest articol citat, fără să îl argumenteze și fără precizarea dispozițiilor legale încălcate care să ducă neîndoielnic la concluzia nelegalității deciziei atacate cu recurs. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. stabilește că modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Aprecierea greșită a forței probante a dispoziției de încasare din 16 decembrie 1976 și a notei de debitare-creditare din 7 noiembrie 1982, documente cu care consideră recurenta că dovedește că este proprietara spațiului în litigiu, nu se poate circumscrie acestui motiv de modificare a deciziei atacate, critica fiind una de netemeinicie și nu de nelegalitate. Cât privește calea procesuală aleasă de către intimatul reclamant, anume acțiunea în evacuare și nu acțiunea în revendicare, acesta este un aspect ce ține de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, reclamantul fiind acela care stabilește cadrul procesual, iar nu pârâtul. Dacă avea pretenții proprii și era nemulțumit de cadrul procesual fixat de către reclamant, pârâtul avea posibilitatea formulării unei cereri reconvenționale.

Înalta Curte reține însă că la data de 31 mai 2005 reclamantul și-a completat și modificat acțiunea în evacuare, în acțiune în evacuare și revendicare indicând și dispozițiile art. 480 C. civ.(filele 2, 3, 4, Dosar nr. 1225/2006 al Tribunalului Vâlcea). Prin acțiunea în revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se găsește; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului. În speță, reclamantul proprietar prin adjudecarea bunului la licitație cere ocrotirea dreptului său și restituirea bunului său de la posesorul care a pierdut proprietatea, respectiv de la pârâta recurentă din cauză.

Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie, prin care se apăra dreptul de proprietate și se pune în discuție existența dreptului de proprietate, reclamantul având sarcina să dovedească titlul său de proprietate, după dictonul "actori incumbit probatio". Prin acțiunea în revendicare se apără dreptul de proprietate în timp ce prin acțiunile posesorii se apără posesia. Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, ea întemeindu-se și apărând însuși dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprimă acțiunii același caracter real și se deosebește de acțiunile personale, ca de exemplu acțiunea derivând din contractul de locație, contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului și au ca temei dreptul de creanță născut din contract.

Scopul acțiunii în revendicare este restituirea lucrului și deci acțiunea trebuie introdusă împotriva celui ce deține lucrul. Așadar instanțele de fond și de apel s-au pronunțat într-un cadru procesual corect ales de către reclamant, decizia atacată urmând a fi menținută. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Budești împotriva Deciziei nr. 44 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatului reclamant P.G., 1.190 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Petria Gheorghe D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Budești împotriva Deciziei nr. 44 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta să plătească intimatului reclamant P.G. 1190 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2010.