ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.03.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 918/2010

HOTĂRÂRE
05.03.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 918/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Rădăuți care prin sentința

civilă nr. 4300 din 6 noiembrie 2007 a investit Tribunalul Suceava cu

soluționarea cauzei, reclamanții N.A. și N.C. au chemată în judecată pe pârâta

AN A.R.D.A.S. SA Bacău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate dreptul de proprietate cu privire la construcțiile formate din canton,

garaj, WC situate pe parcela în suprafață de 1.122 mp din C.F. a comunei

Horodnic de Sus, drept dobândit prin accesiune, conform art. 482 și 492 C. civ.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că terenul în litigiu, pe care ei l-au moștenit a fost proprietatea

autorului lor N.C. și pe care s-a construit de către pârâtă un canton cu anexe,

construcții care au fost ulterior dezafectate. Terenul a revenit în

proprietatea lor și cu toate demersurile întreprinse pentru a ajunge la o

înțelegere cu pârâta cu privire la construcții nu au ajuns la nici un rezultat.

Prin sentința nr. 539 din data de 25

martie 2009 Tribunalul Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a constatat dobândirea de către

reclamanți a dreptului de proprietate prin accesiune cu privire la construcția

constând în canton edificată de pârâtă pe terenul proprietatea reclamanților

identificat cadastral conform extras C.F. în suprafață de 1.122 mp; au fost

obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 146.351 lei cu titlu de

despăgubiri.

Împotriva sentinței sus menționată au

declarat apel ambele părți, iar Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 112 din data de 16 octombrie 2009 a

respins ca nefondate ambele apeluri, menținând ca legală și temeinică sentința

primei instanțe.

Împotriva deciziei sus evocată au declarat

recurs reclamanții N.A. și N.C., în cadrul termenului legal, fără a motiva în

fapt sau în drept cererea de recurs, prin care au solicitat admiterea

recursului.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997,

modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având

în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și

invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a

reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenții reclamanți N.A. și N.C. nu a

fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenții fiind

citați pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010 cu mențiunea de a

achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 6 și 7

dosar recurs).

În raport de împrejurarea că

recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din

citația emisă pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când

procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de

aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul

judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de reclamanții N.A. și N.C. împotriva Deciziei nr. 112 din 16

octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1782/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul N.D. a chemat în judecată pârâții Consiliul Județean Suceava și SC S. SA Suceava, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceștia și pe
ÎCCJ 2005-04-22
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3264/2005
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată la data de 15 octombrie 2003 Judecătoriei Rădăuți, reclamantul L.V. a chemat în judecată pârâtul C.N. solicitând ca prin sent
ÎCCJ 2010-03-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2010
constând în suprafața de 644 m 2 teren (identic cu p.f. din C.F. a comunei cadastrale Cajvana ). Tot în mod irevocabil s-a reținut (prin Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava), că pe această suprafață de teren numiți
ÎCCJ 2010-03-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2010
Pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, către reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 104 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Suceava a fost respins apelul f
ÎCCJ 2011-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 355/2011
în interesul pârâtului apelant de către C.M. și A.N.N., care au susținut imposibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 2500 m.p. teren, vândută de autorul reclamanților autorilor intervenienților, respectiv familiilor N., C. și P. p
Sursă