ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2186/2014

Asupra conflictului negativ de competență,

constată:

Prin cererea înregistrată la data de 26

februarie 2013 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, contestatorii S.C.,

M.G., G.M., G.G. și G.N. au formulat, în contradictoriu cu intimatele E.R.I., E.A.D.

și S.R.M., contestație împotriva executării silite pornite în baza titlurilor

executorii reprezentate de Decizia civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012

pronunțate de Curtea de Apel București și procesul verbal de stabilire a

cheltuielilor de executare încheiat la data de 06 februarie 2013, prin care au

solicitat: - anularea formelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr.

1/2013 al B.E.J. „C. și T.”, deoarece sunt necesare lămuriri cu privire la

întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr.

36/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr.

101/3/2000; - suspendarea executării până la soluționarea contestației.

Prin sentința civilă nr. 19692 din 14

octombrie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția

necompetenței materiale, invocata din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, căreia i-a

înaintat dosarul

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut

că din întreaga motivație în fapt a contestației la executare

formulate rezultă fără echivoc faptul că aceasta reprezintă o contestație

vizând înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia

civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

în Dosarul nr. 101/3/2000, acesta fiind motivul în raport de care s-a invocat

nelegalitatea actelor de executare.

Instanța

a mai avut în vedere dispozițiile art. 399 alin. (1), art. 281

1

și art.

400 alin. (2) C. proc. civ. de la 1965, reținând în consecință că, având în

vedere ca hotărârea ce se executa a fost pronunțată de către Curtea de

Apel București, competența de a soluționa contestația privind

lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu

reprezentat de Decizia civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, în Dosarul nr. 101/3/2000 aparține acestei instanțe.

Prin Decizia civilă nr. 88/A din 18 martie 2014,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie,

a

respins contestația la titlu ca neîntemeiată; a disjuns capătul de cerere având

ca obiect anularea formelor de executare și a dispus formarea unui nou dosar

pentru soluționarea acestuia, acordând termen pentru discutarea excepției de

necompetență materială.

La termenul din 01

aprilie 2014, Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență materială.

Prin Decizia nr.

33/F din 01 aprilie 2014

Curtea de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis excepția de necompetență materială și a d

eclinat competența de soluționare a cauzei privind pe

contestatorii S.C., M.G., G.M., G.G. și G.N. și pe intimatele E.R.I., E.A.D. și

S.R.M., în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Prin

cererea care formează obiectul cauzei, intitulată „contestație la executare” și

întemeiată în drept pe prevederile art. 399 C. proc. civ. de la 1865, precum și

pe cele ale textului de lege corespunzător din noul C. proc. civ. - art. 711,

contestatorii au solicitat: - anularea formelor de executare efectuate în Dosarul

de executare nr. 1/2013 al B.E.J. „C. și T.”, deoarece sunt necesare lămuriri

cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia

civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în

Dosarul nr. 101/3/2000; - suspendarea executării până la soluționarea

contestației.

În

motivare, au arătat, pe de o parte, că prin somația primită din partea executorului

judecătoresc C.O. li s-a solicitat să execute obligația lăsării în deplină

posesie „a corpului A de clădire și terenul situat sub acesta”, ceea ce nu

reprezintă cota acordată de către instanță prin dispozitivul hotărârii, care nu

este clar, iar pe de altă parte, că somația conține cheltuieli de judecată

nejustificate, notificările având adrese eronate pentru contestatorii G.M., G.G.

și G.N.

Curtea de

Apel a constatat că prin primul capăt de cerere, teza I (disjuns din dosarul

inițial) s-a solicitat în termeni expreși „anularea actelor de executare”, iar

argumentele în fapt și în drept (somația se referă la o obligație ce nu se

regăsește în dispozitivul hotărârii ce constituie titlul executoriu și conține

cheltuieli de judecată nejustificate) concordă cu respectiva solicitare, fiind

astfel exclusă, sub acest aspect, nu și sub cel al solicitării de lămurire a

dispozitivului, formulate prin teza a II-a aplicarea art. 84 C. proc. civ.

Pe cale

de consecință, cererea disjunsă reprezintă o contestație la executare propriu

zisă, reglementată de dispozițiile art. 399 alin. (1) teza I C. proc. civ., iar

competența soluționării sale revine instanței de executare, potrivit art. 400 alin.

(1) C. proc. civ., care este judecătoria în circumscripția căreia se face

executarea, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

S-a

constatat ivit conflict negativ de competență și a fost înaintat dosarul spre

soluționarea acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța competentă să

soluționeze cauza este Judecătoria sectorului 1 București.

Examinând

obiectul cauzei, Înalta Curte reține că, într-adevăr, contestatorii au formulat

o cerere ce poate fi calificată drept contestație la titlu, în temeiul

dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., dar au formulat, totodată și un

capăt de cerere care are caracterul unei contestații la executare,

propriu-zisă, prin care s-a solicitat anularea formelor de executare efectuate

în Dosarul de nr. 1/2013 al B.E.J. „C. și T.”

Astfel,

trebuie subliniat faptul că prin Decizia civilă nr. 88/A din 18 martie 2014,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins contestația la titlu ca neîntemeiată; a disjuns capătul de

cerere având ca obiect anularea formelor de executare și a dispus formarea unui

nou dosar pentru soluționarea acestuia, acordând termen pentru discutarea

excepției de necompetență materială.

Ulterior,

prin Decizia nr. 33/F din 01 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția a-III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția de

necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a

stabili competența de soluționare, trebuie avute în vedere și considerentele Deciziei

nr. 15 din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în recurs în interesul legii, potrivit cărora: din coroborarea art. 400 alin.

(1) cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că instanța de executare

este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede

altfel, rezultă că, în ceea ce privește competența de soluționării contestației

la executare propriu-zisă, aceasta aparține întotdeauna judecătoriei, în

materie civilă.

Astfel,

în mod corect a reținut Curtea de Apel București că cererea disjunsă, fiind o

contestație la executare propriu-zisă, competența soluționării sale revine

instanței de executare, aceasta fiind judecătoria în circumscripția căreia se

face executarea, potrivit considerentelor arătate.

Întrucât,

imobilul a cărui predare s-a solicitat prin somația din 06 februarie 2013 emisă

în Dosarul de executare nr. 1/2013 al B.E.J. „C. și T.” este situat în

București, sector 1, competența în soluționarea prezentei cauze revine

Judecătoriei sectorului 1 București.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) și

art. 22 alin. (3), raportate la art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2014.