ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 918/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Rădăuți care prin sentința civilă nr. 4300 din 6 noiembrie 2007 a investit Tribunalul Suceava cu soluționarea cauzei, reclamanții N.A. și N.C. au chemată în judecată pe pârâta AN A.R.D.A.S. SA Bacău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate cu privire la construcțiile formate din canton, garaj, WC situate pe parcela în suprafață de 1.122 mp din C.F. a comunei Horodnic de Sus, drept dobândit prin accesiune, conform art. 482 și 492 C. civ. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că terenul în litigiu, pe care ei l-au moștenit a fost proprietatea autorului lor N.C.

și pe care s-a construit de către pârâtă un canton cu anexe, construcții care au fost ulterior dezafectate. Terenul a revenit în proprietatea lor și cu toate demersurile întreprinse pentru a ajunge la o înțelegere cu pârâta cu privire la construcții nu au ajuns la nici un rezultat. Prin sentința nr. 539 din data de 25 martie 2009 Tribunalul Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a constatat dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate prin accesiune cu privire la construcția constând în canton edificată de pârâtă pe terenul proprietatea reclamanților identificat cadastral conform extras C.F. în suprafață de 1.122 mp; au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 146.351 lei cu titlu de despăgubiri.

Împotriva sentinței sus menționată au declarat apel ambele părți, iar Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 112 din data de 16 octombrie 2009 a respins ca nefondate ambele apeluri, menținând ca legală și temeinică sentința primei instanțe. Împotriva deciziei sus evocată au declarat recurs reclamanții N.A. și N.C., în cadrul termenului legal, fără a motiva în fapt sau în drept cererea de recurs, prin care au solicitat admiterea recursului. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenții reclamanți N.A. și N.C. nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenții fiind citați pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 6 și 7 dosar recurs). În raport de împrejurarea că recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanții N.A. și N.C. împotriva Deciziei nr. 112 din 16 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2010.