ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2462/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1783 din 17 martie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta C.E.

(decedată) și continuată de mandatarul D.T. împotriva Deciziei nr. 368/R din 4

februarie 2000 a Curții de Apel Pitești.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 13 ianuarie 2014, cerere trimisă prin poștă la data de 13 decembrie

2013, C.A., C.R.M., D.D., L.A. și I.M. au formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei nr. 1783 din 17 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Învestită astfel cu

soluționarea contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție va

analiza, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția tardivității cererii, invocată din oficiu, constatând

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ.: "Contestația se poate face

oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la

împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva

hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare

silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la

data când hotărârea a rămas irevocabilă".

Textul citat face

distincție între hotărârile judecătorești după modul în care sunt supuse sau nu

executării silite, în raport de această distincție fiind stabilite termene

diferite de formulare a contestației în anulare.

În ceea ce privește

hotărârile judecătorești irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de

executare silită, adică acele hotărâri judecătorești care nu cuprind în

dispozitivul lor dispoziții susceptibile a fi puse în executare, legiuitorul

stabilește un termen obiectiv și altul subiectiv, în raport de care calculează

termenul de formulare a contestației în anulare. Astfel, termenul subiectiv

este cel de 15 zile și se aplică atunci când contestatorul a luat cunoștință de

hotărâre, iar cel obiectiv este cel de un an și devine incident atunci când nu

se poate stabili data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea

judecătorească.

În cauză, obiectul

contestației în anulare îl reprezintă Decizia nr. 1783 din 17 martie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin care a fost respinsă o cerere de revizuire, fiind vorba,

așadar, despre o hotărâre irevocabilă, care nu se aduce la îndeplinire pe cale

de executare silită, deoarece nu cuprinde dispoziții susceptibile de executare

silită.

Prin urmare, sunt

aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care

prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe

cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen

de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu

mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Întrucât nu s-a făcut

dovada datei la care contestatorii au luat cunoștință de hotărâre, termenul de

formulare a contestației în anulare este cel de un an, care curge de la data

când hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv 17 martie 2008.

Potrivit art. 101

alin. (3) C. proc. civ., "Termenele statornicite pe ani, luni sau

săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare

zilei de plecare", astfel că termenul de formulare a contestației în

anulare s-a împlinit la data de 17 martie 2009.

Prezenta contestație

în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 13 ianuarie 2014, fiind depășit, astfel, termenul legal de declarare a

contestației, motiv pentru care intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a

formula această cale de atac, sancțiune prevăzută de art. 103 alin. (1) C.

proc. civ., care arată că: "Neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Deoarece nu a fost

invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru declararea căii

extraordinare de atac de retractare a contestației în anulare a fost depășit,

se va respinge cererea, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

contestația în anulare formulată de contestatorii C.A., C.R.M., D.D., L.A. și

I.M. împotriva Deciziei nr. 1783 din 17 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 septembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ