ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2412/2014

Deliberând asupra cauzei

de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Tribunalului Buzău la data de 17 ianuarie 2013, reclamanta P.M. a chemat

în judecată pe pârâta SC C.V. SRL Merei, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre

care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a terenurilor evidențiate în antecontractul

autentificat din 20 aprilie 2012 la BNP S.S. Buzău, iar, în subsidiar, obligarea

pârâtei la restituirea sumei de 130.000 euro și a dobânzilor aferente calculate

de la 20 aprilie 2012, până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta SC C.V. SRL antecontractul autentificat

din 20 aprilie 2012 la BNP S.S. Buzău, prin care pârâta se obliga să îi vândă terenurile

situate în comuna Merei, județul Buzău, pentru suma totală de 300.000 euro. La aceeași

dată, între pârâta SC C.V. SRL și SC Î.M.C.V. SRL cu sediul în Republica Moldova,

s-a încheiat contractul de cesiune de creanță prin care s-a menționat că SC C.V.

SRL, în calitate de cedent, cedează cesionarului SC Î.M.C.V. SRL cu sediul în Republica

Moldova toate drepturile pe care le deține în legătură cu creanța în cuantum total

de 300.000 euro față de debitorul promitent P.M.

Pe capătul secund al cererii,

reclamanta a arătat că prin notificarea din 12 decembrie 2012 a solicitat pârâtei

ca, în cazul refuzului de a încheia antecontractelor și contractelor în formă autentică,

să îi restituie suma de 230.000 euro virată pentru achiziționarea terenurilor. La

data de 24 decembrie 2012, pârâta i-a restituit suma de 100 000 euro.

Pârâta a formulat întâmpinare

și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea primului capăt al cererii

și radierea notării din cartea funciară a antecontractului autentificat din 20 aprilie

2012; de asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în

raport cu al doilea capăt al cererii.

Prin sentința civilă

nr. 2871 din 20 iunie 2013, Tribunalul Buzău a respins cererea de pronunțare a hotărârii

care să țină loc de act de vânzare-cumpărare formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu

cu pârâta SC C.V. SRL, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

față de capătul de cerere privind obligarea la restituirea sumei de 60.000 euro,

a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei

de 60.000 euro, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei față

de capătul de cerere privind restituirea sumei de 170.000 euro, așa cum a fost redusă

prin precizarea la cerere, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei

la restituirea sumei de 170.000 euro ca fiind introdus împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă, a admis cererea reconvențională și a dispus radierea

din cartea funciară a notării antecontractului de vânzare cumpărare autentificat

din 20 aprilie 2012.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a constatat că la data de 20 aprilie 2012 a fost încheiat

între părți antecontractul autentificat la BNP S.S. Buzău, prin care pârâta-reclamantă

se obliga să vândă reclamantei-pârâte mai multe suprafețe de teren situate în comuna

Merei, județul Buzău, iar aceasta din urmă se obliga să achite prețul total de 300.000

euro în 4 tranșe. În antecontract s-a prevăzut că încheierea contractului de vânzare-cumpărare

autentic se va realiza la data achitării integrale a ultimei tranșe din prețul convenit,

dată de la care se va transfera și dreptul de proprietate asupra terenurilor către

reclamanta-pârâtă însă, în acord cu prevederile pactelor comisorii din antecontract,

acesta a fost desființat de drept și fără nici o altă formalitate la data de 20

iulie 2012 din cauza neîndeplinirii de către reclamanta-pârâtă a obligației de plată

a celei de-a doua tranșe de preț.

A reținut tribunalul că

refuzul pârâtei-reclamante (promitent vânzător) nu este unul nejustificat, ci se

întemeiază pe desființarea legitimă a antecontractului, ca urmare a neîndeplinirii

culpabile de către reclamanta-pârâtă a plății, în termenul scadent, a celei de-a

doua tranșe a prețului.

Prin decizia nr. 14 din

21 ianuarie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă P.M. împotriva

sentinței nr. 2871 din 20 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Buzău, reținând,

în esență, că potrivit art. 1669 alin. (1) C. civ., „când una dintre părțile care

au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul

promis, cealaltă parte poate cere pronunțare unei hotărâri care să țină loc de contract”,

însă în speță, contractul nu a fost încheiat din cauza neachitării la scadență a

ratelor stabilite de comun acord de părți.

De asemenea, în cauză

în mod corect s-a făcut și aplicarea prevederilor art. 1553 C. civ. privind pactul

comisoriu, ale art. 1554 C. civ. privind efectele rezoluțiunii și ale rezilierii

și, respectiv, ale art. 1522 C. civ. privind punerea în întârziere de către creditor.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs, la data de 23 ianuarie 2014, în termenul procedural, reclamanta

P.M.; declarația de recurs a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data

de 27 martie 2014, primind termen de judecată la data de 26 septembrie 2014.

Analizând excepția netimbrării

recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat iar neîndeplinirea obligației de plată, până la termenul stabilit, se

sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, aceeași sancțiune fiind prevăzută

și de art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în situația neachitării timbrului judiciar.

În speță, recurenta-reclamantă

a fost legal citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru

în cuantum de 13.557 RON și de a depune timbru judiciar în cuantum de 5 RON, sub

sancțiunea anulării cererii de recurs, însă nu s-a conformat.

Se constată, de asemenea,

că recurenta-reclamantă nu a contestat modul de stabilire a taxei judiciare de timbru

și nu a solicitat acordarea de ajutor public judiciar cu privire obligația de plată

a acesteia.

Pentru aceste considerente,

în raport de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte va anula recursul declarat

în cauză, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat,

recursul declarat de recurenta-reclamantă P.M. împotriva deciziei nr. 14 din 21

ianuarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 septembrie 2014.