ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 233/PI din 18 aprilie 2008 a admis cererea reclamantei SN T.F.M. C.F.R.M. SA prin Sucursala Timișoara în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Timiș, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 241.200,87 lei reprezentând taxe de transport și accesorii. De asemenea a mai fost obligat pârâtul și la plata sumei de 5.063,53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 40 alin. (1) din O.G.

nr. 7/2005, tarifele de transport, tarifele accesorii, tarifele vamale, tarifele suplimentare și alte tarife survenite din momentul încheierii contractului de transport pentru prestația de transport sunt plătite de către expeditor, dacă nu există o convenție contrară între expeditor și operatorul de transport feroviar. Expeditorul transporturilor însoțite de scrisorile de trăsură, este pârâtul Consiliul Județean Timiș. Prin urmare, pârâtul datorează taxele de transport și tarifele accesorii acestor transporturi. Conform art. 7 și 2 lit. b) din Regulile Uniforme privind C.I.M. - Apendice B la C.O.T.I.F. din 9 mai 1980, scrisoarea de trăsură trebuie să conțină tarifele pe care expeditorul le ia în sarcina sa.

Cum scrisorile internaționale de trăsură, nu conțin mențiuni referitoare la taxele pe care expeditorul le-a luat asupra sa, rezultă că pârâtul destinatar este cel obligat la plata acestora. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 228 din 13 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtului Consiliul Județean Timiș împotriva sentinței civile nr. 233/PI din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior de instanța de fond. Împotriva Deciziei civile nr. 228 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâtul Consiliul Județean Timiș care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a precizat că pentru categoria de transporturi efectuate pe ruta Ungheni - Timișoara Sud având ca expeditor D.S.S. din M.A.I. a Republicii Moldova, obligația plății tarifelor de transport și a accesoriilor aferente revenea expeditorului și nu Consiliului Județean Timiș, care este doar destinatarul acestor transporturi. Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtului, pentru următoarele considerente.

Conform cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea Consiliului Județean Timiș la plata sumei de 241.200,87 lei reprezentând taxe de transport și accesorii aferente cheltuielilor legate de încărcarea - descărcarea și transportul cimentului și a ajutoarelor umanitare acordate populației sinistrate în urma inundațiilor din anul 2005. Din conținutul întâmpinării pârâtului, depusă în faza procesuală a fondului, s-a menționat că poate interveni obligarea Consiliului Județean Timiș cel mult pentru plata taxelor de transport în cuantum de 16.916,90 lei iar pentru categoria de transporturi efectuate pe ruta Ungheni - Timișoara Sud având ca expeditor D.S.S. din M.A.I. a Republicii Moldova, obligarea revine acestui expeditor.

Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă potrivit căreia obligația de plată a taxelor aferente transporturilor însoțite de scrisorile de trăsură, ar cădea în sarcina D.S.S. ale M.A.I. a Republicii Moldova, deoarece regimul juridic al transporturilor feroviare cuprinde reglementări riguroase în materie. Astfel, transporturile menționate sunt supuse C.O.T.I.F (publicată în Buletinul Of. nr. 23 din 1 aprilie 1983 și modificată prin Protocolul din data de 3 iunie 1999), Apendicelui B care vizează „Reguli uniforme privind C.I.M. precum și P.I.M. Fără putere de tăgadă, în art. 28 P.I.M. este stipulat că întotdeauna calea ferată de destinație este obligată să încaseze creanțele care rezultă din contractul de transport, în special tarifele de transport, tarifele accesorii, taxele vamale, rambursele și alte sume puse în seama destinatarului.

Mai mult, primirea scrisorii de trăsură obligă pe destinatar să plătească căii ferate suma creanțelor puse în sarcina sa. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtului Consiliul Județean Timiș împotriva Deciziei nr. 228 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Timiș, Timișoara împotriva Deciziei nr. 228 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.