ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4839/2007

Asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 677 din 6 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, iar, pe fondul cauzei a fost admisă acțiunea formulată de P.M.C. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., instanța dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamant a primelor de vacanță pentru anii 2002 - 2005, actualizate în raport de data inflației. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, pe de o parte, că reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 188/1999 este îndrituit la plata primelor de vacanță, iar, pe de altă parte, că prin suspendarea dreptului la prima de concediu a operat o întrerupere a cursului prescripției, întrucât reclamantul nu avea posibilitatea de a introduce o acțiune în instanță, întrucât dreptul său era suspendat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.A.F., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând, în esență, că în raport cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, precum și cu faptul că suspendarea printr-un act normativ a unui drept nu se regăsește între cauzele de suspendare a cursului prescripției reglementate în mod limitativ de prevederile aceluiași decret, astfel încât excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă de instanța de fond în mod greșit. Totodată recurenta pârâta a mai arătat că avea obligația respectării actelor normative de suspendare. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, devenit art. 34 alin. (2), ulterior republicării, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Este de necontestat că, prin dispoziții succesive, acordarea primei de concediu a fost suspendată, dar, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.

Soluția instanței de fond este în concordantă cu jurisprudenta unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și soluția pronunțată în materie de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, avându-se în vedere noțiunea de "bun". Astfel, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin noțiunea de bun se înțelege și "speranța legitimă" de a dobândi un bun prin lege. Noțiunea de „speranță legitimă" presupune existența unei reglementări prin lege, or de vreme ce printr-o lege se recunoaște dobândirea unui bun, în speță patrimonial, nu se poate interzice, tot prin lege, dobândirea bunului, deoarece, în acest fel, dreptul consacrat prin lege este golit practic de conținutul său.

Prin urmare, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, nu se poate considera că un atare drept nu a existat în perioada în care exercițiul său a fost suspendat. De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca a nu obstacula titularii drepturilor recunoscute în a beneficia efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. Se constată de asemenea că soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond, întrucât momentul de început al prescripției de trei ani, reglementată de prevederile Decretului nr. 167/1958, trebuie raportat la data încetării suspendării exercițiului dreptului la prima de concediu.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 677 din 6 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2007.