ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2643/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:

Prin sentința penală nr. 158 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpații:

- 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pedeapsa complementară;

- 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.;

- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepselor rezultante aplicate fiecărui inculpat, perioadele executate de aceștia în arest preventiv, începând cu 23 noiembrie 2007, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen., a fost menținută arestarea preventivă față de cei doi.

În baza art. 71 alin. (1) – (3) C. pen., inculpaților le-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând in interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepselor rezultante.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.P. a unui ciomag folosit la comiterea faptelor.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către părțile civile G.M. și G.V., a unui pantof având pe exterior inscripția K. și a unei căciuli din material textil – neagră, ridicate de organele de poliție.

Au fost admise acțiunile civile, iar, în consecință, inculpații, în solidar, au fost obligați să plătească următoarele sume:

- 10.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 50.000 lei, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă G.V.;

- 2.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și 10.000 lei, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă G.M.

Au fost admise și acțiunile formulate de părțile civile Spitalul municipal Caracal și Spitalul Clinic de Urgență Craiova, cei doi inculpați, în solidar, fiind obligați la plata sumelor de 211,97 lei, către Spitalul municipal Caracal, și de 799,47 lei, către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, cu dobânzile aferente acestor sume, până la data stingerii obligațiilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 22 septembrie 2007, victimele G.G. și G.M., au efectuat lucrări gospodărești la domiciliu, pentru ca, apoi, în jurul orelor 21, să se deplaseze la un bar din comună, unde au consumat câte două sticle de bere, fiecare.

Pe drumul către bar al celor doi, în dreptul locuinței martorei N.F., pe banca de la poartă, se afla aceasta, împreună cu prietenul său, inculpatul B.D.M.

Între partea vătămată G.M., ce era însoțită de tatăl său – victima G.G. și inculpatul B.D.M., a izbucnit o discuție contradictorie legată de faptul că acesta din urmă nu a răspuns suficient de tare la salutul ce i s-a adresat, această discuție continuând în sensul încercării părții la salutul ce i s-a adresat, această discuție continuând în sensul încercării părții vătămate G.M. de a-l lovi pe inculpat, cât și în sensul urmăririi acestuia în curte de către cele două victime, aceștia amenințându-l că nu va ieși viu de acolo.

După retragerea părții vătămate G.M. și a victimei G.G., inculpatul B.D.M., a solicitat telefonic ajutorul tatălui său, inculpatul B.P., iar atunci când acesta din urmă a sosit, a constatat că victimele nu se mai aflau în locul respectiv, și, între timp, B.D.M. ieșise din curte.

Cu această ocazie, inculpatul B.D.M. i-a relatat tatălui său – inculpatul B.P., aspecte despre incidentul avut cu cele două victime, împrejurări în care cei doi inculpați au luat hotărârea de a aștepta pe G.G. și G.M., pe drumul de întoarcere de la bar, pentru a se răzbuna, scop în care inculpatul B.P. și-a procurat de acasă o bâtă.

După ce victimele au plecat de la bar în jurul orei 1,00, pe drumul de întoarcere către domiciliu, pe ulița întunecoasă din dreptul locuinței martorului M.F., acestea au fost întâmpinate de către cei doi inculpați, iar din spatele unei remorci dezafectate, în fața lor a apărut mai întâi inculpatul B.D.M., acesta reproșându-i lui G.G., incidentul consumat anterior.

Atunci când a constatat că victima G.G. a încercat să-l lovească pe fiul său, inculpatul B.P., din spate, a lovit pe partea vătămată G.M., cu bâta în cap.

În continuare, cei doi inculpați au aplicat lovituri părții vătămate G.M., ce se afla căzut la pământ, în stare de inconștiență, acesta din urmă suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale.

În aceleași împrejurări, inculpatul B.D.M. a rupt un par din gard și, în continuare, împreună cu tatăl său, au pornit în urmărirea victimei G.G., acesta din urmă fiind ajuns de B.D.M., și apoi de inculpatul B.P.

În această ordine, inculpații au aplicat victimei G.G., în mod repetat, lovituri cu corpurile contondente ce le aveau asupra lor, l-au călcat în picioare, producându-i astfel un politraumatism cu fracturi multiple ale coastelor, membrelor și ruptură de intestin subțire, leziuni ce au condus, în final, la deces.

În urma agresiunii, victima G.G. a căzut în șanț, iar partea vătămată G.M. pe o grămadă de nisip. În jurul orei 1,30, acesta din urmă și-a revenit și s-a putut deplasa la domiciliul său unde a relatat despre cele întâmplate, mamei sale – G.V., iar victima G.G., a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova, unde a și decedat.

Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptelor, cât și vinovăția celor doi inculpați a fost demonstrată de un probatoriu constând în declarațiile făcute de partea vătămată G.M., acestea coroborate cu declarațiile martorilor M.F., S.V., cât și cu concluziile actelor medico-legale aflate la dosar.

Inculpatul B.P. s-a apărat în sensul că ar fi  agresat-o doar pe partea vătămată G.M., iar inculpatul B.D.M. a susținut că l-ar fi agresat doar pe victima G.G., apărările acestora fiind înlăturate, în considerarea probatoriului, apreciat în ansamblu.

În drept, s-a stabilit că activitatea infracțională a celor doi inculpați, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor principale, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitori, B.P., cunoscut cu antecedente penale, iar B.D.M., necunoscut cu antecedente penale, tânăr și cu posibilități de a se îndrepta, împrejurare căreia i-a fost recunoscut un caracter atenuant, cum astfel stabilește art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat de către prima instanță că în favoarea inculpatului B.D.M. nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât acesta, dar și tatăl său – inculpatul B.P., a acționat pentru a se răzbuna, și nu sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de activitatea violentă a victimelor.

De asemenea, prima instanță a apreciat ca referitor la inculpatul B.P., se justifică aplicarea pedepsei complementare, constând în interzicerea dreptului electoral prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., cu motivarea făcută în sensul că acela care a suprimat viața ori a încercat acest lucru, nu trebuie să mai aibă dreptul de opțiune asupra componenței autorităților publice ori asupra celor ce vor ocupa funcții elective publice, motivare ce trimite la jurisprudența C.E.D.O.

Mai mult, cu titlu de pedeapsă accesorie, celor doi inculpați  le-au fost interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (1) – (3) C. pen.

Rezolvând latura civilă a cauzei, prima instanță, în considerarea suportului probatoriu administrat, dar și prin apreciere, cu referire la dispozițiile art. 998, 999 C. civ., a acordat despăgubiri civile patrimoniale către părțile civile constituite în cauză, cât și despăgubiri civile pentru daune morale, în sumele arătate anterior.

Împotriva sentinței pronunțată de către instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, părțile civile G.M. și G.V., cât și inculpații B.P. și B.D.M.

Criticile aduse soluției de către parchet au vizat atât netemeinicia, aspect constând în aceea că pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost greșit stabilite, fiind prea mici, în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen., cât și nelegalitatea, aspectând constând în aceea că, nejustificat, inculpatului B.P.(atât ca pedeapsă complementară, cât și cu titlu de pedeapsă accesorie), dar și inculpatului B.D.M.(ca pedeapsă accesorie), dar și inculpatului B.D.M.(ca pedeapsă accesorie), le-au fost interzise dreptul de a alege, în privința celor doi, impunându-se interzicerea doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Părțile civile G.M. și G.V. au criticat hotărârea primei instanțe doar sub aspectul laturii penale și numai în privința stabilirii pedepselor principale, apreciate ca fiind prea blânde, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite și a împrejurărilor în care acestea s-au consumat, considerente pentru care au cerut o reindividualizare a sancțiunilor.

Inculpații, în motivele scrise, au invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției, susținând, și prin apărătorul ales, următoarele:

- mai întâi că acestora, în faza urmăririi penale, le-a fost încălcat dreptul la o apărare corespunzătoare și eficientă, apărare exercitată doar formal, de apărătorii desemnați din oficiu;

- că, greșit, instanța de fond nu a însușit cererea de schimbare a încadrării juridice dată inițial faptelor inculpaților;

- că, greșit, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului B.D.M., circumstanța atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., asta pentru că victima G.G. și fiul său, partea vătămată G.M., l-ar fi amenințat cu moartea, fiind chiar nevoit să se refugieze în curtea unei persoane, pentru ca efectiv să scape cu viață;

- că, greșit s-a dispus condamnarea inculpatului B.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (victimă fiind G.G.), cât și a inculpatului B.D.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor (parte vătămată fiind G.M.) în condițiile în care probatoriul nu demonstrează că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor (parte vătămată fiind G.M.), în condițiile în care probatoriul nu demonstrează că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor respective.

- că, pedepsele ce s-au aplicat inculpaților sunt prea severe, fiind stabilite cu încălcarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

- că, latura civilă a cauzei a fost greșit rezolvată, despăgubirile fiind stabilite necorespunzător.

Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 98 din 7 mai 2009 a admis toate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații B.P., B.D.M. și al părților civile G.V. și G.M., împotriva sentinței penale nr. 158 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Olt.

A

desființat sentința cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor și la greșita aplicare a pedepselor complementare și accesorii.

A descontopit pedepsele aplicate inculpaților în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

A majorat la 20 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului B.P., pentru art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul B.P. să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, cu 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A majorat la 12 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului B.D.M., pentru art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul B.D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A dedus, în continuare, detenția preventivă executată de fiecare inculpat, începând cu 16 decembrie 2008, la zi, menținând starea de arest față de aceștia.

Împotriva acestei decizii, doar parchetul și cei doi inculpați, în termenul legal, au formulat recursurile de față.

Prin motivele invocate, se reiau toate motivele invocate de parchet și inculpați, prin apelurile lor și care au fost arătate în cele de mai sus.

Recursurile sunt nefondate și, ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse.

Curtea, examinând probatoriul administrat în cauză, hotărârea atacată, în raport de criticile aduse precum și din oficiu, reține că situația de fapt corespunde activității efectiv întreprinsă de fiecare inculpat, iar încadrarea juridică dată este cea legală.

Ca atare, vinovăția penală a fiecărui inculpat, fiind dovedită fără dubiu, nu poate fi pusă în discuție „pretinsa achitare solicitată” de inculpați. Această susținere este apreciată ca o simplă apărare, neconfirmată însă de probatoriu.

Încadrarea juridică, după cum s-a arătat, este cea legală, atâta vreme cât, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile părții vătămate G.M. precum și cu precizările actelor medico-legale, dar și cu recunoașterile parțiale ale inculpaților, dovedesc intenția directă de a ucide victimele (tată și fiu) G.G. și G.M.

Astfel, intensitatea deosebită și zonele vitale atinse (cap, membre, torace) prin loviturile repetate cu ciomegele, cu care au venit pregătiți la locul faptei cei doi inculpați, ce au și determinat, în final, decesul părții vătămate G.G. și 40-45 zile de îngrijiri medicale ce au pus în primejdie și viața, celei de a 2-a părți vătămate, G.M., nu evidențiază nici o provocare din partea victimelor după cum o prevăd dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și nici încadrarea juridică prevăzută de art. 183 și nici cea a art. 181 alin. (1) C. pen.

Drept urmare, încadrarea juridică dată faptelor, fiind corect și legal făcută de ambele instanțe, va fi menținută.

Pedepsele reapreciate, prin recunoaștere și de circumstanțe atenuante pentru inculpatul B.D. și, astfel semnificativ diferențiate, între inculpați, de către instanța de apel, în raport și de gradul de participare a fiecăruia la uciderea unei victime și tentativa de omor calificat față de cea de a 2-a victimă, nu apar excesive ci, stabilite cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.

În aceste condiții, se apreciază că pentru fapte comise și deosebit de grave, cuantumul sancțiunilor va asigura și dublul scop al pedepsei penale, după cum o cer prevederile art. 52 C. pen.

Pentru cele examinate, hotărârea atacată va fi menținută sub toate aspectele, iar recursurile respinse, ca nefondate.

Se vor aplica dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații B.P. și B.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 98 din 7 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la 26 septembrie 2007 la 15 iulie 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru aceștia, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.