ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1782/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1782/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul N.D. a chemat în
judecată pârâții Consiliul Județean Suceava și SC S. SA Suceava, solicitând
instanței ca, în contradictoriu cu aceștia și pe calea contenciosului
administrativ, să dispună anularea parțială a certificatului de atestare a
dreptului de proprietate asupra terenurilor seria SV nr. 0037/1995, emis
pârâtelor pentru suprafața de 1200 mp, situat în comuna Horodnic de Sus,
județul Suceava.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că terenul în suprafață de 1200 mp face parte dintr-o solă mai mare în
tarlaua Bahnă, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform
adeverinței nr. 4895/1991 emisă de Comisia Comunală Horodnic și sentinței nr.
6260/1994 a Judecătoriei Rădăuți. A mai arătat că pe acest teren prima pârâtă a
edificat în perioada cooperativizării un canton de exploatare și a ocupat mai
mult teren, deși această construcție nu a fost folosită conform obiectului de
activitate, iar după apariția Legii fondului funciar a fost dezafectată.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială și de contencios administrativ ,prin sentința nr. 145 din 5
septembrie 200, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând că,
întrucât terenul pentru care s-a atestat dreptul de proprietate prim-pârâtei a
fost expropriat, iar reclamantul nici măcar nu a fost pus în posesie cu acest
teren, acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs N.D. reiterând motivele
din acțiunea introductivă de instanță. În plus, recurentul a criticat sentința
instanței de fond sub aspectului materialului probator, precizând că trebuia
depusă toată documentația, inclusiv schița cadastrală pentru a putea verifica
suprafața reală și amplasamentele acestuia.
Recursul este fondat, urmând a fi
admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, prin Decretul Prezidențial
nr. 91/1978 a fost expropriată suprafața de 0,60 ha teren situat pe raza
comunei Horodnic, jud. Suceava, în scopul constituirii a trei baraje cu rol de
apărare împotriva inundațiilor, precum și a unui canton de exploatare care
ocupa suprafața de 15 ari și care a fost împrejmuit cu gard de zidărie din
piatră și fundație de beton.
Recurentul-reclamant a depus la
dosar adeverință de proprietate și schița terenului pentru suprafața de 4,20 ha
teren în care susține că se include și terenul cuprins în certificatul de
atestare a dreptului de proprietate, a cărei anulare o solicită.
În susținerea pretențiilor sale,
reclamantul prin apărător a solicitat instanței de fond efectuarea unei expertize
topometrice care să stabilească suprafața de teren ocupată de curtea cantonului
silvic, probă respinsă de instanță pentru considerentul că acesta nu a depus la
dosar un titlu de proprietate, ba mai mult nici măcar nu a fost pus în posesie.
Rezultă din considerentele analizate
că instanța de fond și-a fundamentat soluția pe un probatoriu incomplet și
contradictoriu, ignorând îndatorirea legală care îi revine pentru descoperirea
adevărului și prevenirea oricăror greșeli în cunoașterea faptelor. De aceea, pentru
corecta soluționare a litigiului se impune admiterea recursului, casarea
sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Probatoriile vor trebui completate
cu efectuarea unei expertize topocadastrale pentru identificarea terenului, în
sensul dacă acesta corespunde cu terenul revendicat de parte, inclusiv prin
raportare la vecinătăți. Totodată, urmează a se verifica dacă terenul pe care
se află cantonul, a făcut obiectul unei puneri în posesie și dacă cantonul
construit este destinat obiectului unei utilități publice legate de exploatarea
barajului.
Față de situația adoptată, respectiv
casarea integrală, se constată că examinarea celorlalte critici aduse sentinței
prin recurs a devenit inutilă, urmând a fi avute în vedere cu ocazia
rejudecării (art. 315 C. proc. civ.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge excepția necompetenței
materiale
Admite recursul declarat de N.D.,
împotriva sentinței civile nr. 145 din 5 septembrie 2001 a Curții de Apel
Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 13 mai 2003.