ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 984 din 25 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 458/118/2005, a admis recursul declarat de pârâta SC M.C. SA Constanța împotriva Deciziei nr. 45/Com din 13 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal; a m odificat în tot decizia; a r espins apelul reclamantei SC H.C. SRL Constanța; a a dmis apelul declarat de pârâta SC M.C. SA Constanța împotriva sentinței nr. 8608/Com din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța, secția comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea reconvențională, constatând nulitatea absolută a contractului din 21 august 1992. La data de 13 aprilie 2009, reclamanta SC H.C.

SRL Constanța a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, în contradictoriu cu intimata SC M.C. SA Constanța, motivele contestației fiind depuse în termen, la aceeași dată, și întemeiate pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ. În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, având în vedere faptul că recurenta - pârâtă SC M.C. SA, prin reprezentanții săi legali, nu a semnat și ștampilat recursul declarat de către avocat. A susținut contestatoarea că, în speță, nu pot fi reținute susținerile celor doi apărători ai recurentei- pârâte, în sensul că, la data declarării recursului, ar fi avut împuternicire din partea SC M.C.

SA să semneze recursul respectiv, atâta timp cât împuternicirile avocațiale depuse la dosarul cauzei au o dată ulterioară celei a declarării recursului. În aceste condiții, apreciază contestatoarea, pentru acoperirea sancțiunii nulității prevăzute de art. 302 1 C. proc. civ., era necesar ca societatea recurentă să-și însușească în mod expres recursul declarat de avocat, până la termenul de judecată din data de 25 martie 2009, așa cum i se pusese în vedere de către instanța de recurs, prin citație. Consideră contestatoarea SC H.C. SRL Constanța că neobservarea faptului că, la data declarării recursului, avocatul nu a avut împuternicire în acest sens din partea recurentei, este o eroare de fapt, involuntară, a instanței de recurs, greșeală de ordin formal, care a determinat o soluție greșită, și nu o greșeală de judecată.

Contestația în anulare, astfel formulată și motivată, va fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317- 318 C. proc. civ., iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în anulare. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Prima ipoteză din art. 318 C. proc. civ. are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de soluționare a unei anumite cereri sau de interpretare a unor dispoziții legale. Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unei cereri cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată.

Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul cererii și a făcut asupra ei o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială, în sensul legii, ci eventual de o greșeală de fond, de o pretinsă eroare de judecată a respectivei cereri, datorită căreia starea de fapt reținută de instanță ar fi neconformă realității, împrejurare care nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare și care nu se poate îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri, ci numai de către instanțele de control judiciar, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În contestația în anulare de față, motivul invocat de contestatoarea SC H.C. SRL Constanța , în sensul că, neobsevarea faptului că, la data declarării recursului, avocatul nu a avut împuternicire în acest sens din partea recurentei - pârâte SC M.C.

SA Constanța este o eroare de fapt, involuntară, a instanței de recurs, greșeală de ordin formal, care a determinat o soluție greșită, nu poate fi reținut de către instanță, acesta fiind neîntemeiat. În speță, se constată că, prin motivul formulat în susținerea contestației în anulare, astfel cum a fost dezvoltat în scris, contestatoarea SC H.C. SRL Constanța nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța a dezlegat o anumită problemă de drept, și anume, aceea a legalității semnării cererii de recurs formulate de pârâta SC M.C. SA Constanța. Faptul că instanța de recurs, analizând împuternicirile avocațiale depuse la dosar de către apărătorii recurentei- pârâte SC M.C.

SA Constanța, a apreciat cererea de recurs a acesteia ca fiind legal semnată, nu reprezintă o eroare materială, ci ar putea constitui, eventual, una de judecată, a cărei analizare și remediere nu este posibilă pe calea de atac extraordinară a contestației în anulare. Mai mult, se observă, din cuprinsul deciziei contestate, că instanța de recurs, în ședință publică, a analizat, punctual și expres, problema regularității și legalității semnării cererii de recurs formulate de pârâta

SC M.C. SA

Constanța, reținând că „Avocații recurentei depuse mandatele avocațiale cu semnătura reprezentantului legal al societății recurente”, aspect cu privire la care intimata- reclamantă SC H.C. SRL Constanța (contestatoare în cauză de față), legal reprezentată la acel termen prin avocat M.C., nu a formulat obiecțiuni. Prin urmare, se constată că, prin contestația promovată, contestatoarea invocă un motiv care nu poate fi valorificat pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare și că, în cauză, nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea contestației în anulare. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 - 320 C. proc.

civ., să respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC H.C. SRL Constanța împotriva Deciziei nr. 984 din 25 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 458/118/2005. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.