ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2186/2014

Asupra conflictului negativ de competență, constată: Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2013 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, contestatorii S.C., M.G., G.M., G.G. și G.N. au formulat, în contradictoriu cu intimatele E.R.I., E.A.D. și S.R.M., contestație împotriva executării silite pornite în baza titlurilor executorii reprezentate de Decizia civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la data de 06 februarie 2013, prin care au solicitat: - anularea formelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 1/2013 al B.E.J. „C. și T.”, deoarece sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 101/3/2000; - suspendarea executării până la soluționarea contestației.

Prin sentința civilă nr. 19692 din 14 octombrie 2013, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocata din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, căreia i-a înaintat dosarul Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că din întreaga motivație în fapt a contestației la executare formulate rezultă fără echivoc faptul că aceasta reprezintă o contestație vizând înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 101/3/2000, acesta fiind motivul în raport de care s-a invocat nelegalitatea actelor de executare.

Instanța a mai avut în vedere dispozițiile art. 399 alin. (1), art. 281 1 și art. 400 alin. (2) C. proc. civ. de la 1965, reținând în consecință că, având în vedere ca hotărârea ce se executa a fost pronunțată de către Curtea de Apel București, competența de a soluționa contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 101/3/2000 aparține acestei instanțe. Prin Decizia civilă nr. 88/A din 18 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins contestația la titlu ca neîntemeiată; a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea formelor de executare și a dispus formarea unui nou dosar pentru soluționarea acestuia, acordând termen pentru discutarea excepției de necompetență materială.

La termenul din 01 aprilie 2014, Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență materială. Prin Decizia nr. 33/F din 01 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția de necompetență materială și a d eclinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii S.C., M.G., G.M., G.G. și G.N. și pe intimatele E.R.I., E.A.D. și S.R.M., în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Prin cererea care formează obiectul cauzei, intitulată „contestație la executare” și întemeiată în drept pe prevederile art. 399 C. proc. civ. de la 1865, precum și pe cele ale textului de lege corespunzător din noul C. proc. civ. - art. 711, contestatorii au solicitat: - anularea formelor de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 1/2013 al B.E.J.

„C. și T.”, deoarece sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 36/A din 02 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 101/3/2000; - suspendarea executării până la soluționarea contestației. În motivare, au arătat, pe de o parte, că prin somația primită din partea executorului judecătoresc C.O. li s-a solicitat să execute obligația lăsării în deplină posesie „a corpului A de clădire și terenul situat sub acesta”, ceea ce nu reprezintă cota acordată de către instanță prin dispozitivul hotărârii, care nu este clar, iar pe de altă parte, că somația conține cheltuieli de judecată nejustificate, notificările având adrese eronate pentru contestatorii G.M., G.G.

și G.N. Curtea de Apel a constatat că prin primul capăt de cerere, teza I (disjuns din dosarul inițial) s-a solicitat în termeni expreși „anularea actelor de executare”, iar argumentele în fapt și în drept (somația se referă la o obligație ce nu se regăsește în dispozitivul hotărârii ce constituie titlul executoriu și conține cheltuieli de judecată nejustificate) concordă cu respectiva solicitare, fiind astfel exclusă, sub acest aspect, nu și sub cel al solicitării de lămurire a dispozitivului, formulate prin teza a II-a aplicarea art. 84 C. proc. civ. Pe cale de consecință, cererea disjunsă reprezintă o contestație la executare propriu zisă, reglementată de dispozițiile art. 399 alin. (1) teza I C. proc.

civ., iar competența soluționării sale revine instanței de executare, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., care este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. S-a constatat ivit conflict negativ de competență și a fost înaintat dosarul spre soluționarea acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria sectorului 1 București. Examinând obiectul cauzei, Înalta Curte reține că, într-adevăr, contestatorii au formulat o cerere ce poate fi calificată drept contestație la titlu, în temeiul dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., dar au formulat, totodată și un capăt de cerere care are caracterul unei contestații la executare, propriu-zisă, prin care s-a solicitat anularea formelor de executare efectuate în Dosarul de nr. 1/2013 al B.E.J. „C. și T.” Astfel, trebuie subliniat faptul că prin Decizia civilă nr. 88/A din 18 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins contestația la titlu ca neîntemeiată; a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea formelor de executare și a dispus formarea unui nou dosar pentru soluționarea acestuia, acordând termen pentru discutarea excepției de necompetență materială. Ulterior, prin Decizia nr. 33/F din 01 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a stabili competența de soluționare, trebuie avute în vedere și considerentele Deciziei nr. 15 din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, potrivit cărora: din coroborarea art. 400 alin. (1) cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că, în ceea ce privește competența de soluționării contestației la executare propriu-zisă, aceasta aparține întotdeauna judecătoriei, în materie civilă. Astfel, în mod corect a reținut Curtea de Apel București că cererea disjunsă, fiind o contestație la executare propriu-zisă, competența soluționării sale revine instanței de executare, aceasta fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, potrivit considerentelor arătate.

Întrucât, imobilul a cărui predare s-a solicitat prin somația din 06 februarie 2013 emisă în Dosarul de executare nr. 1/2013 al B.E.J. „C. și T.” este situat în București, sector 1, competența în soluționarea prezentei cauze revine Judecătoriei sectorului 1 București. Față de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) și art. 22 alin. (3), raportate la art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2014.