ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1285/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, la data de 31 ianuarie 2013, reclamanta I.D.V. a chemat în judecată

pârâții Judecătoria sectorului 6 București, Ministerul Public, M.A.I., Ministerul

Justiției și intervenientul C.N.C.D., solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să se constate că pârâții enumerați la pct. 1, 2 și 3 au

manifestat față de reclamantă atitudini discriminatorii în două cauze penale pe

care le-a avut pe rolul Judecătoriei sector 6 București, atitudini

discriminatorii manifestate direct și indirect, cât și prin atitudini aparent

neutre, în raport cu părțile cu care s-a aflat în judecată, cât și cu alți justițiabili,

obligarea pârâților sus menționați la acordarea de daune morale în sumă de 1.500.000

euro, stabilite de instanță în raport de culpa fiecăruia.

În fapt reclamanta a arătat că a avut pe rolul

Judecătoriei sector 6 București două plângerii împotriva rezoluțiilor de

neînceperea urmăririi penale, întrucât M.A.I., prin lucrătorii de poliție a

manifestat indiferență cu privire fa cercetările penale, fiind favorizați

făptuitorii funcționari ai Consiliului Local sector 6 București, iar judecarea

celor două cauze a fost afectată de împrejurarea că reclamanta era în litigiu

cu Judecătoria sector 6 și Ministerul Justiției.

Pârâții M.A.I. și Ministerul Public au invocat lipsa

calității procesuale pasive și au solicitat respingerea, ca neîntemeiată a

acțiunii.

Prin sentința nr. 1468 din 5 iulie 2013, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului M.A.I.; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamanta I.D.V.

Tribunaiul a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de M.A.I., întrucât argumentul referitor la inexistența

unor fapte discriminatorii ale acestui pârât vizează fondul și nu calitatea

procesuală.

Pe fond, s-a constatat, în primul rând, că reclamanta nu a

administrat niciun fel de dovadă, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art.

1169 C. civ. a fost respinsă cererea, ea neîntemeiată.

Mai mult, analizând chiar și simplele susțineri făcute în

cererea de chemare în judecată de către reclamantă, s-a observat că nu s-a

indicat în concret vreo faptă discriminatorie în înțelesul art. 2-4 din O.G. nr.

137/2000, nu s-a invocat vreo discriminare în general, ei doar nemulțumiri

legate de soluționarea nefavorabilă a unor cauze penale, nemulțumirii cu

caracter pur generic, astfel încât acțiunea este neîntemeiată și din această

perspectivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta I.D.V.

și pârâtul M.A.I.

Prin Decizia nr. 246/A din 4 septembrie 2013, Curtea de Apei

București, secția a IV-a civilă, a respins ambele apeluri, ca nefondate, pentru

următoarele considerente:

Apel anta-reclamantă a solicitat acordarea unor daune morale

în sumă de 1.500.000 euro, pentru încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) și art.

2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 137/2000, precum și încălcarea dispozițiilor art.

2 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 10 din Legeanr. nr. 304/2004.

A susținut apeianta-reclamantă că pe parcursul anilor

2011-2012 a avut pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, două dosare

penale, în calitate de pe tentă.

Pârâtul M.A.I., prin lucrători din cadrul D.G.P.M.B, a

manifestat indiferență pe toată perioada cercetărilor penale, favorizând

făptuitorii, proeedându-se în așa fel încât aceștia să nu răspundă pentru

infracțiunile comise.

În cel de-al doilea dosar, Laboratorul de expertiză a

efectuat o expertiză incompletă, ceea ce a condus la emiterea unei rezoluții

N.U.P.

Susținerile apel antei-reclamante nu au fost Însă

dovedite, nefiind administrate nici un fel de probe pentru a se putea

concluziona că față de reclamantă s-au luat măsuri discriminatorii prin

încălcarea principiului egalității între cetățeni.

Din modul în care este redactată acțiunea introductivă,

rezultă că reclamanta critică de fapt soluțiile adoptate de organele de

urmărire penată în instrumentarea plângerilor penale, pe care aceasta le-a

formulat.

Or, aceste chestiuni nu se circumscriu sferei de reglementare

a O.G. nr. 137/2000, ci regulilor de procedură penală, iar legalitatea actelor

și măsurilor dispuse sub acest aspect, poate fi apreciată numai de organele de

urmărire penală și instanțele penale competente.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

pasive a M.A.I., aceasta a fost în mod legal respinsă, având în vedere că în

fața instanței de fond, excepția a fost argumentată pe inexistența unor fapte

discriminatorii din partea acestui pârât, aspect care însă viza fondul cauzei,

și nu calitatea procesuală a părților din dosar.

Împotriva acestei decizii a exercitat recurs pârâtul M.A.I.,

solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei, admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive și, pe caie de consecință, respingerea acțiunii

față de M,A.L, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu are calitate

procesuală pasivă în prezenta cauză față de obiectul acțiunii și de motivarea

în fapt a acesteia.

Instanțele fondului aveau obligația de a verifica,

pornind de la raportul juridic dedus judecății, dacă M.A.I. este obligat în

acest raport și dacă are calitate procesuală pasivă în cauză. Trebuia verificat

dacă M.A.I. este autorul presupuselor fapte discriminatorii și, în funcție de

rezultatul acestei analize, dacă în cauză se poate vorbi despre existența unor

fapte de discriminare.

Reclamanta a susținut că pretinsele fapte

discriminatorii au fost săvârșite de „lucrătorii'" din cadrul D.G.P.M.B,

și nu de M.A.I. Rezultă cu claritate că M.A.I. nu i se puteau imputa pretinsele

fapte discriminatorii, în cauză calitatea de pârât putând să o aibă numai

instituția publică învestită de către reclamantă cu soluționarea plângerilor

penale și căreia i se poate imputa un eventual tratament discriminatoriu în

soluționarea plângerilor respective.

Pârâtul-recurent poate să răspundă doar pentru propriile

fapte și în limita competențelor și atribuțiilor stabilite de prevederile

legale incidente și nu pentru presupusele fapte ale altei unități chiar și

subordonate, care are personalitate juridică și care poate, fi chemată în

judecată în nume propriu și nu prin instituția în cadrul căreia funcționează.

D.G.P.M.B. este o unitate cu personalitate juridică potrivit

dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 218/2001 privind organizarea și funcționarea

Poliției Române. Mai mult, D.G.P.M.B, se află în subordinea I.G.P.R.

Față de această situație, nu ar fi legal ca M.A.I. să fie

obligat la plata unor despăgubiri pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.

Așadar, nu s-a născut în mod direct niciun raport juridic

între intimata-reclamantă și recurentui-pârât, deoarece M.A.I. nu a săvârșit

nicîo faptă presupus discriminatorie care să determine, eventual, acordarea de

despăgubiri.

Din prevederile O.U.G. nr. 30/2007 rezultă obligațiile ce

revin M.A.I., atribuții ce sunt strict reglementate, fără ca printre acestea să

se numere activități de cercetare penală

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

În prezenta cauză, pârâtul M.A.I. a susținut lipsa calității

sale procesuale pasive motivat de faptul că nu este autorul presupuselor fapte

discriminatorii și că reclamanta și-a motivat în fapt acțiunea arătând că

aceste presupuse fapte au fost săvârșite de „lucrătorii" din cadrul D.G.P.M.B.

Însă, verificarea acestei apărări presupune ca instanța să

analizeze pe fond pricina, temeinicia cererii de chemare în judecată, respectiv

să stabilească existența sau inexistența unor fapte discriminatorii ce ar putea

fi reținute în sarcina pârâților.

Așa fiind, în mod corect instanțele fondului au arătat că

argumentele invocate în apărare de către pârâtul M.A.I. privind lipsa calității

sale procesuale pasive reprezintă apărările ce vizează fondul cauzei și nu pot

fi supuse analizei decât din această perspectivă.

Față de ceie ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul M.A.I. - Direcția Juridică împotriva Deciziei

nr. 246/A din data 4 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi 6 mai 2014