ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță,

reclamanții C.F., G.D., L.G.D.N., L.N.G., C.R.R.F. și L.N.A. au chemat în

judecată pe pârâta SC E. SA Zalău, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.E.A., din 28

iunie 2004 și din 03 septembrie 2004. Prin cererea de intervenție în nume

propriu formulată, intervenienții I.M. și M.M.C. au solicitat la rândul lor,

constatarea nulității absolute a hotărârilor menționate anterior.

Prin sentința nr. 111/C

din data de 16 mai 2008 pronunțată Tribunalul Sălaj, a fost admisă în parte

acțiunea reclamanților și în parte cererea de intervenție a numiților I.M. și M.M.C.

și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.E.A. SC E. SA Zalău, din 28

iunie 2004. Prin aceeași hotărâre, a fost respins capătul de cerere privind

constatarea nulității absolute a Hotărârii din 06 septembrie 2004.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin Hotărârea din 28 iunie 2004 a A.G.E.A.

SC E. SA s-a aprobat garantarea de către aceasta cu fondurile proprii (mobile

și imobile) a creditelor contractate de SC C. SA București, de la diverse

bănci. Prin Hotărârea din 28 iunie 2004 a A.G.E.A. SC E. SA s-a aprobat

vânzarea bunului imobil înregistrat în evidența contabilă a societății sub

denumirea de locuință de serviciu, compusă din locuință de serviciu în valoare

de 286.930.761 lei și centrală termică în valoare de 40.177.033 lei, către SC

M.M. SRL.

În ceea ce privește

cele două hotărâri sus menționate, instanța fondului a reținut că acestea au

fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (3) și (4) din Legea nr.

31/1990, în ceea ce privește modalitatea de convocare a acționarilor, ce nu s-a

făcut prin publicarea în M. Of. și ordinea de zi ce nu a cuprins arătarea explicită

a tuturor problemelor supuse dezbaterii.

Prin Hotărârea din 03

septembrie 2004 s-a aprobat mandatarea directorului general G.A., în vederea

identificării resurselor necesare rambursării creditelor contractate de

societate, inclusiv vânzarea de active prin negociere directă, până la

concurența sumei împrumutate și s-a aprobat împuternicirea acestuia pentru

negocierea și semnarea oricăror înțelegeri, contracte precum și alte acte

necesare rambursării creditelor contractate de societate. Analizând și această

hotărâre, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 31/1990, instanța fondului a

constatat că a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât

nu pot fi reținute motive ce pot conduce la sancțiunea constatării nulității

absolute.

Sentința instanței de

fond a fost apelată de către toate părțile, iar prin Decizia nr. 11 din 26

noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul reclamanților C.F., G.D., L.G.D.N., L.N.G.,

C.R.R.F. și L.N.A., a schimbat în parte sentința apelată și a admis acțiunea

reclamanților și cererea de intervenție, constatând nulitatea Hotărârii A.G.E.A.

din 03 septembrie 2004. Prin aceeași decizie, a fost respins apelul pârâtei SC

E. SA Zalău.

În argumentarea soluției

pronunțate, instanța de control judiciar a constatat că sunt întemeiate

motivele de nulitate absolută derivând din încălcarea dispozițiilor art. 117 alin.

(7) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, cu privire la menționarea

explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

în acest sens, s-a reținut că deși A.G.E.A. din 03 septembrie 2004 a avut ca

punct explicit pe ordinea de zi, introducerea în obiectul de activitate al

societății - „Activități ale bibliotecilor și arhivelor - cod Caen" și

nicidecum mandatarea directorului general în vederea identificării resurselor

necesare rambursării creditelor societății.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs pârâta SC E. SA Zalău, invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul

cărora a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii

apelului formulat de aceasta și anulării în parte a sentinței fondului, în

sensul respingerii cererilor de constatare a nulității absolute a Hotărârilor

din 28 iunie 2004 și respingerea apelului reclamanților și intervenienților.

În argumentarea

motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut, în esență, că instanța

de apel a pronunțat o soluție greșită prin respingerea excepției tardivității

acțiunii in constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. din 03

septembrie 2004, având în vedere nerespectarea termenului de 15 zile de la

momentul publicării hotărârii și până la momentul introducerii cererii de

chemare în judecată. A susținut recurenta că în mod greșit s-a reținut

încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, deoarece

prin hotărârea atacată s-au luat decizii economice cu privire la gestiunea

internă a societății, decizii ce nu trebuiau incluse în convocatorul

societății.

A mai susținut

recurenta că în mod greșit instanța a respins motivul de apel referitor la

excepția lipsei capacității de folosință a societății, având în vedere că

potrivit dispozițiilor art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, societatea își

păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la

terminarea acesteia. A mai criticat recurenta decizia atacată și sub aspectul

greșitei soluționări a excepției lipsei de interes a reclamanților, având în

vedere că și în situația în care s-ar admite acțiunea, aceasta nu ar aduce nici

un folos practic acestora.

În ceea ce privește

constatarea nulității absolute a Hotărârilor A.G.E.A. din 28 iunie 2004,

recurenta a arătat că soluția este greșită, în condițiile în care au fost

îndeplinite formalitățile legale referitoare la convocare.

Referitor la soluția

de admitere a apelului reclamanților, recurenta a arătat că în mod greșit

instanța a considerat că nu a fost respectată ordinea de zi, motivul de

nulitate invocat fiind un aspect ce ține de gestiunea internă a societății și

care nu poate atrage sancțiunea aplicată.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are, de regulă, în vedere încălcarea

legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de

situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații

neaplicabile în speță.

Pentru examinarea

motivului de nelegalitate invocat, se va analiza decizia recurată, prin prisma

aplicării dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu referire

la soluția de respingere a excepției tardivității formulării acțiunii în

constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.E.A. din 03 septembrie 2004. În

adevăr, dispozițiile legale sus menționate stipulează că termenul în care poate

fi atacată o hotărâre A.G.E.A. este de 15 zile de la data publicării în M. Of.,

însă în speță, astfel cum corect a reținut instanța de apel, fiind invocate și

dovedite motive de nulitate absolută, sunt incidente dispozițiile art. 132 alin.

(3) din aceeași lege, potrivit cărora atunci când se invocă motive de nulitate

absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil.

În ceea ce privește

excepția lipsei capacității de folosință a recurentei, se constată de asemenea

că soluția pronunțată este la adăpost de orice critică, având în vedere că deși

pe durata lichidării, capacitatea de folosință suferă o reducere a limitelor

potrivit principiului specializării capacității de folosință, atâta timp cât nu

s-a dispus radierea societății, aceasta își păstrează personalitatea juridică

pentru operațiunile lichidării și continuă să existe ca subiect de drept.

Referitor la excepția

lipsei de interes în promovarea acțiunii, se constată de asemenea, că instanța

de control judiciar a pronunțat o soluție temeinică și legală, reținând a fi

întrunite cerințele unui interes legitim și actual, fiind lipsite de relevanță

susținerile privitoare la un eventual folos bănesc urmărit de intimați sau la

ipotetice demersuri judiciare ce vor putea fi exercitate de către aceștia.

În strânsă legătură

cu aspectele analizate anterior, criticile referitoare la respingerea apelului

propriu al recurentei și admiterea apelului reclamanților, se constată a fi

nefondată, decizia atacată fiind pronunțată cu corecta aplicare a dispozițiilor

art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, dispoziții

legale imperative, a căror încălcare conduce la nulitatea absolută a hotărârii

atacate.

În consecință,

nefiind motive pentru a se reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de

voturi:

Respinge recursul

declarat de pârâta SC E. SA Zalău prin lichidator SC I. Ipurl, împotriva

Deciziei nr. 11 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.