ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2014

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 15 septembrie

2010, reclamanții M.I., M.Ș.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.D.

și R.M.I. partajarea averii succesorale rămase de pe urma autorului P.M.N.

Prin sentința nr. 2435 din 13

februarie 201.3, Judecătoria Craiova a admis în parte acțiunea precizată și

completată; a admis cererea formulată de pârâtul C.D.; a omologat rapoartele de

expertiză tehnică efectuate de experții D.N. și D.A.V. și a dispus ieșirea din

indiviziune a părților conform dispozitivului acestei sentințe.

Prin Decizia nr. 350 din 13 septembrie

2013, Tribunalul Dolj a respins, ca nefondat, apelul pârâtului R.M.I.A.

împotriva sentinței mai sus menționate; a admis în parte cererea pârâtului C.D.

de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat apelantul la plata, către

acesta, a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 9612 din 2 decembrie

2013 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat

de pârâtul R.M.I.A. împotriva deciziei anterior menționate, pe care l-a obligat

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei către intimatul C.D.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de recurs s-a raportat ia împrejurarea că motivarea căii de atac s-a realizat

în afara termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, respectiv,

aceasta a fost comunicată pârâtului la data de 09 octombrie 2013, iar motivele

de recurs au fost depuse Ia data de 29 noiembrie 2013.

Împotriva acestei decizii a formulat,

în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., calea de atac întitulată

„recurs în anulare" pârâtul R.M.I.A., arătând că va depune motivele de

recurs în termenul legal.

Căile de atac reprezintă mijloace sau

remedii procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea

legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și constituie pentru părți

o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale în plan procesual.

În dreptul românesc, funcție de

condițiile de exercitare, căile de atac sunt ordinare (pot fi exercitate de

oricare din părți și pentru oricare motiv), respectiv, apeiui, și extraordinare

(pot fi exercitate numai în condițiile și pentru motivele strict determinate de

lege), respectiv, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în

interesul legii.

În afara căilor de atac prevăzute de

lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obține

reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Principiul enunțat decurge și din

prevederile înscrise în art. 129 din Constituție, care consacră dreptul

părților și al Ministerului Public de a folosi căile de atac, dar adaugă că ele

se pot exercita „în condițiile legii".

Modificarea dispozițiilor procedurale

din această materie nu poate afecta dreptul de a ataca o hotărâre cu o anumită

cale de atac, dar nici nu poate oferi părții posibilitatea de a uza de o cale

de atac care nu mai există.

În speță, numitul R.M.I.A. a investit

instanța de recurs cu o cerere intitulată „recurs în anulare", în

condițiile în care o atare de cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind

abrogată prin art. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 58/2003, și nu a dezvoltat o atare

solicitare, pentru a permite instanței să aprecieze, din oficiu, asupra

demersului judiciar formulat.

Pentru aceste considerente, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată de R.M.I.A. recurs în

anulare împotriva Deciziei nr. 9612 din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de

atac intitulată de R.M.I.A. recurs în anulare împotriva Deciziei nr. 9612 din 2

decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova. secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

17 septembrie 2014.