ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5698/2010

Deliberând asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 3492 din 19 martie 2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2461/289/2007 s-a respins cu

caracter irevocabil, recursul declarat de A.P.A.N.C.D. Mureș reprezentată prin

V.R.R. împotriva deciziei nr. 1282/R din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de

familie.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că, prin decizia

civilă nr. 1282/R dată la 4 septembrie 2008 de Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a

respins ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.R.R. în nume propriu

și în numele A.P.A.N.C.D. împotriva încheierii din data de 26 iunie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 2461/289/2007 al Tribunalului Mureș, reținând că

încheierea atacată cu recurs este premergătoare și, conform art. 282 alin. (2)

C. proc. civ., raportat la art. 299 alin. (1) din același cod, aceasta nu poate

fi atacată cu recurs, decât odată cu fondul.

Împotriva deciziei nr. 3492 pronunțată la 19 martie 2009 de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a

exercitat contestație în anulare, A.P.A.N.C.D. Mureș, solicitând admiterea

acesteia și anularea hotărârii atacate.

Deși este întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C.

proc. civ., în cuprinsul contestației în anulare se fac doar referiri generice

la încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență, fără însă a

se explicita și dezvolta acest motiv, care, în realitate este reglementat de

prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 din același cod.

De altfel, modul de redactare al contestație în anulare este lapidar

și confuz, contestatoarea enunțând în esență, în mod generic, fără a le

analiza, motivele pentru care se poate exercita contestația în anulare.

Contestația în anulare este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca

atare, pentru considerentele ce succed:

Hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac

de retractare este irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., text procedural care atribuie acest caracter „oricăror hotărâri, care,

potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", astfel cum este cazul în

speță.

Este de observat însă, că astfel cum a reținut instanța supremă, în

considerentele deciziei nr. 3492 din 19 martie 2009, art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., prevede că sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de

apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit textului citat, hotărârile date în recurs, irevocabile,

conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, nu sunt susceptibile de a

mai fi atacate cu recurs.

S-a reținut așadar că, în temeiul textului procedural mai sus evocat,

hotărârea atacată nu mai poate forma obiect al recursului, deoarece este

irevocabilă, fiind pronunțată de curtea de apel în recursul declarat împotriva

unei încheieri de ședință, dată de tribunal ca instanță de recurs.

Așa fiind, decizia nr. 3492 din 19 martie 2009 pronunțată de instanța

supremă are caracterul irevocabil prevăzut de art. 377 alin. (2) pct. 5 C.

proc. civ., prin această decizie, respingându-se ca inadmisibil, recursul

îndreptat împotriva încheierii din 26 iunie 2008 a Tribunalului Mureș,

încheierea împotriva căreia s-a exercitat recursul de către reclamantul V.R.R.,

nefiind susceptibilă de această cale de atac, decât odată cu fondul.

Reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare,

contestația în anulare este deschisă numai pentru motivele strict și limitativ

determinate de prevederile art. 317 pct. 1 și 2, anume când procedura de citare

a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu

cerințele legii, și atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar potrivit art. 318

alin. (1) C. proc. civ., care caracterizează contestația în anulare specială,

atunci când hotărârile instanței de recurs, astfel cum au fost dezlegate sunt

rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l în parte, a omis din greșeală că cerceteze vreunul dintre motivele

de modificare sau de casare.

Este evident în speță că, motivele contestației în anulare speciale nu

subzistă analizei, deoarece decizia ce formează obiectul contestației în

anulare de față a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva unei

încheieri care poate fi atacată numai odată cu fondul, fiind inadmisibilă

contestația în anulare.

Ca atare, pot constitui obiect al contestației în anulare speciale,

numai hotărârile instanțelor de recurs, or, în cauza dedusă judecății, recursul

a fost respins ca inadmisibil, instanța apreciind că reclamata nu are deschisă

această cale de atac.

Cât privește motivele ce reglementează contestația în anulare

obișnuită, prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.,

referitoare le neregularități procedurale cu privire la citare și încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, nici acestea nu sunt

admisibile.

Prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare, nu s-a

soluționat un recurs promovat de contestatoare, ci s-a respins ca inadmisibilă

această cale de atac, îndreptată împotriva unei încheieri care poate fi atacată

numai odată cu fondul pe calea recursului, aceasta din urmă fiind pronunțată de

curtea de apel în recursul declarat împotriva unei încheieri de ședință, dată

de tribunal ca instanță de recurs.

Analizând decizia contestată, Înalta Curte constată că nu este

incident niciunul dintre motivele contestației în anulare de drept comun sau

ale contestației în anulare speciale.

Așa fiind, instanța va respinge contestația în anulare ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

A.P.M.C.D. Mureș reprezentată de V.R.R. și în nume propriu împotriva deciziei

nr.3492 din 19 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

I

revocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2010.