ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3296/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3296/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5953 din 13 septembrie 2011
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, s-a constatat perimat recursul declarat de pârâtul T.V.M.
împotriva Deciziei nr. 460 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția
civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la
data de 27 august 2014, cerere trimisă prin poștă la data de 25 august 2014,
contestatorul T.V.M. formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr.
5953 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală.
Învestită astfel cu
soluționarea contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție va
analiza, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.
civ., excepția tardivității cererii, invocată din oficiu, constatând
următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ.: "Contestația se poate face
oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la
împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva
hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare
silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când
contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la
data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Textul citat face
distincție între hotărârile judecătorești după modul în care sunt supuse sau nu
executării silite, în raport de această distincție fiind stabilite termene
diferite de formulare a contestației în anulare.
În ceea ce privește
hotărârile judecătorești irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de
executare silită, adică acele hotărâri judecătorești care nu cuprind în
dispozitivul lor dispoziții susceptibile a fi puse în executare, legiuitorul
stabilește un termen obiectiv și altul subiectiv, în raport de care calculează
termenul de formulare a contestației în anulare. Astfel, termenul subiectiv
este cel de 15 zile și se aplică atunci când contestatorul a luat cunoștință de
hotărâre, iar cel obiectiv este cel de un an și devine incident atunci când nu
se poate stabili data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea
judecătorească.
În cauză, obiectul
contestației în anulare îl reprezintă Decizia nr. 5953 din 13 septembrie 2011 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, și de proprietate
intelectuală, prin care s-a constatat perimată o cerere de recurs, fiind vorba,
așadar, despre o hotărâre irevocabilă, care nu se aduce la îndeplinire pe cale
de executare silită, deoarece nu cuprinde dispoziții susceptibile de executare
silită.
Prin urmare, sunt
aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care
prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe
cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen
de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu
mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Întrucât nu s-a făcut
dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, termenul de
formulare a contestației în anulare este cel de un an, care curge de la data
când hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv 13 septembrie 2011.
Potrivit art. 101
alin. (3) C. proc. civ., "Termenele statornicite pe ani, luni sau
săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare
zilei de plecare", astfel că termenul de formulare a contestației în
anulare s-a împlinit la data de 13 septembrie 2012.
Prezenta contestație
în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la
data de 27 august 2014 și trimisă prin poștă la data de 25 august 2014, fiind
depășit, astfel, termenul legal de declarare a contestației, motiv pentru care
intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a formula această cale de atac,
sancțiune prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care arată că:
"Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de
procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune
altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai
presus de voința ei".
Deoarece nu a fost
invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru declararea căii
extraordinare de atac de retractare a contestației în anulare a fost depășit,
se va respinge cererea, ca tardiv formulată.
Având în vedere
considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă,
contestația în anulare formulată de contestatorul T.V.M. împotriva Deciziei nr.
5953 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2014.
Procesat
de GGC - NN