ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3260/2013

Asupra conflictului negativ de competență,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 3 București la 5 februarie 2013,

reclamanta L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.G.C. și H.T., ca pe

calea ordonanței președintiale să se dispună suspendarea executării silite până

la judecarea recursului ce constituie obiectul Dosarului nr. 6328/301/2010,

aflat pe rolul Curții de Apel București.

În motivarea cererii, întemeiate în

drept pe dispozițiile art. 581 C. proc. civ., reclamanta a arătat că a declarat

recurs împotriva deciziei pronunțate în apel în dosarul de partaj menționat și

există pericolul, ca prin executarea hotărârii prin care s-a stabilit în

favoarea sa doar o cotă de 10% din masa bunurilor comune, să fie evacuată,

creându-i-se, astfel, o pagubă ce nu ar putea fi înlăturată.

Prin sentința civilă nr. 3814 din 13

martie 2013, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței

materiale invocată de pârâtul S.G.C. prin întâmpinare și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, ca instanță de

recurs.

Prin considerentele sentinței, s-a

motivat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) C.

proc. civ., în raport de care competența de a dispune suspendarea executării

deciziei pronunțate de instanța de apel, prin care hotărârea primei instanțe a

devenit definitivă și executorie, cererea instanței sesizate cu judecarea

recursului.

S-a considerat că motivarea cererii de

suspendare a executării silite exclusiv pe prevederile art. 581 C. proc. civ.

nu exclude incidența art. 300, ca normă specială ce prevede competența

instanței de recurs, ca instanță competentă să se pronunțe asupra fondului

dreptului, de a dispune suspendarea hotărârii recurate.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința civilă nr. 23 F

din 11 aprilie 2013, a admis excepția de necompetență materială, invocată din

oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

3 București.

Constatând ivit conflictul negativ de

competență, aceeași instanță a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea înregistrată la Judecătoria

sectorului 3 București, reclamanta nu a solicitat suspendarea executării

deciziei civile nr. 1004 A din 31 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, care face obiectul recursului aflat pe rolul

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie (nr. 6328/301/2010), ci a executării pornite în Dosarele nr. 1526/2010

și 97/2011 ale Biroului Executorului Judecătoresc B.G.

Prin urmare, s-a reținut că în speță

nu se regăsește ipoteza normativă a art. 300 alin. (2) C. proc. civ.,

competența materială determinându-se conform dispozițiilor art. 581 alin. (2) C.

proc. civ., prin raportare la dispozițiile corespunzătoare în ceea ce privește

fondul dreptului.

S-a arătat că, în aceste concluzii,

este incidență norma de competență din art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit

căreia competența revine judecătoriei ca instanță de drept comun.

Investită cu soluționarea conflictului

negativ de competență, Curtea va constata că, în cauză, competența soluționării

cererii formulate de reclamanta L.C. revine Judecătoriei sectorului 3

București, pentru considerentele ce succed:

Deși prin cererea inițială

înregistrată la Judecătoria sectorului 3 București, reclamanta L.C. a solicitat

suspendarea executării silite până la judecarea recursului în Dosarul de partaj

nr. 6328/301/2010, aflat pe rolul Curții de Apel București, la solicitarea

acestei instanțe, a precizat la termenul din 11 aprilie 2013, că solicită

suspendarea executării silite începute în dosarul format de executorul

judecătoresc.

Față de această precizare, la același

termen, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a pus în discuție calificarea cererii, în raport de care

a dispus ca dezbaterile să fie continuate în complet format dintr-un singur

judecător, și nu în complet de recurs, format din trei judecători.

Având în vedere precizarea făcută de

apărătorul reclamantei în sensul menționat, Curtea va constata că, în motivarea

cererii de ordonanță președințială cu care a investit Judecătoria sectorului 3

București, reclamanta a arătat că cei doi creditori, pârâții S.G.C. și H.T. au

trecut la executarea contractelor de împrumut încheiate în anul 2007 de soțul

său, L.F.

În dovedirea cererii, reclamanta a

depus la dosar publicațiile de vânzare emise la 22 martie 2013 în Dosarele de

executare nr. 1526/2010 și 97/2011 ale Biroului Executorului Judecătoresc B.G.

La termenul din 11 aprilie 2013,

reclamanta a precizat, de altfel, că prin cererea depusă la Judecătoria sectorului

3 București a solicitat suspendarea executării silite pornite în cele două

dosare de executare, în același timp formulând o cerere distinctă de suspendare

a executării deciziei recurate, înregistrată pe rolul Curții de Apel București.

Ca atare, se va constata că în cauză

nu sunt incidente dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., care dau în

competența instanței de recurs suspendarea executărilor pornite în baza

hotărârilor judecătorești susceptibile de recurs și atacate pe această cale.

Astfel, se pune problema stabilirii instanței

competente să judece în primă instanță cererea de suspendare a executării

pornite în Dosarele nr. 1526/2010 și nr. 97/2011 ale Biroului Executorului Judecătoresc

B.G.

Având în vedere dispozițiile art. 581

alin. (2) C. proc. civ., competența materială în soluționarea cererilor

formulate pe calea

ordonanței

președintiale se determină prin raportarea la dispozițiile corespunzătoare în

ceea ce privește fondul dreptului.

În

aceste condiții, este aplicabilă norma de competență din

art. 1 pct. 1 C. proc. civ., potrivit căreia judecătoria este instanța de drept

comun pentru judecarea cererilor în primă instanță.

Pentru considerentele expuse, Curtea,

în temeiul art. 22 C. proc. civ., va stabili competența soluționării cererii în

favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3

București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013

.