ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2106/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenții D.C. și D.C. au solicitat anularea Deciziei nr. 789 din 8 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, considerând că este potrivnică Deciziei nr. 79 din 3 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, precum și Sentinței civile nr. 1180 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu Cărbunești. În fapt, reclamanta C.A. a formulat la data de 26 iulie 2011 o acțiune civilă, în contradictoriu cu pârâta D.C., prin care a solicitat instanței să constate deschisă succesiunea defunctei C.M. și să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctei.

Pe parcursul soluționării cauzei, a formulat cerere de intervenție în interes propriu D.C. Învestită cu soluționarea cauzei Judecătoria T.C., prin Sentința civilă nr. A 180 din 11 aprilie 2013, a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată de D.C., dispunând partajarea bunurilor succesorale. Tribunalul Gorj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 79 din 3 februarie 2014 (rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 789 din 8 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă) a respins apelurile declarate de părți. Prin calea de atac cu care au învestit Înalta Curte, revizuenții critică, de fapt, această dezlegare juridică, exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de întocmire a expertizei judiciare și a celorlalte probe administrate.

Revizuenții au indicat ca temei de drept al cererii lor, dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 4 și 7 C. proc. civ. La termenul din 8 octombrie 2015, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte va admite excepția, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar, trebuie menționat că revizuenții au indicat doar formal dispozițiile art. 322 pct. l, 2 și 4 C. proc. civ., întrucât nu au formulat motive care să poată fi încadrate în aceste dispoziții legale, astfel că cererea va fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Față de cererea formulată și de motivele invocate, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuenții susțin că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu Decizia nr. 79 din 3 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj și cu Sentința civilă nr. 1180 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu Cărbunești.

Prin aceste ultime două hotărâri, pronunțate în același dosar, s-a soluționat fondul și, respectiv apelul exercitat de părți în cadrul aceluiași dosar. Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de aceiași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri. Din dispozițiile legale menționate rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri, atunci când există hotărâri potrivnice, este supusă, printre altele, condiției ca aceasta să fie dată în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, acestea fiind elementele caracteristice ale autorității lucrului judecat conform art. 1201 C. civ.

Prin sintagma "aceeași pricină" se înțelege întrunirea condiției triplei identități cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat al celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri. Textul nu este aplicabil dacă prin hotărârile invocate nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze sau cicluri procesuale diferite. Aceasta deoarece în cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

În speță, se constată că soluțiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeași cauză, în faze procesuale diferite, fără să fie încălcată autoritatea de lucru judecat, nefiind întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, cele trei hotărâri pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 789 din 8 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Decizia nr. 19 din 3 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj și Sentința civilă nr. 1180 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu Cărbunești au fost pronunțate în aceeași cauză, în faze procesuale diferite, respectiv fond, apel, recurs.

În realitate, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii. Așa fiind, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., soluțiile atacate ca fiind contradictorii fiind date în aceeași cauza în două cicluri procesuale. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții D.C.

și D.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 789 din 8 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, formulată de revizuenții D.C. și D.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL