ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 748/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată că prin Decizia

nr. 60/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, s-a

respins apelul declarat de SC P. SRL Timișoara împotriva sentinței comerciale

nr. 1102 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, hotărâre prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin

care reclamanta solicitase să se constate nulitatea parțială a contractului de

vânzare cumpărare din 06 aprilie 2004 pentru adăugarea nelegală în preț a taxei

pe valoarea adăugată.

Recurenta

a solicitat admiterea recursului, a apelului și a acțiunii în temeiul art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. pr.civ. Decizia a fost criticată de către recurentă deoarece s-a

reținut greșit că aplicarea eronată a dispozițiilor C. fisc. nu ar constitui

motiv de nulitate absolută parțială și că sunt aplicabile dispozițiile art. 126

din Codul Fiscal. Recurenta a fost nemulțumită și de reținerea

inaplicabilității art. 141 alin. (2) lit. k) și lit. l) raportat la nedovedirea

condițiilor prevăzute de normă, respectiv nededucerea T.V.A.

Intimații

au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului.

Înalta

Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, și

răspunzând printr-un considerent comun motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ., va respinge recursul pentru cele ce se vor arăta mai jos:

Prin

acțiunea formulată inițial în contradictoriu cu Primăria Municipiului

Timișoara, ulterior cu Municipiul Timișoara în calitate de reprezentant al

Statului Roman și cu M.F.P. în calitate de reprezentant al Statului Roman,

reclamanta a cerut instanței de judecata constatarea nulității absolute

parțiale a contractului de vânzare - cumpărare din 06 aprilie 2004 în ce

privește cuprinderea în prețul vânzării a taxei pe valoarea adăugata si restituirea

sumei de 15.294 lei reprezentând T.V.A. achitat de reclamanta.

Înalta

Curte apreciază ca în mod corect atât instanța de fond cât și cea de apel au

reținut că reclamanta nu a invocat nicio cauză de nulitate absolută a

contractului de vânzare-cumpărare din 06 aprilie 2004 ca de exemplu: cauza

ilicită, lipsa totala a consimțământului ori lipsa obiectului sau a cauzei.

De

asemenea, în mod temeinic în cuprinsul sentinței primei instanțe și a deciziei

instanței de apel s-a reținut că susținerea reclamantei potrivit căreia

aplicarea greșită a dispozițiilor C. fisc. ar constitui un motiv de nulitate a

clauzei contractuale privitoare la preț este greșita, întrucât chiar dacă s-ar

accepta ideea unei aplicări greșite a dispozițiilor C. fisc., aceasta nu se

poate asimila cu cauza ilicită. Astfel, includerea în prețul de vânzare a

imobilului a taxei pe valoare adăugată vizează doar stabilirea prețului, iar nu

scopul urmărit de părțile contractului de vânzare - cumpărare, respectiv

transmiterea dreptului de proprietate.

Totodată,

în mod corect prima instanța și cea de apel au apreciat că în speță se aplică

prevederile art. 126 din C. fisc., astfel cum erau în vigoare la data

încheierii contractului de vânzare - cumpărare, potrivit cărora intra în sfera

de aplicare a taxei pe valoare adăugată livrările de bunuri, prin bunuri

înțelegându-se conform art. 128 alin. (2) din C. fisc., bunuri corporale mobile

si imobile. În aceste condiții, instanța de fond a considerat ca în mod

temeinic și legal în prețul vânzării a fost inclusă și taxa pe valoare

adăugată.

Mai mult

decât atât, pentru ca societatea reclamanta sa nu plătească taxa pe valoarea

adăugata, trebuia sa fie îndeplinită condiția ca cele două părți contractante

(în

speța intimata, în calitate de vânzător,

si reclamanta în calitate de cumpărător) să fie persoane plătitoare de T.V.A.

Atâta vreme cât reclamanta nu este plătitoare de T.V.A. și cu atât mai puțin

intimata vânzătoare - ca instituție publică -a cărei situație specială este

reglementată de art. 128 alin. (4): „instituțiile publice nu sunt persoane

impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități

publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații,

onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți”, în sarcina recurentei cade obligația

de plata a T.V.A.-ului, nefiind scutită de nici una din prevederile legale în

materie de la plata acesteia.

Prin

urmare, în mod corect instanța de fond și instanța de apel au considerat ca

nefiind dovedită de către reclamanta vreo cauză de nulitate absolută a

contractului de vânzare - cumpărare nr. 235/04 iunie 2004, fiind aplicabile

prevederile C. fisc., astfel cum erau acestea în vigoare la data încheierii

contractului de vânzare - cumpărare, iar acțiunea reclamantei este

neîntemeiată.

Pentru

considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc.

civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Timișoara

împotriva Deciziei nr. 60/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SRL Timișoara împotriva Deciziei

nr. 60/A din 19 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 24 februarie 2010.