Reclamantul, dna Friderika Kodermac, este un național sloven care s-a născut în 1923 și trăiește în Solkan. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 aprilie 1992, reclamantul și cele patru rude au depus o cerere de restituire a clădirii expropriate și o compensare pentru parcela naționalizată de teren. Se pare că a depus o cerere similară la 24 mai 1993. La 1 septembrie 1992 municipalitatea Nova Gorica (Občina Nova Gorica, „Comunitatea”) a respins cererea reclamantului de restituire deoarece proprietarul precedent, cumnatul reclamantului, nu a fost un cetățean al Iugoslaviai la momentul expropiării. Reclamantul a apelat la Ministerul Mediului și Planificării Spațiale (Ministrstvo za okolje in prostor, „ Ministerul”). La 26 noiembrie 1992, Ministerul a respins recursul. Într-un timp nedeterminat, reclamantul a instituit o procedură administrativă în Curtea Supremă (Vrhovno sodišče) împotriva Ministerului care a contestat decizia sa din 26 noiembrie 1992. La 10 martie 1994, Curtea a susținut cererea reclamantului și a anulat decizia Ministerului din motive procedurale. La 21 aprilie 1994, Ministerul a anulat decizia municipalității și a remis cazul în vederea unei noi examinări. La 28 iunie 1994, Convenția a intrat în vigoare cu privire la Slovenia. La 7 septembrie 1994, municipalitatea a respins din nou cererea reclamantului deoarece cumnatul reclamantului, nu a fost un cetățean al Iugoslaviei și deoarece soțul ei nu a fost proprietarul proprietății solicitate. Decizia a fost transmisă la reclamant la 15 septembrie 1994. La 26 septembrie 1994, reclamantul a apelat la Minister. La 12 iunie 1995, Ministerul a respins recursul. Părțile la procedură nu au contestat decizia Ministerului. La 26 aprilie 1996, după hotărârea Curții Locale de la Nova Gorica în altă serie de proceduri (a se vedea punctul 13 de mai jos), reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii privind restituirea clădirii. La 3 octombrie 1997, unitatea administrativă Nova Gorica (Upravna Enota v Novi Gorici, „unitatea”) a respins cererea reclamantului de a redeschide procedura de desnaționalizare pentru a declara soțul decedat beneficiar de restituire. La 29 octombrie 1997, reclamantul a apelat la Minister. La 4 martie 1998, Ministerul a permis recursul, a anulat decizia Unității și a permis redeschiderea procedurii. La 30 noiembrie 2000, Unitatea a acordat cererea reclamantului și a acordat reclamantului compensații pentru bunuri expropriate. Acesta a respins cererea de restituire în natura. La 22 decembrie 2000, reclamantul a apelat la Minister. La 19 mai 2001, Ministerul i-a respins recursul. La 30 august 2001, reclamantul a instituit un dispute administrativ în Curtea Administrativă (Upravno sodišče), contestand hotărârea din 19 mai 2001. La 12 aprilie 2002, instanța a respins cererea reclamantului. La 10 mai 2002, reclamantul a apelat la Curtea Supremă. La 16 aprilie 2003, instanța a respins recursul. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 14 mai 2003. Între timp, la 13 ianuarie 1993, reclamantul și familia sa au instituit o procedură civilă cu Curtea Locală Nova Gorica (Okrajno sodišče/Novi Gorici) împotriva rudelor reclamantului care au fost co-plaintificii ei în cadrul procedurii de dinaintea municipalității. Reclamantul a susținut că soțul decedat și nu cumnatul ei au fost proprietarul clădirii expropriate. La 5 martie 1996, instanța a emis o hotărâre care a constatat că soțul reclamantului a fost proprietarul clădirii naționalizate. Hotărârea a devenit finală la 6 aprilie 1996. La 6 decembrie 2004, Curtea Locală Nova Gorica a pronunțat o hotărâre în altă serie de proceduri la care reclamantul era parte. Curtea a hotărât că soțul reclamantului era proprietarul plăcii de teren naționalizate. La 25 mai 2005, după hotărârea din 6 decembrie 2004, reclamantul a solicitat restituirea acestui plăți de teren. La 1 august 2005, unitatea a susținut reclamația ei în parte și Corporația de Compensație Slovenă (Slovenska odškodninska družba) a fost ordonată să plătească compensația reclamantului. La 11 august 2005, Corporația de Compensație Slovenă a apelat la Minister. La 11 aprilie 2006, Ministerul a permis recursul, a scăzut suma compensației acordate reclamantului și a trimis o parte din caz unității pentru examinarea proaspătă.
The applicant, Mrs Friderika Kodermac, is a Slovenian national who was born in 1923 and lives in Solkan. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Bembič, State Attorney-General. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 30 April 1992 the applicant and her four relatives lodged a request for restitution of the expropriated building and a compensation for the nationalised plot of land. Apparently, she made a similar request on 24 May 1993. On 1 September 1992 the Nova Gorica Municipality (Občina Nova Gorica, “the Municipality”) rejected the applicant’s claim for restitution because the previous owner, the applicant’s brother-in-law, was not a citizen of Yugoslavia at the time of the expropriation. The applicant appealed to the Ministry of the Environment and Spatial Planning (Ministrstvo za okolje in prostor, “the Ministry”). On 26 November 1992 the Ministry dismissed the appeal. At an undetermined time, the applicant instituted administrative proceedings in the Supreme Court (Vrhovno sodišče) against the Ministry contesting its decision of 26 November 1992. On 10 March 1994 the court upheld the applicant’s claim and annulled the Ministry’s decision on procedural grounds. The Ministry subsequently re-examined the case. On 21 April 1994 the Ministry annulled the Municipality’s decision and remitted the case for fresh consideration. On 28 June 1994 the Convention took effect with respect to Slovenia. On 7 September 1994 the Municipality again rejected the applicant’s claim because the applicant’s brother-in-law, was not a citizen of Yugoslavia and because her husband was not the owner of the property sought. The decision was served on the applicant on 15 September 1994. On 26 September 1994 the applicant appealed to the Ministry. On 12 June 1995 the Ministry dismissed the appeal. The parties to the proceedings did not contest the Ministry’s decision. On 26 April 1996, following the judgment of the Nova Gorica Local Court in another set of proceedings (see below paragraph13), the applicant lodged a request for reopening of the proceedings concerning the restitution of building. On 3 October 1997 the Nova Gorica Administrative Unit (Upravna Enota v Novi Gorici, “the Unit”) rejected the applicant’s request to reopen the denationalisation proceedings to declare her deceased husband a beneficiary of restitution. On 29 October 1997 the applicant appealed to the Ministry. On 4 March 1998 the Ministry allowed the appeal, annulled the Unit’s decision, and allowed the reopening of the proceedings. On 30 November 2000 the Unit granted the applicant’s claim and awarded the applicant compensation for expropriated property. It rejected her claim for restitution in natura. On 22 December 2000 the applicant appealed to the Ministry. On 19 May 2001 the Ministry dismissed her appeal. On 30 August 2001 the applicant instituted an administrative dispute in the Administrative Court (Upravno sodišče), contesting the decision of 19 May 2001. On 12 April 2002 the court dismissed the applicant’s claim. On 10 May 2002 the applicant appealed to the Supreme Court. On 16 April 2003 the court dismissed the appeal. The judgment was served on the applicant on 14 May 2003. In the meanwhile, on 13 January 1993 the applicant and her family instituted civil proceedings with the Nova Gorica Local Court (Okrajno sodišče v Novi Gorici) against the applicant’s relatives who were her co-plaintiffs in the proceedings before the Municipality. The applicant claimed that her deceased husband and not her brother-in-law had been the owner of the expropriated building. On 5 March 1996 the court issued a judgment finding that the applicant’s husband was the owner of the nationalised building. The judgment became final on 6 April 1996. On 6 December 2004 the Nova Gorica Local Court delivered a judgment in another set of proceedings to which the applicant was a party. The court decided that the applicant’s husband was the owner of the nationalised plot of land. On 25 May 2005, following the judgment of 6 December 2004, the applicant sought restitution of this plot of land. On 1 August 2005 the Unit upheld her claim in part and the Slovene Compensation Corporation (Slovenska odškodninska družba) was ordered to pay compensation to the applicant. On 11 August 2005 the Slovene Compensation Corporation appealed to the Ministry. On 11 April 2006 the Ministry allowed the appeal, decreased the amount of compensation awarded to the applicant and remitted a part of the case to the Unit for fresh examination. The proceedings are still pending.