ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții C.F., G.D., L.G.D.N., L.N.G., C.R.R.F. și L.N.A. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Zalău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.E.A., din 28 iunie 2004 și din 03 septembrie 2004. Prin cererea de intervenție în nume propriu formulată, intervenienții I.M. și M.M.C. au solicitat la rândul lor, constatarea nulității absolute a hotărârilor menționate anterior. Prin sentința nr. 111/C din data de 16 mai 2008 pronunțată Tribunalul Sălaj, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și în parte cererea de intervenție a numiților I.M.

și M.M.C. și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor A.G.E.A. SC E. SA Zalău, din 28 iunie 2004. Prin aceeași hotărâre, a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a Hotărârii din 06 septembrie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin Hotărârea din 28 iunie 2004 a A.G.E.A. SC E. SA s-a aprobat garantarea de către aceasta cu fondurile proprii (mobile și imobile) a creditelor contractate de SC C. SA București, de la diverse bănci. Prin Hotărârea din 28 iunie 2004 a A.G.E.A. SC E. SA s-a aprobat vânzarea bunului imobil înregistrat în evidența contabilă a societății sub denumirea de locuință de serviciu, compusă din locuință de serviciu în valoare de 286.930.761 lei și centrală termică în valoare de 40.177.033 lei, către SC M.M.

SRL. În ceea ce privește cele două hotărâri sus menționate, instanța fondului a reținut că acestea au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990, în ceea ce privește modalitatea de convocare a acționarilor, ce nu s-a făcut prin publicarea în M. Of. și ordinea de zi ce nu a cuprins arătarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii. Prin Hotărârea din 03 septembrie 2004 s-a aprobat mandatarea directorului general G.A., în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor contractate de societate, inclusiv vânzarea de active prin negociere directă, până la concurența sumei împrumutate și s-a aprobat împuternicirea acestuia pentru negocierea și semnarea oricăror înțelegeri, contracte precum și alte acte necesare rambursării creditelor contractate de societate.

Analizând și această hotărâre, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 31/1990, instanța fondului a constatat că a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât nu pot fi reținute motive ce pot conduce la sancțiunea constatării nulității absolute. Sentința instanței de fond a fost apelată de către toate părțile, iar prin Decizia nr. 11 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamanților C.F., G.D., L.G.D.N., L.N.G., C.R.R.F. și L.N.A., a schimbat în parte sentința apelată și a admis acțiunea reclamanților și cererea de intervenție, constatând nulitatea Hotărârii A.G.E.A. din 03 septembrie 2004. Prin aceeași decizie, a fost respins apelul pârâtei SC E. SA Zalău.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a constatat că sunt întemeiate motivele de nulitate absolută derivând din încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, cu privire la menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. în acest sens, s-a reținut că deși A.G.E.A. din 03 septembrie 2004 a avut ca punct explicit pe ordinea de zi, introducerea în obiectul de activitate al societății - „Activități ale bibliotecilor și arhivelor - cod Caen" și nicidecum mandatarea directorului general în vederea identificării resurselor necesare rambursării creditelor societății. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC E. SA Zalău, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat de aceasta și anulării în parte a sentinței fondului, în sensul respingerii cererilor de constatare a nulității absolute a Hotărârilor din 28 iunie 2004 și respingerea apelului reclamanților și intervenienților. În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a pronunțat o soluție greșită prin respingerea excepției tardivității acțiunii in constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A. din 03 septembrie 2004, având în vedere nerespectarea termenului de 15 zile de la momentul publicării hotărârii și până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

A susținut recurenta că în mod greșit s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, deoarece prin hotărârea atacată s-au luat decizii economice cu privire la gestiunea internă a societății, decizii ce nu trebuiau incluse în convocatorul societății. A mai susținut recurenta că în mod greșit instanța a respins motivul de apel referitor la excepția lipsei capacității de folosință a societății, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia. A mai criticat recurenta decizia atacată și sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei de interes a reclamanților, având în vedere că și în situația în care s-ar admite acțiunea, aceasta nu ar aduce nici un folos practic acestora.

În ceea ce privește constatarea nulității absolute a Hotărârilor A.G.E.A. din 28 iunie 2004, recurenta a arătat că soluția este greșită, în condițiile în care au fost îndeplinite formalitățile legale referitoare la convocare. Referitor la soluția de admitere a apelului reclamanților, recurenta a arătat că în mod greșit instanța a considerat că nu a fost respectată ordinea de zi, motivul de nulitate invocat fiind un aspect ce ține de gestiunea internă a societății și care nu poate atrage sancțiunea aplicată. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are, de regulă, în vedere încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță.

Pentru examinarea motivului de nelegalitate invocat, se va analiza decizia recurată, prin prisma aplicării dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu referire la soluția de respingere a excepției tardivității formulării acțiunii în constatarea nulității absolute a Hotărârii A.G.E.A. din 03 septembrie 2004. În adevăr, dispozițiile legale sus menționate stipulează că termenul în care poate fi atacată o hotărâre A.G.E.A. este de 15 zile de la data publicării în M. Of., însă în speță, astfel cum corect a reținut instanța de apel, fiind invocate și dovedite motive de nulitate absolută, sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) din aceeași lege, potrivit cărora atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil.

În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a recurentei, se constată de asemenea că soluția pronunțată este la adăpost de orice critică, având în vedere că deși pe durata lichidării, capacitatea de folosință suferă o reducere a limitelor potrivit principiului specializării capacității de folosință, atâta timp cât nu s-a dispus radierea societății, aceasta își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării și continuă să existe ca subiect de drept. Referitor la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, se constată de asemenea, că instanța de control judiciar a pronunțat o soluție temeinică și legală, reținând a fi întrunite cerințele unui interes legitim și actual, fiind lipsite de relevanță susținerile privitoare la un eventual folos bănesc urmărit de intimați sau la ipotetice demersuri judiciare ce vor putea fi exercitate de către aceștia.

În strânsă legătură cu aspectele analizate anterior, criticile referitoare la respingerea apelului propriu al recurentei și admiterea apelului reclamanților, se constată a fi nefondată, decizia atacată fiind pronunțată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, dispoziții legale imperative, a căror încălcare conduce la nulitatea absolută a hotărârii atacate. În consecință, nefiind motive pentru a se reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA Zalău prin lichidator SC I. Ipurl, împotriva Deciziei nr. 11 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.