ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2106/2015

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie

2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

revizuenții D.C. și D.C. au solicitat anularea Deciziei nr. 789 din 8 mai 2014

a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, considerând că este potrivnică

Deciziei nr. 79 din 3 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, precum și

Sentinței civile nr. 1180 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu Cărbunești.

În fapt, reclamanta

C.A. a formulat la data de 26 iulie 2011 o acțiune civilă, în contradictoriu cu

pârâta D.C., prin care a solicitat instanței să constate deschisă succesiunea

defunctei C.M. și să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile

rămase de pe urma defunctei.

Pe parcursul

soluționării cauzei, a formulat cerere de intervenție în interes propriu D.C.

Învestită cu soluționarea

cauzei Judecătoria T.C., prin Sentința civilă nr. A 180 din 11 aprilie 2013, a

admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată de D.C.,

dispunând partajarea bunurilor succesorale.

Tribunalul Gorj,

secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 79 din 3 februarie 2014 (rămasă

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 789 din 8 mai 2015 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă) a respins apelurile declarate de părți.

Prin calea de atac cu

care au învestit Înalta Curte, revizuenții critică, de fapt, această dezlegare

juridică, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de întocmire a

expertizei judiciare și a celorlalte probe administrate.

Revizuenții au

indicat ca temei de drept al cererii lor, dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 4 și

7 C. proc. civ.

La termenul din 8

octombrie 2015, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la

excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Examinând

admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte va admite excepția, pentru

următoarele considerente:

Cu titlu preliminar,

trebuie menționat că revizuenții au indicat doar formal dispozițiile art. 322

pct. l, 2 și 4 C. proc. civ., întrucât nu au formulat motive care să poată fi

încadrate în aceste dispoziții legale, astfel că cererea va fi analizată din

perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Față de cererea

formulată și de motivele invocate, Înalta Curte constată că, potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt limitate

la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de

retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuenții susțin că

decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu Decizia nr. 79 din 3

februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj și cu Sentința civilă nr. 1180 din

11 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu Cărbunești.

Prin aceste ultime două

hotărâri, pronunțate în același dosar, s-a soluționat fondul și, respectiv

apelul exercitat de părți în cadrul aceluiași dosar.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:

dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de aceiași grad

sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate.

Astfel, acest motiv

de revizuire sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, făcând

astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre

părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din

această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent,

anularea ultimei hotărâri.

Din dispozițiile

legale menționate rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri,

atunci când există hotărâri potrivnice, este supusă, printre altele, condiției

ca aceasta să fie dată în aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate, acestea fiind elementele caracteristice ale autorității

lucrului judecat conform art. 1201 C. civ.

Prin sintagma

"aceeași pricină" se înțelege întrunirea condiției triplei identități

cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea

celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat al celei dintâi,

consecința în acest caz fiind, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) C.

proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri. Textul nu este aplicabil dacă

prin hotărârile invocate nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată

diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze sau

cicluri procesuale diferite.

Aceasta deoarece în

cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât,

chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite

de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

În speță, se constată

că soluțiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeași cauză, în

faze procesuale diferite, fără să fie încălcată autoritatea de lucru judecat,

nefiind întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, cele trei

hotărâri pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 789 din 8 mai 2014

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Decizia nr. 19 din 3 februarie 2014

pronunțată de Tribunalul Gorj și Sentința civilă nr. 1180 din 11 aprilie 2013 a

Judecătoriei Târgu Cărbunești au fost pronunțate în aceeași cauză, în faze

procesuale diferite, respectiv fond, apel, recurs.

În realitate,

aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă caracterul unor critici de

nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești

intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu

încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin

înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită,

ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Așa fiind, se

constată că nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

soluțiile atacate ca fiind contradictorii fiind date în aceeași cauza în două

cicluri procesuale.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuenții D.C. și D.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 789 din 8 mai 2014 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă, formulată de revizuenții D.C. și D.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2015.

Procesat de GGC - CL