ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2904/2014

Asupra cauzei de

fața.

Prin raportare la dispozițiile art. 499 din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Prin Decizia nr.

556/A din 03 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-au respins,

ca nefondate, apelurile declarat de reclamanta B.M. și de intervenienta U.C.S.

împotriva Sentinței civile nr. 399/F din 21 februarie 2014 pronunțată de

Tribunalul Bistrița- Năsăud în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul

municipiului Bistrița.

Împotriva acestei

hotărâri definitive au declarat recursuri reclamanta B.M. și intervenienta

U.C.S., ce au fost înregistrate la 11 august 2014 și, respectiv la 18 august

2014 și trimise de Curtea de Apel Cluj, Înaltei Curți de Casație și Justiție la

22 august 2014.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și justiție, secția I civilă

a procedat, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raport, constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul, la data de

23 septembrie 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin.

(3) din Legea nr. 134/2010 privind Cod de procedură civilă, a dispus

comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de

vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Potrivit dovezilor

aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat recurentelor și intimatului-pârât Primarul

municipiului Bistrița.

Recurenta-reclamantă

B.M. a depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la

comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în care a precizat,

în esență, că recursul este admisibil și că, în opinia sa, nu se aplică

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, dosarul o fost înaintat completului de judecată

în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 28 octombrie 2014, în temeiul art. 493

alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, fără

citarea părților.

Analizând recursurile

formulate, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele

considerente:

Prin Decizia nr.

556/A din 03 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de reclamanta B.M. și de intervenienta U.C.S. împotriva Sentinței

civile nr. 399/F din 21 februarie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În drept, potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs,

precum și cele neatacate cu recurs.

În temeiul art. 483

alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

"nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanță sunt supuse

numai apelului."

Litigiul de față este

întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 202/2010 hotărârea tribunalului de soluționare a

contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului, care

este de competența curții de apel.

Totodată, alin. (1)

și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr.

365/30.05.2012, prevăd că:

(1)" Dacă prin

prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este

"definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură

civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile

alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că

hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului"

sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială

folosește o altă expresie similară."

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare în afară de căile de atac

prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile declarate în cauză.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta B.M. dom. în București, str.

G., sector 2, posesoare a CI seria X nr. 001 emis de SPCLEP sector 2, și de

intervenienta U.C.S. dom. în Bistrița, str. P. posesoare a CI seria X1 nr. 002

împotriva Deciziei nr. 556/A din 3 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I

civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN