ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1098/2011

Prin Sentința

comercială nr. 3435 din 2 martie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de pârâtul B.I.. S-a admis acțiunea formulată de reclamanții M.G., M.E., B.V., C.S.,

I.M., T.G.F., T.C., M.N. și M.M.I., membri ai A.F.E.O.P., în contradictoriu cu

pârâții SC P.C. SRL, H.A., B.I., A.P., B.D., U.I. și SC S.C. SRL.

În consecință s-a

constatat nulitatea absolută a următoarelor acte:

Respinge excepția

lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtul B.I..

Admite acțiunea

formulata de M.G., M.E., B.V., C.S., I.M., T.G.F., T.C., M.N. și M.M.I., cu

domiciliul ales în București, membri ai A.F.E.O.P. în contradictoriu cu parații

SC P.C. SRL, cu sediul în oraș Otopeni, H.A., cu domiciliul în București, B.I.,

domiciliat în București, A.P., domiciliat în comuna Snagov, B.D. domiciliat în

București, U.I., domiciliată în București și SC S.C. SRL, cu sediul în Otopeni.

Constată nulitatea

absolută a următoarelor acte: Contractul de asociere încheiat la data de 12

decembrie 2001; Contractul de creditare încheiat la data de 13 iunie 2002;

Actul adițional la contractul de creditare din data de 13 iunie 2002, încheiat

la data de 1 iulie 2002, Contractul de finanțare autentificat sub nr. 1288 din 5

august 2002; Hotărârea adunării generale a asociaților A.F.E.O.P. din data pe

20 noiembrie 2002; Contractul de cesiune autentificat sub nr. 1545 din 12

decembrie 2002, Încheierea de rectificare nr. 714 din 25 iulie 2005 la

Contractul de cesiune acțiuni autentificat sub nr. 1545 din 12 decembrie 2002,

Actul adițional la actul constitutiv al A.F.E.O.P. autentificat sub nr. 1546

din 12 decembrie 2002; Încheierea de rectificare nr. 263 din 8 mai 2006 la

Actul adițional la actul constitutiv al A.F.E.O.P. autentificat sub nr. 1546

din 12 decembrie 2002; Actul adițional la statutul A.F.E.O.P. autentificat sub nr.

386 din 22 iulie 2003; Contractul de cesiune acțiuni la SC A.C. SA autentificat

sub nr. 1041 din 30 noiembrie 2006.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În privința pârâtului

B.I., nu rezultă din actele dosarului faptul că și-a cesionat părțile sociale

așa cum susține, așa încât nu este lipsit de calitate procesuală pasivă.

Pe fond s-a reținut,

în esență, că încheierea Contractului de asociere din 12 decembrie 2001 între

A.F.E.O.P. și H.A., urmat de Contractul de creditare încheiat la 13 iunie 2002,

modificat prin Actul adițional din 1 iulie 2002 și Contractul de finanțare

autentificat sub nr. 1288 din 5 august 2002, precum și Hotărârea adunării

generale a asociaților A.F.E.O.P. din data de 20 noiembrie 2002 au fost

încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale, prin fraudarea legii, respectiv a

art. 16 și 17 din O.U.G. nr. 88/1997, profitând de dispozițiile art. 14 alin.

(3) și art. 15 din Legea nr. 268/2001, adică de reducerea prețului unor

persoane care nu puteau face parte din asociație, pe baza liberului

consimțământ exprimat în scris, în sensul că nu erau salariați cu contract de

muncă încheiat pe durată nedeterminată cu SC A.C. SA, pensionari ai societății,

salariați cu contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată, pentru o normă

întreagă sau cel puțin 50% din timpul oficial de lucru, membrii ai conducerii

societății sau care să fi aderat ulterior în condițiile menționate.

În consecință s-a

reținut că sancțiunea nulității absolute aplicată actelor încheiate cu

încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 4 coroborat cu art. 966 - 968 C. civ. și

cu fraudarea legii se răsfrânge și asupra actelor subsecvente.

Apelul declarat de

pârâții A.H., B.I., A.P., B.D., U.I., SC P.C. SRL și SC S.M. SRL împotriva

sentinței a fost admis, cu consecința anulării acesteia și trimiterii cauzei

spre rejudecare la Judecătoria Buftea.

În considerentele

deciziei instanța a reținut dispozițiile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000,

conform cărora cererea de anulare a hotărârilor adunării generale a asociației

în cauză se soluționează în camera de consiliu, de către judecătoria în

circumscripția căreia asociația își are sediul și, prin urmare, sentința s-a

dat cu încălcarea normelor privind competența materială a instanțelor.

Împotriva deciziei

reclamanții M.G., M.M.I. și T.C. au declarat recurs prin care au solicitat

casarea și trimiterea cauzei în vederea pronunțării pe fond, aceleiași

instanțe.

În dezvoltarea

motivelor de recurs este invocată greșita aplicare a legii, conform art. 304 pct.

9 C. proc. civ., respectiv a art. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., art. 23

alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 și ale Deciziei I.C.C.J. nr. 32/2008 în

interesul legii.

Astfel, recurenții

susțin că litigiul este unul comercial patrimonial, aflat în competența

tribunalului ca primă instanță, că, prin acțiune reclamanții au urmărit

anularea a 11 acte juridice, printre care și o hotărâre AGA, pentru care

operează prorogarea de competență, anulare cerută pentru desființarea actelor

juridice prin care a operat transferul de acțiuni din cadrul SC A.I. SA.

Prin scriptul

intitulat „Note scrise” intimații au solicitat respingerea recursului și

menținerea deciziei din apel.

Analizând recursul

prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele:

Acțiunea promovată pe

rolul Tribunalului București, are ca și cauză juridică anularea actelor

juridice (contracte de asociere, creditare, finanțare, cesiune, acte adiționale

la acestea, precum și încheieri de rectificare) prin care a operat transferul

de acțiuni din cadrul SC A.I. SA, cu fraudarea legii, după cum susțin

reclamanții prin motivele acțiunii.

Asemenea acțiune are

o natură comercială patrimonială și revine în competența materială de

soluționare, în primă instanță, tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ.

Totodată, unul dintre

petitele acțiunii urmărește anularea Hotărârii adunării generale a asociaților

A.F.E.O.P., cerere care aparține competenței de soluționare unei instanțe de

grad inferior, respectiv judecătoriei.

Astfel, potrivit art.

23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cererea

de anulare a hotărârii luate de adunarea generală se soluționează în camera de

consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are

sediul.

În speță nu operează

prorogarea legală de competență în favoarea uneia sau alteia dintre cele două

instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 17 C. proc. civ., deoarece

petitele cu care reclamanții au învestit instanța de judecată au o existență de

sine-stătătoare, iar nu accesoriu sau incidental, unele față de altele. Ori,

dispoziția legală menționată prevede că „Cererile accesorii și incidentale sunt

în căderea instanței competente să judece cererea principală”.

Din aceste

considerente se reține că prima instanță trebuia să procedeze la disjungerea

cererii de competența judecătoriei și să păstreze spre soluționare celelalte

cereri cu care a fost legal învestită, după cum instanța de apel nu trebuia să

anuleze în întregime sentința.

În consecință, în

baza art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9

C. proc. civ., văzând dispozițiile art. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

și art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000

se va admite recursul

declarat de reclamanții M.G., M.M.I. și T.C. împotriva Deciziei

comerciale nr. 220 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, care va fi

casată în parte, în sensul trimiterii cauzei aceleiași instanțe în vederea

soluționării cererilor privind constatarea nulității absolute a actelor

juridice menționate în cererea de chemare în judecată, cu excepția cererii

privind anularea Hotărârii adunării generale a asociaților A.F.E.O.P. din 22

noiembrie 2002, în legătură cu care se va menține soluția de trimiterea spre

judecare în primă instanță, Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții

M.G.,

M.M.I. și T.C.

împotriva

Deciziei comerciale nr. 220 din 31 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care o casează în parte și în consecință

trimite cauza aceleiași instanțe, pentru judecarea apelului declarat împotriva Sentinței

nr. 3435/2.03 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în

privința petitelor privind constatarea nulității absolute a contractelor.

Menține dispozițiile

deciziei privind soluția de trimitere spre judecarea capătului de cerere vizând

anularea Hotărârii

A.F.E.O.P.

a Adunării Generale

a Acționarilor din 22 noiembrie 2002, Judecătoriei Buftea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie  2011.