ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2010

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin Decizia nr. 984 din 25 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 458/118/2005,

a admis recursul declarat de pârâta

SC M.C. SA Constanța împotriva Deciziei nr. 45/Com

din 13 martie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal; a m

odificat în tot decizia; a r

espins apelul

reclamantei SC H.C. SRL Constanța; a a

dmis apelul declarat de pârâta

SC M.C. SA Constanța

împotriva

sentinței nr. 8608/Com din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța, secția

comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea

reconvențională, constatând nulitatea absolută a contractului din 21 august

1992.

La data de 13 aprilie 2009, reclamanta

SC H.C.

SRL Constanța

a

formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, în contradictoriu cu

intimata

SC

M.C. SA Constanța,

motivele

contestației fiind depuse în termen, la aceeași dată, și întemeiate pe

dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea a arătat, în

esență, că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale,

având în vedere faptul că recurenta - pârâtă

SC M.C. SA, prin reprezentanții săi

legali, nu a semnat și ștampilat recursul declarat de către avocat.

A susținut contestatoarea că, în speță, nu

pot fi reținute susținerile celor doi apărători ai recurentei- pârâte, în

sensul că, la data declarării recursului, ar fi avut împuternicire din partea SC

M.C. SA să semneze recursul respectiv, atâta timp cât împuternicirile

avocațiale depuse la dosarul cauzei au o dată ulterioară celei a declarării

recursului.

În aceste condiții, apreciază contestatoarea,

pentru acoperirea sancțiunii nulității prevăzute de art. 302

1

C.

proc. civ., era necesar ca societatea recurentă să-și însușească în mod expres

recursul declarat de avocat, până la termenul de judecată din data de 25 martie

2009, așa cum i se pusese în vedere de către instanța de recurs, prin citație.

Consideră contestatoarea SC H.C. SRL

Constanța că neobservarea faptului că, la data declarării recursului, avocatul

nu a avut împuternicire în acest sens din partea recurentei, este o eroare de

fapt, involuntară, a instanței de recurs, greșeală de ordin formal, care a

determinat o soluție greșită, și nu o greșeală de judecată.

Contestația în

anulare, astfel formulată și motivată, va fi respinsă, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Contestația în

anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv

pentru situațiile prevăzute de art. 317- 318 C. proc. civ., iar nu pentru

greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de

reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în

contestația în

anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Prima ipoteză din art.

318 C. proc. civ. are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu

aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi

remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de

soluționare a unei anumite cereri sau de interpretare a unor dispoziții legale.

Greșeala materială

poate consta în neobservarea de către instanță a unei cereri cu privire la care

nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și

conținutul cererii și a făcut asupra ei o apreciere, nu mai poate fi vorba de o

greșeală materială, în sensul legii, ci eventual de o greșeală de fond, de o

pretinsă eroare de judecată a respectivei cereri, datorită căreia starea de

fapt reținută de instanță ar fi neconformă realității, împrejurare care nu

poate fi valorificată pe calea contestației în anulare și care nu se poate

îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri, ci numai

de către instanțele de control judiciar, în cadrul căilor de atac prevăzute de

lege.

În

contestația în

anulare de față, motivul invocat de contestatoarea SC H.C. SRL Constanța

, în sensul că,

neobsevarea faptului că, la data declarării recursului, avocatul nu a avut

împuternicire în acest sens din partea recurentei - pârâte

SC M.C. SA Constanța

este o eroare de fapt, involuntară, a instanței de recurs, greșeală de ordin

formal, care a determinat o soluție greșită, nu poate fi reținut de către

instanță, acesta fiind neîntemeiat.

În speță, se constată că, prin motivul

formulat în susținerea contestației în anulare, astfel cum a fost dezvoltat în

scris,

contestatoarea

SC H.C. SRL Constanța nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă,

legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care

instanța a dezlegat o anumită problemă de drept, și anume, aceea a legalității

semnării cererii de recurs formulate de pârâta

SC M.C. SA Constanța.

Faptul că instanța de recurs, analizând

împuternicirile avocațiale depuse la dosar de către apărătorii recurentei-

pârâte SC M.C. SA Constanța, a apreciat cererea de recurs a acesteia ca fiind

legal semnată, nu reprezintă o eroare materială, ci ar putea constitui,

eventual, una de judecată, a cărei analizare și remediere nu este posibilă pe

calea de atac extraordinară a contestației în anulare.

Mai mult, se observă, din cuprinsul deciziei

contestate, că instanța de recurs, în ședință publică, a analizat, punctual și

expres, problema regularității și legalității semnării cererii de recurs

formulate de

pârâta

SC M.C. SA

Constanța, reținând că „Avocații recurentei depuse mandatele avocațiale cu

semnătura reprezentantului legal al societății recurente”, aspect cu privire la

care intimata- reclamantă

SC H.C. SRL Constanța (contestatoare în cauză de față),

legal reprezentată la acel termen prin avocat

M.C., nu a formulat obiecțiuni.

Prin urmare, se

constată că, prin contestația promovată, contestatoarea invocă un motiv care nu

poate fi valorificat pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare

și că, în cauză, nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de art. 318

C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea contestației în anulare.

Față de cele de mai

sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 - 320 C. proc. civ., să

respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de

contestatoarea SC H.C. SRL Constanța împotriva

Deciziei nr. 984 din 25 martie 2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul

nr. 458/118/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

3 februarie 2010.