ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 233/PI din 18 aprilie 2008 a admis

cererea reclamantei SN T.F.M. C.F.R.M. SA prin Sucursala Timișoara în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Timiș, în sensul că a obligat

pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 241.200,87 lei reprezentând taxe

de transport și accesorii.

De asemenea a mai

fost obligat pârâtul și la plata sumei de 5.063,53 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 40 alin. (1) din O.G. nr. 7/2005,

tarifele de transport, tarifele accesorii, tarifele vamale, tarifele

suplimentare și alte tarife survenite din momentul încheierii contractului de

transport pentru prestația de transport sunt plătite de către expeditor, dacă

nu există o convenție contrară între expeditor și operatorul de transport feroviar.

Expeditorul

transporturilor însoțite de scrisorile de trăsură, este pârâtul Consiliul

Județean Timiș. Prin urmare, pârâtul datorează taxele de transport și tarifele

accesorii acestor transporturi.

Conform art. 7 și 2 lit.

b) din Regulile Uniforme privind C.I.M. - Apendice B la C.O.T.I.F. din 9 mai

1980, scrisoarea de trăsură trebuie să conțină tarifele pe care expeditorul le ia

în sarcina sa. Cum scrisorile internaționale de trăsură, nu conțin mențiuni

referitoare la taxele pe care expeditorul le-a luat asupra sa, rezultă că

pârâtul destinatar este cel obligat la plata acestora.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 228 din 13 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtului Consiliul Județean Timiș împotriva sentinței civile nr. 233/PI

din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior de instanța

de fond.

Împotriva Deciziei civile

nr. 228 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, a promovat recurs pârâtul Consiliul Județean Timiș care a criticat

această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei

atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a precizat că pentru categoria de transporturi efectuate

pe ruta Ungheni - Timișoara Sud având ca expeditor D.S.S. din M.A.I. a

Republicii Moldova, obligația plății tarifelor de transport și a accesoriilor

aferente revenea expeditorului și nu Consiliului Județean Timiș, care este doar

destinatarul acestor transporturi.

Intimata reclamantă a

depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul pârâtului, pentru următoarele considerente.

Conform cererii de

chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea Consiliului Județean Timiș

la plata sumei de 241.200,87 lei reprezentând taxe de transport și accesorii

aferente cheltuielilor legate de încărcarea - descărcarea și transportul

cimentului și a ajutoarelor umanitare acordate populației sinistrate în urma

inundațiilor din anul 2005.

Din conținutul

întâmpinării pârâtului, depusă în faza procesuală a fondului, s-a menționat că

poate interveni obligarea Consiliului Județean Timiș cel mult pentru plata

taxelor de transport în cuantum de 16.916,90 lei iar pentru categoria de

transporturi efectuate pe ruta Ungheni - Timișoara Sud având ca expeditor D.S.S.

din M.A.I. a Republicii Moldova, obligarea revine acestui expeditor.

Nu poate fi primită

teza acreditată de recurentă potrivit căreia obligația de plată a taxelor

aferente transporturilor însoțite de scrisorile de trăsură, ar cădea în sarcina

D.S.S. ale M.A.I. a Republicii Moldova, deoarece regimul juridic al

transporturilor feroviare cuprinde reglementări riguroase în materie.

Astfel, transporturile

menționate sunt supuse C.O.T.I.F (publicată în Buletinul Of. nr. 23 din 1

aprilie 1983 și modificată prin Protocolul din data de 3 iunie 1999),

Apendicelui B care vizează „Reguli uniforme privind C.I.M. precum și P.I.M.

Fără putere de

tăgadă, în art. 28 P.I.M. este stipulat că întotdeauna calea ferată de

destinație este obligată să încaseze creanțele care rezultă din contractul de

transport, în special tarifele de transport, tarifele accesorii, taxele vamale,

rambursele și alte sume puse în seama destinatarului. Mai mult, primirea

scrisorii de trăsură obligă pe destinatar să plătească căii ferate suma

creanțelor puse în sarcina sa.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtului Consiliul Județean Timiș

împotriva Deciziei nr. 228 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Consiliul Județean Timiș, Timișoara împotriva Deciziei nr. 228

din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.