ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 412/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr.

2515/116/2007 al Tribunalului Călărași, reclamanții P.D., R.A., H.E., H.B.G., B.S.R.,

G.I.M., F.L.E., S.A. și S.T.M. au acționat în judecată pe pârâtele A.V.A.S.

București, SC I. SA Călărași și SC S.W. SRL Lehliu Gară, în contradictoriu cu

care au solicitat să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare

acțiuni din 1994 și din 31 iulie 2000 încheiate între F.P.S. (în prezent A.V.A.S.

București) și SC I.L. SA Călărași respectiv SC I.L. SA Lehliu Gară societăți ce

aveau în patrimoniul lor imobilele asupra cărora reclamanții au susținut că

sunt proprietari.

În cursul

soluționării pe fond a cauzei, pârâta SC I. SA Călărași a formulat cerere

reconvențională, susținând că în ce privește contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni din 1994 încheiat de această societate cu F.P.S. București pentru

imobilul din comuna Fundulea, județul Călărași cauza a fost soluționată prin Decizia

definitivă nr. 399 din 12 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, și deci nu poate face obiectul cauzei.

Tribunalul Călărași, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 2635 din 11 decembrie 2007 a respins atât

acțiunea reclamanților cât și cererea reconvențională formulată în cauză.

Recurenții au fost

obligați la plata de cheltuieli de judecată în favoarea SC I. SA Călărași și SC

S.W. SRL Lehliu Gară.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că întrucât reclamanții au urmat

procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 că față de dispozițiile exprese ale art.

45 din această lege și în considerarea aspectului că actele a căror nulitate

s-a cerut a se constata nu intră sub incidența textului de lege menționat, nu

au vocația de a cere nulitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare de

acțiuni.

S-a mai reținut de

asemenea că din motivarea acțiunii nu rezultă existența unor motive ce ar

justifica constatarea nulității absolute a acestor acte potrivit dreptului

comun și nici că s-ar fi încălcat dispozițiile imperative ale legilor în baza

cărora au fost perfectate respectivele contracte.

Apelul declarat de

reclamanții P.D. și R.A. a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 473 din 24

octombrie 2008, apelanții fiind obligați la plata de cheltuieli de judecată în

favoarea intimatei SC S.W. SRL Lehliu Gară.

La pronunțarea

hotărârii de mai sus, instanța de apel a reținut că actele a căror nulitate s-a

solicitat de reclamanți, sunt contracte ce intră sub incidența legilor

privatizării și ca urmare interpretarea dată de instanța de fond care a

constatat că aceste contracte sunt valabil încheiate este singura interpretare

legală care se impune în speță.

Reclamanții P.D. și R.A.

au declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel susținând că este

nelegală întrucât:

- a fost pronunțată

de o instanță necompetentă material; nu era competentă să soluționeze cauza

instanța comercială ci aceea de drept civil;

- a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii preluând cele reținute de instanța de

fond potrivit cu care contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de

stat la societățile comerciale supuse procesului de privatizare, nu intră sub

incidența art. 45 din Legea nr. 10/2001;

- hotărârea recurată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind încălcate prevederile art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ.

Recursul

reclamanților este nefondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, se constată,

că acestea sunt nefondate.

Astfel, motivul de

recurs vizând necompetența materială a instanței care a soluționat cauza nu

poate constitui motiv de casare/modificare a deciziei recurate, întrucât acest

aspect a fost soluționat prin încheierea din 17 iunie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă. (Dosarul nr. 2515/116/2007). Prin

această încheiere s-a admis excepția necompetenței materiale a secției civile a

Curții de Apel București și cauza a fost înaintată spre competentă soluționare secției

comerciale a aceleiași instanțe.

Nu este întemeiat

nici motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii întrucât s-a reținut

corect în hotărârea recurată că sunt perfect valabil încheiate contractele în

discuție, cu respectarea dispozițiilor legilor în vigoare la aceea dată, astfel

că urmare vânzării valabil încheiate, societățile pârâte au devenit acționari

unici, proprietari exclusivi și de bună credință a bunurilor din patrimoniu.

Este de asemenea

nefondat și motivul de recurs potrivit cu care hotărârea din apel nu cuprinde

motivele pe care se sprijină. Din cercetarea considerentelor acesteia rezultă

cu prisosință că toate motivele de apel invocate de recurenți au fost analizate

de instanță.

În contextul celor ce

preced, recursul reclamanților este nefondat și în temeiul prevederilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții P.D. și R.A. împotriva Deciziei comerciale nr. 473 din

24 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.