ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2283/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1107/COM din 22 noiembrie 2011, Tribunalului Bihor, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B.I.A., având ca obiect acțiune în constatare. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 4 iulie 2007, între societatea reclamantă SC P.C.

SRL, reprezentată de V.P.G.B.E., în calitate de vânzător și pârâtul B.I.O., în calitate de vânzător și pârâtul B.I.O., în calitate de cumpărător, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect casa de locuit cu anexe gospodărești situată pe imobilul cu nr. cadastral C1 CF nr. F1 Beiuș, precum și parcelele cu nr. top T1, T2, T3 înscrise în CF nr. F2 Beiuș, suprafața de 2300 mp din 5800 părți din imobilul cu nr. top T4 înscris în CF nr. F3 Beiuș, parcela cu nr. top T5 înscrisă în CF nr. F4 Beiuș, parcelele nr. top T6 din CF nr. F5 Nimăiești și nr. top T7 din CF nr. F6 Nimăiești, mai puțin suprafața de 8221 mp din nr. cadastarl C1 și nr. top T5, pentru prețul de 250.000 euro, urmând ca diferența de preț plus dobânda să se achite conform graficului, anexa la contract, în mod obligatoriu la data de 1 iunie a fiecărui an, până în anul 2016. S-a prevăzut totodată că data intrării în posesie a cumpărătorului este 15 septembrie 2007. Părțile au prevăzut că, în cazul în care contractul ajunge la termen, în sensul că plata integrală, rate și dobânzi, se vor achita de către cumpărător până în data de 1 iunie 2010, aceasta va intra și în posesia suprafeței de 5055 mp teren proprietatea reclamantei, înscris în CF nr. F7 Beiuș, prețul ei fiind inclus în suma de 250.000 euro, ce reprezintă valoarea contractului.

De asemenea, părțile au stabilit că, în cazul în care cumpărătorul nu va achita ratele conform graficului, antecontractul de vânzare-cumpărare se va considera rezolvit de drept, fără nicio notificare prealabilă sau punere în întârziere, iar pârâtul va pierde în întregime avansul de 25.000 euro achitat la data încheierii antecontractului. La data de 19 august 2009, pârâtul a notificat reclamanta să se prezinte la data de 28 august 2009, ora 11:00, la Biroul Notarial Public M.B. din Oradea, pentru semnarea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor precizate în antecontractul de vânzare-cumpărare.

La data de 2 iunie 2010, prin adresa comunicată pârâtului la data de 2 iunie 2010, reclamanta a notificat pârâtul asupra faptului că acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a ratei a treia până la data 1 iunie 2010, în sumă de 39.000 euro, conform graficului de plată anexă la antecontract, solicitând totodată ca în termen de 3 zile de la primirea notificării, pârâtul să o contacteze în vederea clarificării situației, în caz contrar, solicită pârâtului ca la data de 8 iunie 2010 să înapoieze cheile de imobilul ce face obiectul antecontractului și să evacueze acest imobil.

Conform actele de la dosar, reclamanta a emis facturi fiscale și chitanțe pentru rata I și a II-a, chitanța pentru cea de a doua rată fiind emisă la data de 23 octombrie 2009. Având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit propriile obligații asumate prin antecontractul menționat, respectiv emitetrea facturii fiscale pentru cea de a treia rată în condițiile antecontractului de vânzare-cumpărare, cu toate că a fost notificată de pârât în acest sens conform notificării menționată mai sus, instanța a apreciat că, nu se poate reține vreo culpă în sarcina pârâtului în neexecutarea antecontractului de vânzare-cumpărare, recunoașterea culpei fiind însăși emiterea facturii fiscale pentru rata a treia și a patra abia la data de 10 august 2011. Raportat la acest ultim aspect, instanța a reținut și faptul că, chiar în cursul procesului, a fost depusă factura menționată, din care se poate concluziona că nici la momentul sesizării instanței de judecată nu erau îndeplinite condițiile prevăzute în antecontract pentru a se constata rezilierea acestuia.

Mai mult, conform actelor de la dosar, asociații societății reclamante nu au respectat obligațiile asumate prin actul adițional menționat mai sus, și au hotărât vânzarea părților sociale către numitul N.I.S., acesta din urmă luând hotărârea dizolvării societății reclamante. Față de cele reținute, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020 C. civ., în vigoare la data nașterii raporturilor dintre părți, motiv pentru care a respins ca nefondată cererea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC P.C. SRL Beiuș, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii în întregime a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, curtea a reținut următoarele: Instanța de fond a reținut corect că apelanta reclamantă, prin emiterea facturii proformă, pentru ratele a treia și a patra, la data de 10 august 2011, și-a recunoscut propria culpă în neexecutarea propriilor obligații din antecontractul de vânzare-cumpărare în ce privește emiterea facturilor. Referitor la cesionarea părților sociale către numitul N.I.S., la 8 zile după împlinirea termenului pentru executarea de bună voie, a obligațiilor contractuale, stabilit de comun acord, critica a fost apreciată neîntemeiată, câtă vreme la data de 10 august 2011 s-a emis factură proformă pentru ratele a treia și a patra cu dobânzile aferente, iar transmiterea părților sociale și dizolvarea societății au fost înregistrate în registrul comerțului în baza rezoluției din 23 iunie 2010 a O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Bihor, instanța de fond reținând corect că în cauză nu erau îndeplinte condițiile prevăzute în antecontract, pentru a se constata rezilierea acestuia.

Susținerea apelantei în sensul că instanța de fond a cercetat mai mult culpa sa în ce privește executarea obligațiilor contractuale stabilite prin antecontract, fără a verifica și culpa pârâtului în neexecutarea obligațiilor sale contractuale, este infirmată de considerentele hotărârii potrivit cărora, nu s-a putut reține vreo culpă în sarcina pârâtului în neexecutarea antecontractului de vînzare-cumpărare, raportat la recunoașterea culpei de către apelantă, prin emiterea facturii fiscale pentru rata a treia și a patra la data de 10 august 2011. Pe de altă parte, fiind invocate prevederile art. 1020 și art. 1021 vechiul C. civ., instanța era obligată ca, pentru a analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de aceste texte de lege în promovarea acțiunii, să verifice în primul rând dacă cel ce a formulat acțiunea, în speță reclamanta și-a îndeplinit sau nu obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 75/C/2012-A din 3 octombrie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC P.C. SRL. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, și pe fond admiterea acțiunii, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată în raport de cererea de recurs, intimatul-pârât B.I.O. a invocat în primul rând nulitatea cererii de recurs, pentru nerespectarea cerințelor art. 304 C. proc. civ. În subsidiar, intimatul a invocat lipsa capacității procesuale de folosință și a capacității procesuale de exercițiu a societății reclamante, întrucât prin rezoluția din 19 octombrie 2012 a O.R.C.

Bihor s-a dispus radierea societății, patrimoniul trecând în proprietatea asociatului unic N.I.S. Prin scriptul depus la dosarul cauzei la data de 5 iunie 2013, N.I.S. a adus la cunoștința instanței faptul că societatea SC P.C. SRL a fost radiată de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor în baza rezoluției din 19 octombrie 2012 și a certificatului de radiere din data de 24 octombrie 2012, susținând că solicită introducerea în cauză în calitate de continuator al societății, arătând că susține în nume propriu cererea de recurs. În ședința publică din data de 6 iunie 2013, Înalta Curte a respins cererea de introducere în cauză a lui N.I.S., deoarece din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că acesta îndeplinește cumulativ condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.

Înalta Curte, în ceea ce privește excepția de nulitate a cererii de recurs, invocată de către intimat în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., arată că analiza acesteia nu se impune, având în vedere că excepția privind lipsa capacității procesuale de folosință primează în raport cu cea sus evocată. Astfel, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei invocată de intimat, și a reținut: Prevederile art. 1 din Legea nr. 31/1990 stabilesc că societățile comerciale cu sediul în România sunt învestite cu personalitate juridică, iar unul dintre efectele persoanlității juridice este dreptul societății de a sta în justiție ca reclamantă sau pârâtă, drept care subzistă până la radierea societății din registrul comerțului, acesta fiind în realitate și momentul încetării existenței sale ca persoană juridică.

În speța de față, se constată că societatea reclamantă SC P.C. SRL a fost radiată din evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor, în temeiul dispozițiilor art. 235 din Legea nr. 31/1990, potrivit rezoluției din 19 octombrie 2012 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor. Așadar, după cum rezultă și din certificatul de radiere emis la data de 24 octombrie 2012 de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor, societatea SC P.C. SRL care a formulat cererea de recurs este în prezent dizolvată și radiată, lipsindu-i astfel capacitatea de a avea drepturi și obligații în plan procesual, motiv pentru care Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 C. proc. civ., va admite excepția lipsei capacității de folosință a recurentei, iar cererea de recurs va fi respinsă conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.C. SRL împotriva deciziei nr. 75/C/2012-A din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.