ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1285/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 31 ianuarie 2013, reclamanta I.D.V. a chemat în judecată pârâții Judecătoria sectorului 6 București, Ministerul Public, M.A.I., Ministerul Justiției și intervenientul C.N.C.D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că pârâții enumerați la pct. 1, 2 și 3 au manifestat față de reclamantă atitudini discriminatorii în două cauze penale pe care le-a avut pe rolul Judecătoriei sector 6 București, atitudini discriminatorii manifestate direct și indirect, cât și prin atitudini aparent neutre, în raport cu părțile cu care s-a aflat în judecată, cât și cu alți justițiabili, obligarea pârâților sus menționați la acordarea de daune morale în sumă de 1.500.000 euro, stabilite de instanță în raport de culpa fiecăruia.

În fapt reclamanta a arătat că a avut pe rolul Judecătoriei sector 6 București două plângerii împotriva rezoluțiilor de neînceperea urmăririi penale, întrucât M.A.I., prin lucrătorii de poliție a manifestat indiferență cu privire fa cercetările penale, fiind favorizați făptuitorii funcționari ai Consiliului Local sector 6 București, iar judecarea celor două cauze a fost afectată de împrejurarea că reclamanta era în litigiu cu Judecătoria sector 6 și Ministerul Justiției. Pârâții M.A.I. și Ministerul Public au invocat lipsa calității procesuale pasive și au solicitat respingerea, ca neîntemeiată a acțiunii. Prin sentința nr. 1468 din 5 iulie 2013, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I.; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta I.D.V.

Tribunaiul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.A.I., întrucât argumentul referitor la inexistența unor fapte discriminatorii ale acestui pârât vizează fondul și nu calitatea procesuală. Pe fond, s-a constatat, în primul rând, că reclamanta nu a administrat niciun fel de dovadă, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 1169 C. civ. a fost respinsă cererea, ea neîntemeiată. Mai mult, analizând chiar și simplele susțineri făcute în cererea de chemare în judecată de către reclamantă, s-a observat că nu s-a indicat în concret vreo faptă discriminatorie în înțelesul art. 2-4 din O.G. nr. 137/2000, nu s-a invocat vreo discriminare în general, ei doar nemulțumiri legate de soluționarea nefavorabilă a unor cauze penale, nemulțumirii cu caracter pur generic, astfel încât acțiunea este neîntemeiată și din această perspectivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta I.D.V. și pârâtul M.A.I. Prin Decizia nr. 246/A din 4 septembrie 2013, Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă, a respins ambele apeluri, ca nefondate, pentru următoarele considerente: Apel anta-reclamantă a solicitat acordarea unor daune morale în sumă de 1.500.000 euro, pentru încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 137/2000, precum și încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 10 din Legeanr. nr. 304/2004. A susținut apeianta-reclamantă că pe parcursul anilor 2011-2012 a avut pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, două dosare penale, în calitate de pe tentă.

Pârâtul M.A.I., prin lucrători din cadrul D.G.P.M.B, a manifestat indiferență pe toată perioada cercetărilor penale, favorizând făptuitorii, proeedându-se în așa fel încât aceștia să nu răspundă pentru infracțiunile comise. În cel de-al doilea dosar, Laboratorul de expertiză a efectuat o expertiză incompletă, ceea ce a condus la emiterea unei rezoluții N.U.P. Susținerile apel antei-reclamante nu au fost Însă dovedite, nefiind administrate nici un fel de probe pentru a se putea concluziona că față de reclamantă s-au luat măsuri discriminatorii prin încălcarea principiului egalității între cetățeni. Din modul în care este redactată acțiunea introductivă, rezultă că reclamanta critică de fapt soluțiile adoptate de organele de urmărire penată în instrumentarea plângerilor penale, pe care aceasta le-a formulat.

Or, aceste chestiuni nu se circumscriu sferei de reglementare a O.G. nr. 137/2000, ci regulilor de procedură penală, iar legalitatea actelor și măsurilor dispuse sub acest aspect, poate fi apreciată numai de organele de urmărire penală și instanțele penale competente. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I., aceasta a fost în mod legal respinsă, având în vedere că în fața instanței de fond, excepția a fost argumentată pe inexistența unor fapte discriminatorii din partea acestui pârât, aspect care însă viza fondul cauzei, și nu calitatea procesuală a părților din dosar. Împotriva acestei decizii a exercitat recurs pârâtul M.A.I., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și, pe caie de consecință, respingerea acțiunii față de M,A.L, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză față de obiectul acțiunii și de motivarea în fapt a acesteia. Instanțele fondului aveau obligația de a verifica, pornind de la raportul juridic dedus judecății, dacă M.A.I. este obligat în acest raport și dacă are calitate procesuală pasivă în cauză. Trebuia verificat dacă M.A.I. este autorul presupuselor fapte discriminatorii și, în funcție de rezultatul acestei analize, dacă în cauză se poate vorbi despre existența unor fapte de discriminare. Reclamanta a susținut că pretinsele fapte discriminatorii au fost săvârșite de „lucrătorii'" din cadrul D.G.P.M.B, și nu de M.A.I. Rezultă cu claritate că M.A.I.

nu i se puteau imputa pretinsele fapte discriminatorii, în cauză calitatea de pârât putând să o aibă numai instituția publică învestită de către reclamantă cu soluționarea plângerilor penale și căreia i se poate imputa un eventual tratament discriminatoriu în soluționarea plângerilor respective. Pârâtul-recurent poate să răspundă doar pentru propriile fapte și în limita competențelor și atribuțiilor stabilite de prevederile legale incidente și nu pentru presupusele fapte ale altei unități chiar și subordonate, care are personalitate juridică și care poate, fi chemată în judecată în nume propriu și nu prin instituția în cadrul căreia funcționează. D.G.P.M.B. este o unitate cu personalitate juridică potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 218/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.

Mai mult, D.G.P.M.B, se află în subordinea I.G.P.R. Față de această situație, nu ar fi legal ca M.A.I. să fie obligat la plata unor despăgubiri pentru fapte pe care nu le-a săvârșit. Așadar, nu s-a născut în mod direct niciun raport juridic între intimata-reclamantă și recurentui-pârât, deoarece M.A.I. nu a săvârșit nicîo faptă presupus discriminatorie care să determine, eventual, acordarea de despăgubiri. Din prevederile O.U.G. nr. 30/2007 rezultă obligațiile ce revin M.A.I., atribuții ce sunt strict reglementate, fără ca printre acestea să se numere activități de cercetare penală Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: În prezenta cauză, pârâtul M.A.I. a susținut lipsa calității sale procesuale pasive motivat de faptul că nu este autorul presupuselor fapte discriminatorii și că reclamanta și-a motivat în fapt acțiunea arătând că aceste presupuse fapte au fost săvârșite de „lucrătorii" din cadrul D.G.P.M.B.

Însă, verificarea acestei apărări presupune ca instanța să analizeze pe fond pricina, temeinicia cererii de chemare în judecată, respectiv să stabilească existența sau inexistența unor fapte discriminatorii ce ar putea fi reținute în sarcina pârâților. Așa fiind, în mod corect instanțele fondului au arătat că argumentele invocate în apărare de către pârâtul M.A.I. privind lipsa calității sale procesuale pasive reprezintă apărările ce vizează fondul cauzei și nu pot fi supuse analizei decât din această perspectivă. Față de ceie ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.A.I. - Direcția Juridică împotriva Deciziei nr. 246/A din data 4 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 mai 2014