ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 748/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată că prin Decizia nr. 60/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, s-a respins apelul declarat de SC P. SRL Timișoara împotriva sentinței comerciale nr. 1102 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta solicitase să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare din 06 aprilie 2004 pentru adăugarea nelegală în preț a taxei pe valoarea adăugată. Recurenta a solicitat admiterea recursului, a apelului și a acțiunii în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. pr.civ.

Decizia a fost criticată de către recurentă deoarece s-a reținut greșit că aplicarea eronată a dispozițiilor C. fisc. nu ar constitui motiv de nulitate absolută parțială și că sunt aplicabile dispozițiile art. 126 din Codul Fiscal. Recurenta a fost nemulțumită și de reținerea inaplicabilității art. 141 alin. (2) lit. k) și lit. l) raportat la nedovedirea condițiilor prevăzute de normă, respectiv nededucerea T.V.A. Intimații au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului. Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, și răspunzând printr-un considerent comun motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., va respinge recursul pentru cele ce se vor arăta mai jos: Prin acțiunea formulată inițial în contradictoriu cu Primăria Municipiului Timișoara, ulterior cu Municipiul Timișoara în calitate de reprezentant al Statului Roman și cu M.F.P.

în calitate de reprezentant al Statului Roman, reclamanta a cerut instanței de judecata constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare din 06 aprilie 2004 în ce privește cuprinderea în prețul vânzării a taxei pe valoarea adăugata si restituirea sumei de 15.294 lei reprezentând T.V.A. achitat de reclamanta. Înalta Curte apreciază ca în mod corect atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că reclamanta nu a invocat nicio cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 06 aprilie 2004 ca de exemplu: cauza ilicită, lipsa totala a consimțământului ori lipsa obiectului sau a cauzei. De asemenea, în mod temeinic în cuprinsul sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel s-a reținut că susținerea reclamantei potrivit căreia aplicarea greșită a dispozițiilor C. fisc.

ar constitui un motiv de nulitate a clauzei contractuale privitoare la preț este greșita, întrucât chiar dacă s-ar accepta ideea unei aplicări greșite a dispozițiilor C. fisc., aceasta nu se poate asimila cu cauza ilicită. Astfel, includerea în prețul de vânzare a imobilului a taxei pe valoare adăugată vizează doar stabilirea prețului, iar nu scopul urmărit de părțile contractului de vânzare - cumpărare, respectiv transmiterea dreptului de proprietate. Totodată, în mod corect prima instanța și cea de apel au apreciat că în speță se aplică prevederile art. 126 din C. fisc., astfel cum erau în vigoare la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, potrivit cărora intra în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată livrările de bunuri, prin bunuri înțelegându-se conform art. 128 alin. (2) din C. fisc., bunuri corporale mobile si imobile.

În aceste condiții, instanța de fond a considerat ca în mod temeinic și legal în prețul vânzării a fost inclusă și taxa pe valoare adăugată. Mai mult decât atât, pentru ca societatea reclamanta sa nu plătească taxa pe valoarea adăugata, trebuia sa fie îndeplinită condiția ca cele două părți contractante (în speța intimata, în calitate de vânzător, si reclamanta în calitate de cumpărător) să fie persoane plătitoare de T.V.A. Atâta vreme cât reclamanta nu este plătitoare de T.V.A.

și cu atât mai puțin intimata vânzătoare - ca instituție publică -a cărei situație specială este reglementată de art. 128 alin. (4): „instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți”, în sarcina recurentei cade obligația de plata a T.V.A.-ului, nefiind scutită de nici una din prevederile legale în materie de la plata acesteia. Prin urmare, în mod corect instanța de fond și instanța de apel au considerat ca nefiind dovedită de către reclamanta vreo cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 235/04 iunie 2004, fiind aplicabile prevederile C. fisc., astfel cum erau acestea în vigoare la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, iar acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 60/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 60/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 februarie 2010.