ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2011

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.P.S. SA prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București în contradictoriu cu pârâții M.A.S., L.L.A. SA, S.M.R.I. SA, S.M.P. SA, M.C.M. SRL, S.M.A. SA, E.W. SA, P. SA, M.M. SA, U.T.V. SRL, SC A.M.S. SA, L.L.S.M. SRL, a solicitat evacuarea pârâților din imobilul situat în București sector 2, pe care îl ocupă fără drept, cu cheltuieli de judecată. Judecătoria sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 7204 din 23 septembrie 2005 a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

Pe rolul Tribunalului București cauza a fost înregistrată la Secția a VI-a comercială sub nr. 6714/3/2006. Prin încheierea de ședință din data de 26 iunie 2008 tribunalul a luat act de precizarea acțiunii sub aspectul cadrului procesual pasiv, reclamanta rămânând să se judece în contradictoriu cu pârâții M.S.A., SC A.M. SA și L.L.A. SA. La data de 25 septembrie 2008 C.E.R. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 357 din 12 decembrie 1995 privind imobilul (teren și construcție) situat în municipiul București, sector 2, să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare din 16 decembrie 2004, privind același imobil și să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr. 6085 din 16 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.P.S. SA în contradictoriu cu pârâta SC A.M.S. SA și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, sector 2. În considerentele sentinței, tribunalul a reținut că cererea inițială a fost îndreptată împotriva pârâților SC A.M.S. SA, M.A.S. și L.L.A. SA, reclamanta justificând cererea de evacuare prin calitatea de proprietar dobândită în urma adjudecării imobilului, pârâții ocupând acel imobil fără a deține contracte de închiriere.

Ulterior, la termenul din data de 27 noiembrie 2008 s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâta L.L.A. SA, de asemenea, la termenul din data de 02 aprilie 2009, s-a lua act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâtul M.A.S. Cererea de intervenție în interes propriu formulată de către R.C.E., a fost respinsă ca inadmisibilă în ședința publică din data de 25 septembrie 2008. Unind fondul cauzei cu excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, invocate de pârâta SC A.M.S. SA, tribunalul a reținut că reclamanta, în baza actului de adjudecare prin care a devenit proprietara imobilului ocupat de pârâtă, are interes în promovarea acțiunii având ca obiect evacuarea pârâtei din imobil, folosul practic fiind acela de a intra în posesia de fapt a imobilului, fiind astfel respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.

Excepția lipsei calități procesuale active a fost respinsă având în vedere că prin actul de adjudecare, ce a finalizat executarea silită a debitorului A.S.M., a fost transmis dreptul de proprietate de la această persoană către reclamantă. Pe fondul cauzei, s-a reținut că în conformitate cu înregistrările furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, pârâta figurează cu sediul social la adresa imobilului proprietatea reclamantei. S-a reținut, totodată, că actul adițional care a prelungit contractul de închiriere în baza căruia pârâta justifică ocuparea imobilului a fost încheiat ulterior emiterii actului de adjudecare pe numele reclamantei. Prin urmare, s-a apreciat că acest act adițional nu poate fi opus reclamantei, întrucât la momentul încheierii acestuia, așa cum s-a menționat, A.S.M.

nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului. Au fost înlăturate apărările pârâtei referitoare la inopozabilitatea față de ea a actului de adjudecare, reținându-se că în conformitate cu art. 518 alin. (1) C. proc. civ., dreptul de proprietate se transmite adjudecatarului de la momentul încheierii actului de adjudecare, înscrierea în cartea funciară a acestui drept nefiind constitutivă de drepturi, ci doar declarativă. În condițiile în care pârâta nu deține un titlu locativ care să fie opozabil reclamantei, s-a apreciat ca fiind întemeiată cererea acestei părți de evacuare a pârâtei din imobil. Prin decizia comercială nr. 465 din 18 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondate excepțiile netimbrării și tardivității apelurilor, au fost anulate pentru lipsa calității de reprezentant apelurile declarate de pârâții A.S.M., R.C.E.

și SC A.M.S. SA și s-a respins cererea de aplicare a amenzii judiciare în temeiul art. 108 1 C. proc. civ. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în esență, privitor la excepția netimbrării apelurilor, că a fost satisfăcută această cerință, la fila 35 din dosarul de apel fiind depusă chitanța ce dovedește achitarea taxei judiciare de timbru pentru toți apelanții. A fost apreciată ca neîntemeiată și excepția tardivității declarării apelurilor, reținându-se că cererile au fost depuse la oficiul poștal în termenul de 15 zile de la data comunicării sentinței apelate, fiind aplicabile dispozițiile art. 104 C. proc. civ. Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a declarat căile de atac, s-a reținut următoarele: Referitor la apelul declarat de reprezentantul L.B., în numele și pentru A.S.M., s-a reținut că procura specială aflată la fila 107 din dosarul de fond vizează reprezentarea domnului A.S.M.

de către domnul L.B. în toate dosarele privind executarea silită pornită de către B.R.C.R. SA – C.B., neexistând nici o mențiune cu privire la acordarea mandatului de reprezentare în cauza de evacuare formulată de intimata reclamantă, ce formează obiectul prezentei judecăți. Or, potrivit art. 68 C. proc. civ. procura dată pentru reprezentarea în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată. În speță, fiind reținut că A.S.M. are domiciliul stabil pe teritoriul României, s-a apreciat că nu există o procură de reprezentare dată în mod legal domnului L.B., pentru a-l putea reprezenta în fața instanței de judecată pe domnul A.S.M. și s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant în ce privește pe apelantul A.S.M., excepție invocată de intimată.

De asemenea, cu privire la apelul declarat de reprezentantul L.B. în numele și pentru R.C.E., s-a reținut că acesta a invocat, în sprijinul calității sale, procura specială aflată la fila 135 din dosarul de fond. Fiind analizată această procură, s-a reținut că ea vizează reprezentarea doamnei R.C.E. în procesul pe care intenționa să-l introducă pentru anularea actului de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc A.C.G., precum și în procesul pe care intenționa să-l formuleze pentru constatarea nulității contractului de ipotecă nr. 357 din 12 decembrie 1995. Se observă, așadar, că procura de reprezentare este una specială, circumscrisă la anumite acțiuni și procese, fără a se face referire la procesul de față, ce vizează acțiunea în evacuare.

În aceste condiții, s-a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unei procuri emise în condițiile legii, conform art. 68 C. proc. civ., pentru a da posibilitatea reprezentării în prezentul proces a doamnei R.C.E. de către domnul L.B. S-a reținut totodată, în raport de împrejurarea că doamna R.C.E. nu are domiciliul stabil pe teritoriul României, că cel care își arogă calitatea de reprezentant al doamnei R., nu a făcut dovada deținerii unei procuri generale de reprezentare emisă pe numele său. În consecință, și sub acest aspect a fost apreciată ca fiind întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de intimată. Cu privire la apelul declarat de pârâta SC A.M.S.

SA, sub semnătură și cu pretinderea dreptului de reprezentare a domnului L.B.,consilier juridic al pârâtei, s-a reținut că anterior declarării căii de atac, împotriva pârâtei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență, dreptul de reprezentare al societății, revenind, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006 – legea insolvenței, administratorului judiciar desemnat de judecătorul sindic, respectiv A.L.I.P.U.R.L. În aceste condiții, era necesar să fie depus la dosar cererea expresă a administratorului judiciar, atât în ce privește declararea și susținerea cererii de apel, cât și în ce privește mandatul de reprezentare pretins de domnul L.B. În speță, administratorul judiciar nu a confirmat un mandat de reprezentare pentru societatea aflată în insolvență, mandat care să fie acordat domnului L.B.

În consecință, excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de intimată, a fost apreciată ca fiind întemeiată și în raport de apelul declarat de pârâta SC A.M.S. SA. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta A.M.S. SA București și intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. 1. Prin recursul său, pârâta A.M.S. SA București a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. pentru a susține nelegalitatea deciziei instanței de apel. Astfel, susține recurenta, au fost încălcate formele de procedură prevăzute de dispozițiile art. 291 alin. (2) C. proc. civ. prin necomunicarea motivelor de apel depuse de R.C.E. și punerea în discuție a excepțiilor fără a fi prezent în sală, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare motiv încadrat de recurentă în pct. 5 al art. 304 C. proc.

civ. În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta consideră că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 68 și art. 71 C. proc. civ. și cele ale art. 49 din Legea nr. 85/2006. În opinia recurentei instanța de apel a considerat în mod greșit că odată cu deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 dreptul de reprezentare a societății a revenit administratorului judiciar, A.L.I.P.U.R.L., întrucât prin sentința de deschidere a procedurii nu i s-a ridicat dreptul de administrare astfel încât „desfășurarea activităților curente” [conform art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006] inclusiv reprezentarea în justiție se face de către organele statutare ale societății și nu de către administratorul judiciar.

Totodată, susține recurenta, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 85/2006 considerând nelegal că mandatul acordat consilierului juridic, prin delegația de reprezentare, a încetat prin deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, însă nici art. 71 C. proc. civ. și nici Legea nr. 85/2006 nu prevăd o astfel de modalitate de încetare a mandatului și nici nu prevăd necesitatea sau obligativitatea ca mandatul acordat înainte de deschiderea procedurii să fie confirmat de administratorul judiciar. 2. Recursul declarat de intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a prevederilor art. 24 din Constituția României și a prevederilor art. 68 alin. (3), art. 129 alin. (4), art. 138 alin. (1) pct. 2 și art. 161 C. proc. civ. Astfel, susține recurenta, instanța de apel cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ., art. 138 alin. (1) pct. 2, art. 161 alin. (1) același cod, a respins nelegal cererea de amânare formulată de mandatarul său pentru depunerea originalului procurii în dovedirea netemeiniciei excepției lipsei calității de reprezentant.

Mai mult decât atât, cu încălcarea evidentă a dreptului său la un proces echitabil, a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte de fapt și de drept care nici nu au constituit motivele excepției invocate de intimată și pe care nici nu le-a fost pus în discuția părților. Procedând astfel, susține recurenta, decizia instanței de apel este lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.

Totodată, recurenta a invocat faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 68 alin. (3) C. proc. civ. când a reținut că”procura de reprezentare este una specială, circumscrisă la anumite acțiuni și procese, fără a se face referiri la procesul de față ce vizează acțiunea în evacuare” întrucât acțiunea de constatate a nulității actului de adjudecare și a contractului de ipotecă a îmbrăcat forma cererii de intervenție în interes propriu formulată în dosarul de evacuare, iar mandatarul făcea pe deplin dovada calității sale de reprezentant în acest dosar. Înalta Curte apreciază că excepția lipsei calității de reprezentant al lui L.B. pentru pârâta SC A.M.S. SA invocată de intimata reclamantă constituie motiv de recurs, astfel încât va face obiectul analizei în recurs.

1. Recursul pârâtei A.M.S. SA va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv, recurenta a susținut că nu i-au fost comunicate motivele de apel formulate de apelanta R.C.E. și că i s-a dat cuvântul reclamantei A.P.S. SA pe excepțiile invocate oral la acel termen fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. Susținerile recurentei sunt nefondate întrucât pentru termenul din data de 18 noiembrie 2009 când deși legal citată (filele 46, 47 dosar apel) recurenta nu s-a prezentat pentru a-și susține apărările termen când ar fi avut posibilitatea să ia cunoștință de motivele de apel depuse în ședință.

Astfel se constată că nu i-a fost îngrădit dreptul la apărare atâta timp cât recurenta nu a respectat obligația ce îi revenea de a fi prezent la dezbateri și de a-și prezenta apărările ce considera că trebuiesc făcute. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susținerea căruia recurenta a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 68 și art. 71 C. proc. civ. și cele ale art. 49 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi reținut ca fondat.

Astfel, se constată că nu se poate vorbi despre o încălcare a dispozițiilor legale mai sus menționate atâta timp cât împotriva pârâtei s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență la data de 8 iulie 2009 dată de la care dreptul de reprezentare al societății a revenit administratorului judiciar desemnat de judecătorul sindic respectiv A.L.I.P.U.R.L., iar apelul a fost declarat la data 28 iulie 2009. Totodată este de reținut că deși legal citat pentru termenul din 18 noiembrie 2009 (filele 46, 47 dosar apel) lichidatorul A.L.I.P.U.R.L. nu a înțeles să-și însușească apelul declarat de pârâta SC A.M.S. SA sau să confirme mandatul de reprezentare al domnului L.B., astfel că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 161 C. proc.

civ. și a Legii nr. 85/2006 – legea insolvenței, anulând apelul pentru lipsa calității de reprezentant. 2. Recursul declarat de intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Intervenienta R.C.E. prin cererea de intervenție a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 357 din 12 decembrie 1995 privind imobilul (teren și construcție) situat în municipiul București, sector 2; constatarea nulității absolute a actului de adjudecare din 16 decembrie 2004 privind același imobil și cheltuieli de judecată. Din analiza procurii mandatarului L.B., fila 135 dosar fond, se constată că acesta era mandatat să reprezinte pe C.E.R.

în justiție indiferent de natura (penală, civilă, comercială) și stadiul procesual (fond, apel, recurs, căi extraordinare de atac) în procesul privind constatarea nulității absolute a actului de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc C.S.A. la data de 16 decembrie 2004 și a contractului de ipotecă nr. 357 din 12 decembrie 1995 încheiat de notarul public D.D. ambele privind imobilul teren și construcție situat în municipiul București, sector 2. Având în vedere că apelul declarat de intervenienta R.C.E. prin mandatar L.B. privește cererea de intervenție și cum procura acordată mandatarului L.B. privește obiectul cererii de intervenție se apreciază că este necesar ca recursul să fie admis și cauza trimisă la aceeași instanță spre soluționarea apelului privind cererea de intervenție a intervenientei R.C.E.

prin mandatar L.B., motiv pentru care nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs. În consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtei A.M.S. SA va fi respins ca nefondat iar recursul intervenientei R.C.E. prin mandatar L.B. va fi admis, se va casa în parte decizia recurată și va fi trimisă cauza la aceeași instanță pentru soluționarea apelului intervenientei R.C.E. prin mandatar L.B. în ceea ce privește cererea de intervenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.M.S. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 465 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Admite recursul declarat de intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. împotriva aceleiași decizii. Casează în parte decizia comercială nr. 465 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea apelului intervenientei C.E.R. prin mandatar L.B. în ceea ce privește cererea de intervenție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 februarie 2011.