ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 918/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 918/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Rădăuți care prin sentința
civilă nr. 4300 din 6 noiembrie 2007 a investit Tribunalul Suceava cu
soluționarea cauzei, reclamanții N.A. și N.C. au chemată în judecată pe pârâta
AN A.R.D.A.S. SA Bacău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
constate dreptul de proprietate cu privire la construcțiile formate din canton,
garaj, WC situate pe parcela în suprafață de 1.122 mp din C.F. a comunei
Horodnic de Sus, drept dobândit prin accesiune, conform art. 482 și 492 C. civ.
În motivarea acțiunii reclamanții au
arătat că terenul în litigiu, pe care ei l-au moștenit a fost proprietatea
autorului lor N.C. și pe care s-a construit de către pârâtă un canton cu anexe,
construcții care au fost ulterior dezafectate. Terenul a revenit în
proprietatea lor și cu toate demersurile întreprinse pentru a ajunge la o
înțelegere cu pârâta cu privire la construcții nu au ajuns la nici un rezultat.
Prin sentința nr. 539 din data de 25
martie 2009 Tribunalul Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal,
a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a constatat dobândirea de către
reclamanți a dreptului de proprietate prin accesiune cu privire la construcția
constând în canton edificată de pârâtă pe terenul proprietatea reclamanților
identificat cadastral conform extras C.F. în suprafață de 1.122 mp; au fost
obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 146.351 lei cu titlu de
despăgubiri.
Împotriva sentinței sus menționată au
declarat apel ambele părți, iar Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 112 din data de 16 octombrie 2009 a
respins ca nefondate ambele apeluri, menținând ca legală și temeinică sentința
primei instanțe.
Împotriva deciziei sus evocată au declarat
recurs reclamanții N.A. și N.C., în cadrul termenului legal, fără a motiva în
fapt sau în drept cererea de recurs, prin care au solicitat admiterea
recursului.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,
conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997,
modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având
în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și
invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a
reținut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997,
modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile
introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru
prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și
de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod
excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.
146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care
partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca
netimbrată.
Față de dispozițiile legale evocate se
constată că recursul declarat de către recurenții reclamanți N.A. și N.C. nu a
fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenții fiind
citați pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010 cu mențiunea de a
achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 6 și 7
dosar recurs).
În raport de împrejurarea că
recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din
citația emisă pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când
procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea
eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997,
modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de
aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul
judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul
declarat de reclamanții N.A. și N.C. împotriva Deciziei nr. 112 din 16
octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5
martie 2010.