ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A.P.S. SA prin acțiunea introdusă

pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București în contradictoriu cu pârâții M.A.S.,

L.L.A. SA, S.M.R.I. SA, S.M.P. SA, M.C.M. SRL, S.M.A. SA, E.W. SA, P. SA, M.M.

SA, U.T.V. SRL, SC A.M.S. SA, L.L.S.M. SRL, a solicitat evacuarea pârâților din

imobilul situat în București sector 2, pe care îl ocupă fără drept, cu

cheltuieli de judecată.

Judecătoria sectorului 2 București

prin sentința civilă nr. 7204 din 23 septembrie 2005 a admis excepția

necompetenței materiale, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea

Tribunalului București, secția comercială.

Pe rolul Tribunalului București cauza a fost

înregistrată la Secția a VI-a comercială sub nr. 6714/3/2006.

Prin încheierea de ședință din data de 26 iunie

2008 tribunalul a luat act de precizarea acțiunii sub aspectul cadrului

procesual pasiv, reclamanta rămânând să se judece în contradictoriu cu pârâții M.S.A.,

SC A.M. SA și L.L.A. SA.

La data de 25 septembrie 2008 C.E.R. a formulat

cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate

nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 357 din 12

decembrie 1995 privind imobilul (teren și construcție) situat în municipiul

București, sector 2, să se constate nulitatea absolută a actului de adjudecare

din 16 decembrie 2004, privind același imobil și să fie obligată reclamanta la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr. 6085

din 16 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii; a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC A.P.S. SA în contradictoriu cu pârâta SC A.M.S. SA

și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, sector 2.

În considerentele sentinței,

tribunalul a reținut că cererea inițială a fost îndreptată împotriva pârâților

SC A.M.S. SA, M.A.S. și L.L.A. SA, reclamanta justificând cererea de evacuare

prin calitatea de proprietar dobândită în urma adjudecării imobilului, pârâții

ocupând acel imobil fără a deține contracte de închiriere.

Ulterior, la termenul din data de 27

noiembrie 2008 s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii în

contradictoriu cu pârâta L.L.A. SA, de asemenea, la termenul din data de 02

aprilie 2009, s-a lua act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii în

contradictoriu cu pârâtul M.A.S.

Cererea de intervenție în interes

propriu formulată de către R.C.E., a fost respinsă ca inadmisibilă în ședința

publică din data de 25 septembrie 2008.

Unind fondul cauzei cu excepțiile

lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, invocate de pârâta

SC A.M.S. SA, tribunalul a reținut că reclamanta, în baza actului de adjudecare

prin care a devenit proprietara imobilului ocupat de pârâtă, are interes în

promovarea acțiunii având ca obiect evacuarea pârâtei din imobil, folosul

practic fiind acela de a intra în posesia de fapt a imobilului, fiind astfel

respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.

Excepția lipsei calități procesuale

active a fost respinsă având în vedere că prin actul de adjudecare, ce a

finalizat executarea silită a debitorului A.S.M., a fost transmis dreptul de

proprietate de la această persoană către reclamantă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că în

conformitate cu înregistrările furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de

pe lângă Tribunalul București, pârâta figurează cu sediul social la adresa

imobilului proprietatea reclamantei. S-a reținut, totodată, că actul adițional

care a prelungit contractul de închiriere în baza căruia pârâta justifică

ocuparea imobilului a fost încheiat ulterior emiterii actului de adjudecare pe

numele reclamantei. Prin urmare, s-a apreciat că acest act adițional nu poate

fi opus reclamantei, întrucât la momentul încheierii acestuia, așa cum s-a

menționat, A.S.M. nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului.

Au fost înlăturate apărările pârâtei

referitoare la inopozabilitatea față de ea a actului de adjudecare,

reținându-se că în conformitate cu art. 518 alin. (1) C. proc. civ., dreptul de

proprietate se transmite adjudecatarului de la momentul încheierii actului de

adjudecare, înscrierea în cartea funciară a acestui drept nefiind constitutivă

de drepturi, ci doar declarativă.

În condițiile în care pârâta nu

deține un titlu locativ care să fie opozabil reclamantei, s-a apreciat ca fiind

întemeiată cererea acestei părți de evacuare a pârâtei din imobil.

Prin decizia comercială nr. 465 din

18 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

ca nefondate excepțiile netimbrării și tardivității apelurilor, au fost anulate

pentru lipsa calității de reprezentant apelurile declarate de pârâții A.S.M., R.C.E.

și SC A.M.S. SA și s-a respins cererea de aplicare a amenzii judiciare în

temeiul art. 108

1

C. proc. civ.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a reținut, în esență, privitor la excepția netimbrării

apelurilor, că a fost satisfăcută această cerință, la fila 35 din dosarul de

apel fiind depusă chitanța ce dovedește achitarea taxei judiciare de timbru

pentru toți apelanții.

A fost apreciată ca neîntemeiată și

excepția tardivității declarării apelurilor, reținându-se că cererile au fost

depuse la oficiul poștal în termenul de 15 zile de la data comunicării

sentinței apelate, fiind aplicabile dispozițiile art. 104 C. proc. civ.

Cu privire la excepția lipsei

calității de reprezentant a persoanei care a declarat căile de atac, s-a

reținut următoarele:

Referitor la apelul declarat de

reprezentantul L.B., în numele și pentru A.S.M., s-a reținut că procura

specială aflată la fila 107 din dosarul de fond vizează reprezentarea domnului A.S.M.

de către domnul L.B. în toate dosarele privind executarea silită pornită de

către B.R.C.R. SA – C.B., neexistând nici o mențiune cu privire la acordarea

mandatului de reprezentare în cauza de evacuare formulată de intimata

reclamantă, ce formează obiectul prezentei judecăți. Or, potrivit art. 68 C.

proc. civ. procura dată pentru reprezentarea în judecată trebuie făcută prin

înscris sub semnătură legalizată. În speță, fiind reținut că A.S.M. are

domiciliul stabil pe teritoriul României, s-a apreciat că nu există o procură

de reprezentare dată în mod legal domnului L.B., pentru a-l putea reprezenta în

fața instanței de judecată pe domnul A.S.M. și s-a apreciat ca fiind întemeiată

excepția lipsei calității de reprezentant în ce privește pe apelantul A.S.M.,

excepție invocată de intimată.

De asemenea, cu privire la apelul

declarat de reprezentantul L.B. în numele și pentru R.C.E., s-a reținut că

acesta a invocat, în sprijinul calității sale, procura specială aflată la fila

135 din dosarul de fond. Fiind analizată această procură, s-a reținut că ea

vizează reprezentarea doamnei R.C.E. în procesul pe care intenționa să-l

introducă pentru anularea actului de adjudecare încheiat de executorul

judecătoresc A.C.G., precum și în procesul pe care intenționa să-l formuleze

pentru constatarea nulității contractului de ipotecă nr. 357 din 12 decembrie 1995.

Se observă, așadar, că procura de reprezentare este una specială, circumscrisă

la anumite acțiuni și procese, fără a se face referire la procesul de față, ce

vizează acțiunea în evacuare.

În aceste condiții, s-a reținut că

nu s-a făcut dovada existenței unei procuri emise în condițiile legii, conform

art. 68 C. proc. civ., pentru a da posibilitatea reprezentării în prezentul

proces a doamnei R.C.E. de către domnul L.B.

S-a reținut totodată, în raport de

împrejurarea că doamna R.C.E. nu are domiciliul stabil pe teritoriul României,

că cel care își arogă calitatea de reprezentant al doamnei R., nu a făcut

dovada deținerii unei procuri generale de reprezentare emisă pe numele său.

În consecință, și sub acest aspect a

fost apreciată ca fiind întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant,

invocată de intimată.

Cu privire la apelul declarat de

pârâta SC A.M.S. SA, sub semnătură și cu pretinderea dreptului de reprezentare

a domnului L.B.,consilier juridic al pârâtei, s-a reținut că anterior

declarării căii de atac, împotriva pârâtei s-a dispus deschiderea procedurii

generale de insolvență, dreptul de reprezentare al societății, revenind,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006 – legea insolvenței, administratorului

judiciar desemnat de judecătorul sindic, respectiv A.L.I.P.U.R.L. În aceste

condiții, era necesar să fie depus la dosar cererea expresă a administratorului

judiciar, atât în ce privește declararea și susținerea cererii de apel, cât și

în ce privește mandatul de reprezentare pretins de domnul L.B. În speță,

administratorul judiciar nu a confirmat un mandat de reprezentare pentru

societatea aflată în insolvență, mandat care să fie acordat domnului L.B.

În consecință, excepția lipsei

calității de reprezentant, invocată de intimată, a fost apreciată ca fiind

întemeiată și în raport de apelul declarat de pârâta SC A.M.S. SA.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâta A.M.S. SA București și intervenienta C.E.R. prin

mandatar L.B.

SA București a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

pentru a susține nelegalitatea deciziei instanței de apel.

Astfel, susține recurenta, au fost

încălcate formele de procedură prevăzute de dispozițiile art. 291 alin. (2) C.

proc. civ. prin necomunicarea motivelor de apel depuse de R.C.E. și punerea în

discuție a excepțiilor fără a fi prezent în sală, fiindu-i astfel încălcat

dreptul la apărare motiv încadrat de recurentă în pct. 5 al art. 304 C. proc.

civ.

În argumentarea motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta consideră că au fost

aplicate greșit dispozițiile art. 68 și art. 71 C. proc. civ. și cele ale art. 49

din Legea nr. 85/2006.

În opinia recurentei instanța de

apel a considerat în mod greșit că odată cu deschiderea procedurii prevăzute de

Legea nr. 85/2006 dreptul de reprezentare a societății a revenit

administratorului judiciar,

A.L.I.P.U.R.L., întrucât prin sentința de deschidere a procedurii nu i

s-a ridicat dreptul de administrare astfel încât „desfășurarea activităților

curente” [conform art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006] inclusiv

reprezentarea în justiție se face de către organele statutare ale societății și

nu de către administratorul judiciar.

Totodată, susține recurenta, instanța

de apel a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 85/2006 considerând nelegal că

mandatul acordat consilierului juridic, prin delegația de reprezentare, a

încetat prin deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, însă nici

art. 71 C. proc. civ. și nici Legea nr. 85/2006 nu prevăd o astfel de

modalitate de încetare a mandatului și nici nu prevăd necesitatea sau

obligativitatea ca mandatul acordat înainte de deschiderea procedurii să fie

confirmat de administratorul judiciar.

intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de

nelegalitate invocat, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost

pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea dispozițiilor art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a prevederilor art. 24 din

Constituția României și a prevederilor art. 68 alin. (3), art. 129 alin. (4),

art. 138 alin. (1) pct. 2 și art. 161 C. proc. civ.

Astfel, susține recurenta, instanța

de apel cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ.,

art. 138 alin. (1) pct. 2, art. 161 alin. (1) același cod, a respins nelegal

cererea de amânare formulată de mandatarul său pentru depunerea originalului

procurii în dovedirea netemeiniciei excepției lipsei calității de reprezentant.

Mai mult decât atât, cu încălcarea evidentă a dreptului său la un proces

echitabil, a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare

instanța de apel s-a pronunțat asupra unor aspecte de fapt și de drept care

nici nu au constituit motivele excepției invocate de intimată și pe care nici

nu le-a fost pus în discuția părților.

Procedând astfel, susține recurenta,

decizia instanței de apel este lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil,

părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea

judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii cât și prin

dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția

față de măsurile pe care instanța le poate dispune.

Totodată, recurenta a invocat faptul

că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 68 alin. (3) C. proc. civ.

când a reținut că”procura de reprezentare este una specială, circumscrisă la

anumite acțiuni și procese, fără a se face referiri la procesul de față ce

vizează acțiunea în evacuare” întrucât acțiunea de constatate a nulității

actului de adjudecare și a contractului de ipotecă a îmbrăcat forma cererii de

intervenție în interes propriu formulată în dosarul de evacuare, iar mandatarul

făcea pe deplin dovada calității sale de reprezentant în acest dosar.

Înalta Curte apreciază că excepția

lipsei calității de reprezentant al lui L.B. pentru pârâta SC A.M.S. SA

invocată de intimata reclamantă constituie motiv de recurs, astfel încât va

face obiectul analizei în recurs.

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele

de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. În argumentarea acestui motiv, recurenta a susținut că nu i-au fost

comunicate motivele de apel formulate de apelanta R.C.E. și că i s-a dat

cuvântul reclamantei A.P.S. SA pe excepțiile invocate oral la acel termen

fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Susținerile recurentei sunt

nefondate întrucât pentru termenul din data de 18 noiembrie 2009 când deși

legal citată (filele 46, 47 dosar apel) recurenta nu s-a prezentat pentru a-și

susține apărările termen când ar fi avut posibilitatea să ia cunoștință de

motivele de apel depuse în ședință. Astfel se constată că nu i-a fost îngrădit

dreptul la apărare atâta timp cât recurenta nu a respectat obligația ce îi revenea

de a fi prezent la dezbateri și de a-și prezenta apărările ce considera că

trebuiesc făcute.

Nici motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susținerea căruia recurenta a arătat că au

fost încălcate dispozițiile art. 68 și art. 71 C. proc. civ. și cele ale art.

49 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi reținut ca fondat.

Astfel, se constată că nu se poate vorbi despre

o încălcare a dispozițiilor legale mai sus menționate atâta timp cât împotriva

pârâtei s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență la data de 8 iulie 2009

dată de la care dreptul de reprezentare al societății a revenit

administratorului judiciar desemnat de judecătorul sindic respectiv A.L.I.P.U.R.L.,

iar apelul a fost declarat la data 28 iulie 2009.

Totodată este de reținut că deși legal citat

pentru termenul din 18 noiembrie 2009 (filele 46, 47 dosar apel) lichidatorul A.L.I.P.U.R.L.

nu a înțeles să-și însușească apelul declarat de pârâta SC A.M.S. SA sau să

confirme mandatul de reprezentare al domnului L.B., astfel că instanța de apel

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 161 C. proc. civ. și a Legii

nr. 85/2006 – legea insolvenței, anulând apelul pentru lipsa calității de

reprezentant.

prin mandatar L.B. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este

fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Intervenienta R.C.E. prin cererea de intervenție

a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă

autentificat sub nr. 357 din 12 decembrie 1995 privind imobilul (teren și

construcție) situat în municipiul București, sector 2; constatarea nulității

absolute a actului de adjudecare din 16 decembrie 2004 privind același imobil

și cheltuieli de judecată.

Din analiza procurii mandatarului L.B., fila 135

dosar fond, se constată că acesta era mandatat să reprezinte pe C.E.R. în

justiție indiferent de natura (penală, civilă, comercială) și stadiul procesual

(fond, apel, recurs, căi extraordinare de atac) în procesul privind constatarea

nulității absolute a actului de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc C.S.A.

la data de 16 decembrie 2004 și a contractului de ipotecă nr. 357 din 12

decembrie 1995 încheiat de notarul public D.D. ambele privind imobilul teren și

construcție situat în municipiul București, sector 2.

Având în vedere că apelul declarat de

intervenienta R.C.E. prin mandatar L.B. privește cererea de intervenție și cum

procura acordată mandatarului L.B. privește obiectul cererii de intervenție se

apreciază că este necesar ca recursul să fie admis și cauza trimisă la aceeași

instanță spre soluționarea apelului privind cererea de intervenție a

intervenientei R.C.E. prin mandatar L.B., motiv pentru care nu se mai impune

analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

În consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ. recursul pârâtei A.M.S. SA va fi respins ca nefondat iar recursul

intervenientei R.C.E. prin mandatar L.B. va fi admis, se va casa în parte

decizia recurată și va fi trimisă cauza la aceeași instanță pentru soluționarea

apelului intervenientei R.C.E. prin mandatar L.B. în ceea ce privește cererea

de intervenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.M.S. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 465 din 18 noiembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Admite recursul declarat de

intervenienta C.E.R. prin mandatar L.B. împotriva aceleiași decizii.

Casează în parte decizia comercială

nr. 465 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Trimite cauza la aceeași instanță

pentru soluționarea apelului intervenientei C.E.R. prin mandatar L.B. în ceea

ce privește cererea de intervenție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2

februarie 2011.