ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 628/2012

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 202 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Iași s-a hotărât:

În baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul C.V. studii - 10 clase și școală profesională, ocupația-șofer, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. d) C. pen., în dauna părții vătămate R.N.V., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C.V. prin prezenta sentință pe o durată de 3 ani și 8 luni, care a constituit termen de încercare potrivit disp. art. 82 C. pen., iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A condamnat inculpatul C. (fost B.) C.M., fără ocupație, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., în dauna părții vătămate C.V., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de disp. art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare, ambele cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. b) a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.C.M. prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A condamnat inculpatul R.N.V., studii - 8 clase, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. f) C. pen., în dauna părții vătămate C.V., la pedeapsa de 100 RON amendă penală;

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de disp. art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare, ambele cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. d) a contopit pedepsele aplicate inculpatului R.N.V. prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului R.N.V. prin prezenta sentință pe o durată de 2 ani și 6 luni, care a constituit termen de încercare potrivit disp. art. 82 C. pen., iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. a obligat inculpatul C.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași, cu sediul în Iași, str. S. nr. 5 să plătească părții civile - inculpat R.N.V., suma de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale precum și suma de 189 de RON lunar, începând cu data de 04 februarie 2009 până la încetarea stării de incapacitate adaptativă de 50% constatată prin Expertiza medico-legală nr. 8283 din 22 ianuarie 2010 completată prin Adresa nr. 8283 din 04 martie 2010, cu titlu de prestație periodică.

A respins celelalte pretenții formulate de partea civilă R.N.V.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998 C. civ. coroborat cu disp. art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată a obligat inculpatul C.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. N.O." Iași suma de 3078,054 RON, părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Iași, suma de 142,8 RON, iar părții civile Spitalul Clinic de Psihiatrie Iași suma de 567,217 RON cu titlu de despăgubiri civile".

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 4 februarie 2009, în jurul orei 15:00 inculpatul C.V. - în calitate de conducător auto - a condus microbuzul de persoane în direcția Metrou, iar în apropierea stației P., banda de circulație era blocată de un autoturism P.P., acesta a început să claxoneze insistent, în cele din urmă fiind lăsat să depășească mașina staționată neregulamentar de către conducătorul unei mașini care venea pe banda a doua de circulație.

Trecând pe lângă mașina lui S.L., inculpatul i-a reproșat blocarea benzii afectate mijloacelor de transport în comun, între cei doi având un schimb de replici.

Iritată de atitudinea inculpatului, S.L. a urmărit cu mașina sa microbuzul condus de învinuit până la rondul C. «ERA», notându-și numărul de înmatriculare și nr. de inventar al microbuzului, după care a telefonat soțului său, S.V., iar acesta a sunat la rândul său la ora 15:11 la Dispeceratul pentru Apeluri de Urgențe «112», reclamând o «agresiune în trafic», conform Adresei nr. 310865 din 16 martie 2009 a STS - Direcția pentru Apel Unic de Urgență.

Lui S.V. i s-a recomandat să comunice soției că trebuie să depună o plângere scrisă la Secția a II-a Poliție Iași (pe raza căreia a avut loc incidentul), dacă aceasta a considerat că a fost insultată și amenințată de către C.V.. S.L. a depus plângerea respectivă abia a doua zi, 05 februarie 2009.

Inculpatul și-a continuat traseul făcând o cursă completă la Târgu Cucu, apoi a intrat în următoarea cursă pe același traseu. În jurul 17 se deplasa spre Târgu Cucu, când inculpatul a oprit înaintea trecerii de pietoni din stația Blocuri Păcurari (care era blocată cu două autobuze staționate), în microbuz având câțiva pasageri. Constatând că nu dorește să coboare nicio persoană, inculpatul a intenționat să pună microbuzul în mișcare, moment în care a văzut doi pietoni ce au traversat pe marcajul pietonal făcându-i semn cu mâna. Inculpatul a oprit microbuzul deschizând portiera pentru a permite accesul celor doi în mașină. Imediat ce au urcat, inculpatul O.C. a început să aplice inculpatului C.V. lovituri cu pumnii și palmele, timp în care, prin spatele primului, inculpatul R.N. încercând să-l lovească cu piciorul. Reușind să se ridice de pe scaunul șoferului și să se împingă în cei doi agresori, pentru a-i determina să coboare din microbuz, inculpatul C. a coborât după aceștia, luând din cutia de lângă ușă un obiect învelit în ziar (respectiv cotiera de la unul din scaunele din microbuz defectă). În momentul când a coborât din microbuz, inculpatul R.N.V. i-a pulverizat în față două jeturi de spray iritant după care s-a întors cu spatele să plece, împrejurare în care inculpatul C.V. l-a lovit cu cotiera la nivelul capului, R.N. căzând la pământ. Partea vătămată - inculpat R.N.V. a fost ridicat de inculpatul O.C. cu care a plecat din zona respectivă, acesta conducându-l cu autoturismul la Spitalul de Neurochirurgie Iași.

Inculpatul a aruncat cotiera, ce nu a mai fost găsită de organele de urmărire penale. Lângă microbuz, C.V. a primit o sticlă cu apă de la o femeie, cu care s-a spălat pe față și a mai rămas câteva minute pentru a trece efectele gazului iritant și a-și recăpăta vederea, timp în care alți călători au deschis geamurile laterale și trapa mașinii pentru a aerisi interiorul acesteia.

După ce și-a revenit, inculpatul s-a urcat la volan, deplasându-se cu microbuzul pe traseul obișnuit pe direcția Tg. Cucu.

Față de această situație de fapt vinovăția inculpaților a fost dovedită, însă raportat la modalitatea de săvârșire a actelor materiale infracționale de fiecare inculpat în parte, obiectul folosit, intensitatea loviturilor, rezultatul produs și urmărirea producerii acestuia - a rezultat o delimitare certă între infracțiunea de tentativă de omor (cuprinsă în rechizitoriu) și infracțiunea de vătămare corporală gravă (rezultată probator).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpații R.N.V. și O.C.M., partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași și partea civilă Spitalul de Psihiatrie Socola Iași.

Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă privind pe inculpatul C.V.

Partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași a invocat netemeinicia soluției de condamnare și neintroducerea în cauză a asiguratului S.C. O. S.A.

Partea civilă Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași a criticat hotărârea sub aspectul despăgubirilor acordate.

Inculpații R.N.V. și O.C.M. au criticat nelegalitatea și netemeinicia soluției de condamnare, solicitând să se dispună achitarea acestora.

Instanța de apel a apreciat criticile nefondate, constatând că probele administrate au condus la stabilirea vinovăției celor trei inculpați.

Sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C.V. s-a apreciat ca nefondată critica parchetului.

S-a motivat că circumstanțele lovirii părții vătămate, agresor, de către inculpat, în dorința de a-i îndepărta pe cei doi atacatori, într-o stare de puternică tulburare, în condițiile în care vederea îi era afectată de substanța iritantă, pulverizată, exclud existența intenției, chiar indirecte de ucidere a părții vătămate.

În ceea ce privește latura civilă s-a reținut că asigurătorul, în mod corect, nu a fost introdus în cauză, contratul de servicii încheiat cu acesta având alt obiect, iar despăgubirile acordate au fost corect evaluate.

În consecință, Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală nr. 203 din 9 decembrie 2010, a respins ca nefondate toate apelurile formulate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, inculpații R.N.V., O.C.M. și partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași.

Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., criticând greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul C.V., solicitând condamnarea acestuia pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Inculpații R.N.V. și O.C.M. au invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 321 C. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași a reiterat criticile formulate în apel, invocând netemeinicia soluției de condamnare a inculpatului C.V. și neintroducerea în cauză a asiguratului S.C. O. S.A.

Înalta Curte, analizând hotărârile pronunțate în cauză, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind întemeiat doar recursul declarat de parchet și ca neîntemeiate celelalte recursuri declarate în cauză.

Critica parchetului circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. este fondată, Înalta Curte apreciind că în mod greșit instanțele au procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul C.V. din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice, instanțele au considerat ca inculpatul C.V. nu a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte în ceea ce privește acțiunea de ucidere, ci a acționat cu intenție doar în ceea ce privește acțiunea de lovire a părții vătămate, rezultatul mai grav produs-punerea în primejdie a vieții - datorându-se culpei.

Înalta Curte constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut în mod greșit o serie de împrejurări nereale și neconforme probatoriului administrat în cauză.

Sub un prim aspect, instanțele au apreciat greșit latura subiectivă raportat la zona vizată de inculpat, și anume, zona capului, zonă vitală și sensibilă, a cărei lovire cu corpuri contondente și cu intensitatea cu care a lovit inculpatul determină neîndoielnic punerea în primejdie a vieții.

Obiectul vulnerant a fost privit ca singular, în afara contextului faptic, importanța acestuia fiind redusă în viziunea celor două instanțe de judecată.

Inculpatul a lovit capul victimei cu un obiect contondent, apt de a ucide - o cotieră a unui scaun al microbuzului, cotieră ce era prevăzută cu un capăt metalic.

Nu în ultimul rând, la stabilirea formei de vinovăție (cea a intenției indirecte în ceea ce privește tentativa la omor), trebuie să fie avută în vedere violența, forța deosebită cu care inculpatul a lovit capul victimei, forța ce rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală. Conform actului medico-legal evocat, în urma loviturii, partea vătămată, pe lângă plaga cranio-cerebrală, contuzia hemoragică cerebrală a prezentat și o lipsă de substanță osoasă de aproximativ 11 cm.

Pentru a prezenta astfel de leziuni este evident faptul că inculpatul a acționat cu o intensitate deosebită asupra capului victimei, aceste leziuni neputând fi provocate de o lovitură haotică, aplicată la întâmplare de către inculpat, astfel cum au reținut ambele instanțe.

În legătură cu ultimul aspect evocat, pentru a dispune schimbarea de încadrare juridică, instanțele au reținut împrejurări nereale, care nu au nicio legătură cu situația de fapt ce se desprinde din probele administrate în cauză. Astfel, instanțele rețin în mod greșit faptul că inculpatul C.V. a lovit partea vătămată (aceasta fiind înarmată cu cotieră respectivă), în momentul în care inculpatul a reușit să-i dea jos pe cei doi agresori, aceștia din urmă pulverizându-i în ochi o substanță lacrimogenă; instanța reține și arată că acțiunea de lovire a părții vătămate s-a produs haotic, în încercarea inculpatului de a scăpa de cei doi agresori, având simțul văzului afectat de substanța pulverizată, în aceste condiții, inculpatul putând lovi oriunde partea vătămată.

Situația de fapt reținută de instanțe este greșită și contrară cu probatoriul administrat, probatoriu din care rezultă, dimpotrivă, faptul că cei doi agresori (unul fiind partea vătămată), după incidentul inițial cu inculpatul C.V., s-au îndepărtat de microbuz, după care inculpatul s-a înarmat cu cotiera aflată în lada de scule, i-a urmărit pe cei doi agresori, lovind în final capul părții vătămate cu cotiera ce o avea asupra sa.

În acest sens, în declarația dată de inculpatul C.V. în fața organelor de poliție, acesta arată că, după ce a reușit să-i împingă din mașină jos pe cei doi agresori, aceștia i-au dat cu o substanță lacrimogenă în ochi, după care au fugit spre fundație. Deși inculpatul nu vorbește despre lovirea părții vătămate, din această declarație se desprinde un alt aspect important, și anume faptul că, după incidentul inițial, care s-a desfășurat în interiorul mașinii, partea vătămată s-a depărtat în grabă de microbuzul condus de inculpat, Dacă am admite varianta prezentată de inculpat, și care a fost reținută de către instanța de judecată, și anume, faptul că inculpatul a lovit partea vătămată lângă microbuz, imediat ce i-a dat jos pe cei doi agresori, este greu de crezut că partea vătămată, prezentând leziunile descrise mai sus - plagă cranio-cerebrală urmată de hemoragie și lipsa de substanță osoasă - mai putea să se îndepărteze în fugă, așa cum a arătat inculpatul. Mai mult, partea vătămată R.N. arată în declarațiile date, că după lovitură nu ține minte cu cine și cu ce a ajuns la spital, aspecte ce înlătură din start posibilitatea ca acesta să fi putut fugi după ce a primit lovitura în cap.

Varianta prezentată de inculpat este contrazisă și de partea vătămată R.N., din care rezultă că, după incidentul avut cu inculpatul C.V. în microbuz, acesta s-a îndepărtat de lângă microbuz împreună cu inculpatul C., la un moment dat observând că inculpatul C.V. a coborât din microbuz, urmărindu-i, fiind în final lovit în cap de inculpat. Și în declarațiile date în fața instanței de judecată, partea vătămată R.N. arată că s-a îndepărtat de microbuz împreună cu inculpatul C., că a fort urmat îndeaproape de către inculpatul C.V. și, în final, a fost lovit în cap.

Situația de fapt prezentată de partea vătămată R.N. este susținută și de declarația inculpatului C. dată în fața organelor de poliție, declarație din care rezultă că acesta împreună cu R.N., după incidentul inițial, au plecat de lângă microbuz. Inculpatul C. arată faptul că, la un moment dat s-a uitat înapoi și a văzut cum șoferul (inculpatul C.V.) vine spre ei înarmat cu cotiera de la scaun. În aceeași declarație, inculpatul C. arată modalitatea în care inculpatul C.V. i-a ajuns, aplicând cu cotiera o lovitură în capul părții vătămate R.N.

Se observă astfel că instanțele de fond și apel au stabilit eronat situația de fapt, bazându-se exclusiv pe declarațiile inculpatului C.V., înlăturând în mod nejustificat declarațiile părții vătămate R.N., ale inculpatului C. și chiar pe cele date, în primă fază, de către inculpatul C.V. Acesta pe tot parcursul procesului penal, a avut o atitudine oscilantă.

Astfel, în primă fază, inculpatul C.V. a negat lovirea părții vătămate R.N. pentru ca, ulterior, acesta să încerce să se disculpe, arătând că nu știa că în ziarul pe care l-a luat din trusa de scule se afla cotiera. În final, inculpatul C.V. revine și arată că l-a lovit pe R.N. în încercarea sa de a scăpa de cei doi agresori.

Față de toate aceste aspecte menționate, Înalta Curte constată că inculpatul C.V. nu a lovit-o întâmplător și haotic pe partea vătămată R.N., ci dimpotrivă, fiind înarmat cu cotiera menționată, l-a urmărit pe acesta după ce s-a îndepărtat de microbuz și a aplicat o lovitură în cap cu cotiera, aspect care, coroborat cu zona în care s-a aplicat lovitura, intensitatea loviturii și obiectul folosit în agresiune demonstrează faptul că inculpatul C.V. a acționat cu intenție indirectă în ceea ce privește tentativa la omor.

Sub acest aspect, Înalta Curte va înlătura schimbarea de încadrare dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel și va reține în sarcina inculpatului C.V. săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, dispunând condamnarea acestuia.

În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații R.N.V. și O.C.M., Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile acestora.

Primul caz de casare, invocat în principal de ambii inculpați este prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Întrucât însă ambii inculpați susțin că fapta acestora nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 C. pen., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, astfel cum e formulată, critica se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., dar nu este fondată.

Inculpații susțin că fapta nu a fost săvârșită în loc public și nu a atras indignare și revolta unei colectivități, însă materialul probator administrat în cauză contrazice susținerile acestora.

În fapt, s-a reținut că cei doi inculpați au urcat în microbuzul RATP Iași condus de C.V., în timp ce acesta staționa în stație, ori microbuzul, chiar dacă aparținea unei companii private, era în mod evident accesibil publicului și, în același timp, la săvârșirea faptelor au asistat și călătorii ce se aflau în microbuz și în stația de autobuz "Blocurile Vechi".

Faptele celor doi inculpați, de a-l lovi cu pumnii peste cap și cu genunchiul pe șofer și de a-i pulveriza spray iritant în față au produs panică printre călători și persoanele aflate în stație, având o stare generală de disconfort prin împrăștierea gazului iritant în interiorul microbuzului, fiind necesară staționarea un timp îndelungat a acestuia pentru aerisire și perturbând circulația normală a mijlocului de transport în comun.

În acest mod, sănătatea celor din jur a fost afectată, a fost creată o stare de pericol general, de panică și disconfort a colectivității prezente, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a liniștii publice prev. de art. 321 C. pen.

Înalta Curte apreciază că nici critica subsidiară a inculpaților R.N.V. și O.C.M., privind individualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.) nu este fondată.

Pedepsele aplicate inculpatului R.N.V. au fost coborâte sub minimul special ca efect al reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., făcându-se aplicarea art. 81 C. pen. și dispunându-se suspendarea condiționată a pedepsei rezultate, astfel că Înalta Curte constată că instanțele au acordat eficiența cuvenită tuturor circumstanțelor reale și personale ale acestui inculpat.

În ceea ce privește situația inculpatului O.C.M., având în vedere circumstanțele în care acesta a săvârșit fapta, respectiv în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., faptul că este fără ocupație, cunoscut de organele de poliție ca făcând parte din cercurile interlope, cu mai multe condamnări date de instanțe din Iași, Pașcani și Suceava, care s-a sustras urmăririi penale, în mod corect instanțele au pronunțat o pedeapsă cu executare în regim de detenție.

Recursul declarat de partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași este, de asemenea, nefondată.

Prima critică vizează latura penală a cauzei, respectiv greșita condamnare a inculpatului C.V.

În analiza recursului declarat de parchet, Înalta Curte a evocat probele administrate în cauză ce au dovedit că inculpatul C.V. se face vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, astfel că aceste argumente nu vor mai fi reluate.

În ceea ce privește critica privind neintroducerea în cauză a asigurătorului S.C. O. S.A., Înalta Curte constată că și sub acest aspect hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Recurenta invocă împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat pe solicitarea sa de introducere în cauză a asigurătorului, ceea ce s-ar circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Critica nu este fondată, întrucât prin Încheierea de ședință din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Iași s-a respins, în mod explicit, cererea formulată de partea responsabilă civilmente de introducere în cauză a asigurătorului S.C. O. S.A. - Sucursala Iași.

Soluția adoptată a avut, în mod corect, în vedere conținutul Contractului de servicii nr. 7607 din 31 decembrie 2008, încheiat între RATP Iași și S.C. O. S.A. - Iași, de unde rezultă că asigurătorul nu are nicio obligație în cauză.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și va casa în parte decizia și sentința penală pronunțată în cauză.

Rejudecând, se va înlătura aplicarea art. 334 C. proc. pen. și se va dispune condamnarea inculpatului C.V. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei va fi reținută circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., circumstanță atenuantă reținută, de altfel, și de instanțele de fond și apel și care nu a făcut obiectul criticii parchetului.

În aceste condiții, Înalta Curte va coborî pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de textul incriminator, apreciind, în același, timp, că o suspendare sub supraveghere a executării acesteia, în condițiile art. 86

1

și urm. C. pen., va fi în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Înalta Curte are în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament bun în societate anterior comiterii faptei, a recunoscut săvârșirea acesteia, chiar dacă a contestat încadrarea juridică, aspect ce îndreptățește aplicarea art. 86

1

C. pen. și impunerea unor măsuri de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen.

Se va face aplicarea art. 86

4

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., față de pedepsele accesorii aplicate, conform art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații R.N.V. și O.C.M., precum și ale părții responsabile civilmente RATP Iași, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., incluzând și onorariile apărătorilor din oficiu ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul C.V., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, împotriva Deciziei penale nr. 203 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia recurată și Sentința penală nr. 202 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Iași, secția penală și, rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul C.V.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei și fixează termen de încercare pe o durată de 6 ani, conform art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.N.V., O.C.M. și de partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați R.N.V. și O.C.M. la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iași la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.V., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM