ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 618/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 14, pronunțată la data de 20 ianuarie 2009, secția comercială și de contencios administrativ fiscală, a Tribunalului Vrancea a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC N.E. SRL, prin lichidator C. Ipurl Focșani, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Focșani și Primăria Focșani, având ca obiect pretenții. Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în baza Hotărârii Consiliului Local Focșani din 24 februarie 2000, între Primăria Focșani și SC N.E.P.

SRL Focșani s-a încheiat contractul de asociere din 10 mai 2000 pe o perioadă de doi ani, cu posibilitatea prelungirii, contract pe baza căruia reclamanta a amplasat și exploatat chioșcuri cu activitate de difuzare a presei; că, prin Hotărârea din 26 martie 2002, s-a aprobat revocarea Hotărârii din 24 februarie 2000, iar, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a anulat menționata hotărâre de evacuare, pârâții fiind obligați la plata despăgubirilor reprezentând profitul nerealizat până la expirarea contractului; că, prin adresa din 4 aprilie 2002, reclamanta a solicitat prelungirea contractului, iar, la data de 3 aprilie 2002, pârâta i-a comunicat reclamantei refuzul prelungirii contractului, considerând că împrejurarea anulării Hotărârii din 26 martie 2002, prin decizia Curții de Apel Timișoara nu este de natură a conduce la concluzia că prelungirea acestui act juridic opera de drept la cererea reclamantei, cu atât mai mult cu cât la capitolul privind modificarea contractului se prevede că orice modificare se realizează prin act adițional, convenit și semnat de ambele părți contractante, or, prelungirea duratei contractului, presupune o modificare a contractului și necesită încheierea unui act adițional și că, prin prezenta acțiune, se solicită despăgubiri reprezentând profitul nerealizat până la expirarea contractului, care a încetat la data de 10 mai 2002,

deci acordarea de daune peste această dată ar duce la îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca fiind nefondat, de secția comercială, maritimă și fluvială, a Curții de Apel Galați, prin Decizia civilă nr. 21/A, pronunțată la data de 6 aprilie 2009. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control, verificând în limitele cererii de apel situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, a reținut, în principal, că, din analiza clauzelor contractului, referitoare la durata contractului și la modificarea acestuia, potrivit regulii de interpretare prevăzută de art. 977 C. civ., rezultă că prelungirea contractului de asociere ca modificare sub aspectul duratei acestuia, presupune încheierea unui act adițional la contractul inițial, întrucât, conform art. VI, prelungirea contractului se realizează la cererea reclamantei, dar cu acordul Primăriei, concretizat printr-un act adițional, convenit și semnat de ambele părți or, în cauză, intimata - pârâtă și-a manifestat, în mod expres, refuzul de a mai prelungi contractul de asociere, chiar înainte de expirarea duratei acestuia, situație în care contractul a încetat la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, respectiv la 2 ani după încheierea sa - Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia nr. 144 din 10 februarie 2004, statuând, cu autoritate de lucru judecat că, în cauză, contractul de asociere, în discuție,

nu s-a prelungit automat, deoarece ar fi trebuit acordul ambelor părți, ci a încetat prin împlinirea termenului - așa încât, prin încetarea contractului de asociere din 2000 la data de 10 mai 2002, ca efect al împlinirii termenului de doi ani pentru care a fost încheiat, solicitarea apelantei - reclamante de acordare a despăgubirilor civile pentru câștigul realizat în perioada 10 mai 2002 - 10 februarie 2005, ulterioară încetării contractului, este lipsită de temei legal, în condițiile în care nu se poate reține culpa pârâtelor pentru refuzul de a prelungi contractul de asociere. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta - reclamantă, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanțele au denaturat înțelesul clar al clauzelor contractuale prevăzute de art. 6 și art. 7 din contractul de asociere din 10 mai 2000, din interpretarea coroborată a cărora rezultă că la solicitarea SC N.E.P. SRL durata contractului se prelungea, iar, în caz contrar, contractul înceta. Intimații au solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, ca legale și temeinice, întrucât intenția părților, la încheierea contractului, a fost aceea de a prelungi durata acestuia cu acordul ambelor părți. Recursul este nefondat. Astfel, potrivit art. 6 din contractul de asociere din 10 mai 2000, perioada de doi ani pentru care a fost încheiat acest act juridic, „poate fi prelungită la solicitarea SC N.E.P.

SRL, cu 30 de zile înainte de expirarea duratei contractuale în curs”, iar, potrivit art. 7 alin. (1) pct. 2, menționatul contract încetează „la expirarea termenului contractual în condițiile arătate de pct. VI”. Este de observat că instanța de apel a înlăturat, cu justețe, susținerea apelantei că prelungirea contractului de asociere trebuie să intervină prin simpla solicitare a SC N.E.

SRL cu 30 de zile înainte de expirarea duratei contractuale, fără a mai fi necesară exprimarea acordului de voință a celeilalte părți, considerând că o atare interpretare este contrară principiului libertății de voință care constituie fundamentul forței obligatorii a contractului, având în vedere, deopotrivă, prevederile art. 6 referitoare la modificarea contractului, în conformitate cu care „orice modificare a prezentului contract se poate face prin act adițional convenit și semnat de ambele părți contractante”, și faptul că prelungirea duratei contractului constituie o modificare a acestuia. Așa fiind, se constată că instanța de apel interpretând clauzele contractului în litigiu, cu referire la prelungirea duratei contractului, respectiv, la modificarea și la încetarea acestuia, a respectat principiul, evocat și de recurentă, statornicit prin art. 969 alin. (1) C. proc.

civ., aspect ce înlătură incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., bazat pe denaturarea actului juridic. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.E. SRL Focșani prin lichidator C. Ipurl, împotriva Deciziei Curții de Apel Galați nr. 21 din 6 aprilie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.