ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 618/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

14,

pronunțată la data de 20 ianuarie

2009, secția comercială și de contencios administrativ fiscală, a Tribunalului

Vrancea a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta

SC N.E. SRL, prin

lichidator C. Ipurl Focșani, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local

Focșani și Primăria Focșani, având ca obiect pretenții.

Spre a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că, în baza Hotărârii

Consiliului Local Focșani

din 24 februarie

2000, între

Primăria

Focșani și SC N.E.P. SRL Focșani s-a încheiat contractul de asociere din 10 mai

2000 pe o perioadă de doi ani, cu posibilitatea prelungirii, contract pe baza

căruia reclamanta a amplasat și exploatat chioșcuri cu activitate de difuzare a

presei; că, prin Hotărârea din 26 martie 2002, s-a aprobat revocarea Hotărârii din

24

februarie 2000, iar, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a anulat

menționata hotărâre de evacuare, pârâții fiind obligați la plata despăgubirilor

reprezentând profitul nerealizat până la expirarea contractului; că, prin

adresa din 4 aprilie 2002, reclamanta a solicitat prelungirea contractului,

iar, la data de 3 aprilie 2002, pârâta i-a comunicat reclamantei refuzul

prelungirii contractului, considerând că împrejurarea anulării

Hotărârii din 26

martie 2002,

prin

decizia Curții de Apel Timișoara nu este de natură a conduce la concluzia că

prelungirea acestui act juridic opera de drept la cererea reclamantei, cu atât

mai mult cu cât la capitolul privind modificarea contractului se prevede că

orice modificare se realizează prin act adițional, convenit și semnat de ambele

părți contractante, or, prelungirea duratei contractului, presupune o

modificare a contractului și necesită încheierea unui act adițional și că, prin

prezenta acțiune, se solicită despăgubiri reprezentând profitul nerealizat până

la expirarea contractului, care a încetat la data de 10 mai 2002, deci

acordarea de daune peste această dată ar duce la îmbogățirea fără justă cauză a

reclamantei.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca fiind nefondat,

de

secția

comercială, maritimă și fluvială, a Curții de Apel Galați, prin Decizia civilă nr.

21/A, pronunțată la data de

6 aprilie 2009.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control, verificând în limitele cererii de apel

situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, a reținut, în

principal, că, din analiza clauzelor contractului, referitoare la durata

contractului și la modificarea acestuia, potrivit regulii de interpretare

prevăzută de art. 977 C. civ., rezultă că prelungirea contractului de asociere

ca modificare sub aspectul duratei acestuia, presupune încheierea unui act

adițional la contractul inițial, întrucât, conform art. VI, prelungirea

contractului se realizează la cererea reclamantei, dar cu acordul Primăriei,

concretizat printr-un act adițional, convenit și semnat de ambele părți or, în

cauză, intimata - pârâtă și-a manifestat, în mod expres, refuzul de a mai

prelungi contractul de asociere, chiar înainte de expirarea duratei acestuia,

situație în care contractul a încetat la expirarea duratei pentru care a fost

încheiat, respectiv la 2 ani după încheierea sa - Curtea de Apel Timișoara,

prin Decizia nr. 144 din 10 februarie 2004, statuând, cu autoritate de lucru

judecat că, în cauză, contractul de asociere, în discuție, nu s-a prelungit

automat, deoarece ar fi trebuit acordul ambelor părți, ci a încetat prin

împlinirea termenului - așa încât, prin încetarea

contractului de

asociere din 2000 la data de 10 mai 2002, ca efect al împlinirii termenului de

doi ani pentru care a fost încheiat, solicitarea apelantei - reclamante de

acordare a despăgubirilor civile pentru câștigul realizat în perioada 10 mai

2002 - 10 februarie 2005, ulterioară încetării contractului, este lipsită de

temei legal, în condițiile în care nu se poate reține culpa pârâtelor pentru

refuzul de a prelungi

contractul

de asociere.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta - reclamantă, invocând, în drept,

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că instanțele au denaturat înțelesul clar al

clauzelor contractuale prevăzute de art. 6 și art. 7 din contractul de asociere

din

10

mai 2000, din interpretarea coroborată a cărora rezultă că la solicitarea SC

N.E.P. SRL durata contractului se prelungea, iar, în caz contrar, contractul

înceta.

Intimații au

solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea hotărârilor

pronunțate în cauză, ca legale și temeinice, întrucât intenția părților, la

încheierea contractului, a fost aceea de a prelungi durata acestuia cu acordul

ambelor părți.

Recursul este

nefondat.

Astfel, potrivit art.

6 din contractul de asociere din 10 mai 2000, perioada de doi ani pentru care a

fost încheiat acest act juridic, „poate fi prelungită la solicitarea SC N.E.P.

SRL, cu 30 de zile înainte de expirarea duratei contractuale în curs”, iar,

potrivit art. 7 alin. (1) pct. 2, menționatul contract încetează „la expirarea

termenului contractual în condițiile arătate de pct. VI”.

Este de observat că

instanța de apel a înlăturat, cu justețe, susținerea apelantei că prelungirea

contractului de asociere trebuie să intervină prin simpla solicitare a SC N.E.

SRL cu 30 de zile înainte de expirarea duratei contractuale, fără a mai fi

necesară exprimarea acordului de voință a celeilalte părți, considerând că o

atare interpretare este contrară principiului libertății de voință care

constituie fundamentul forței obligatorii a contractului, având în vedere,

deopotrivă, prevederile art. 6 referitoare la modificarea contractului, în

conformitate cu care „orice modificare a prezentului contract se poate face

prin act adițional convenit și semnat de ambele părți contractante”, și faptul

că prelungirea duratei contractului constituie o modificare a acestuia.

Așa fiind, se

constată că instanța de apel interpretând clauzele contractului în litigiu, cu

referire la prelungirea duratei contractului, respectiv, la modificarea și la

încetarea acestuia, a respectat principiul, evocat și de recurentă, statornicit

prin art. 969 alin. (1) C. proc. civ., aspect ce înlătură incidența motivului

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., bazat pe denaturarea actului

juridic.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta

SC

N.E. SRL Focșani prin lichidator C. Ipurl,

împotriva Deciziei Curții de Apel

Galați

nr. 21 din 6 aprilie

2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

17

februarie 2010.