ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 983/2016

Decizia nr. 983/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată la data de 01 martie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/1/2016, petentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimații Primăria Odorheiu Secuiesc, prin primar, SC B. SRL și C., contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1472 din 5 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în Dosarul nr. x/1/2009. În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că situația de fapt reținută de instanța de recurs este contradictorie, iar efectele puterii de lucru judecat ale Deciziei nr. 106/A din 18 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, potrivit căreia petentul ar fi beneficiat de măsuri reparatorii prin echivalent, au fost interpretate eronat.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Prin Decizia nr. 1472 din 5 manie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009, obiect al contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 106/A din 18 decembrie 2008, pronunțata de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Examinând contestația în anulare sub aspectul excepției tardivității a cărei analiză este prioritară, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Conform prevederilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. h) sau c) din același act normativ. împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când aceasta a rămas irevocabilă.

În speță, obiectul contestației în anulare deduse judecății îi constituie Decizia nr. 1472 din 5 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 106/A din 18 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civila și pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauzele privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Din perspectiva celor statuate prin decizia supusă contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă de executare silită. În contextul arătat, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., care stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestația în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, dar nu mai târziu de un an de la data Ia care a rămas irevocabilă. În raport de aspectele mai sus menționate, decizia supusă contestației în anulare a dobândit caracter irevocabil la 05 martie 2010, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de contestator la 01 martie 2016, conform vizei aplicate pe cererea de revizuire de registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 3 dosar). Prin prisma dispozițiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă cel mai târziu contestația în anulare s-a împlinii la 05 martie 2011. Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., care sancționează eu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal și, în raport de aceste constatări, reținând că termenul definit de lege pentru promovarea contestației în anulare a fost depășit, fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de a împlini actul procedural în 15 zile de Ia încetarea împiedicării, va admite excepția tardivității și va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1472 din 5 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, și de proprietate intelectuală în Dosarul nr. x/1/2009, ca tardiv declarată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2016.