ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3889/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3889/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 27 din 7 februarie 2012, Tribunalul Satu Mare în baza art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe

inculpatul M.N.B., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și punere în

vânzare de droguri de risc fără drept la o pedeapsă de 2 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C.

pen., pe o durată de 4 ani. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără

drept în vederea consumului propriu, la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C. pen.

raportat la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (2)

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,

stabilind termen de încercare o perioadă de 5 ani, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. pe

durata termenului de încercare inculpatul trebuind să respecte următoarele

măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3)

C. pen. instanța a impus inculpatului să se supună măsurilor de control,

tratament sau îngrijire în scopul dezintoxicării. În baza art. 71 alin. (5) C.

pen. pe perioada suspendării sub supravegherii a executării pedepsei se suspendă

și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen. instanța a

învederat inculpatului prevederile art. 86

4

și art. 86

5

C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa

aplicată s-a dedus durata reținerii și arestării preventive din data de 26

octombrie-24 noiembrie 2011.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor cantități de droguri:

3,3 gr. cannabis, 0,7 gr. cannabis, 0,5 gr. rezină de cannabis, 1,6 gr. rezină de

cannabis, 0,8 gr. rezină de cannabis și respectiv 0,5 gr. cannabis.

S-a constatat că o parte din aceste cantități

a fost consumată în procesul de analiză, restul cantităților urmând a fi distruse

conform art. 18 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 420 RON obținute de acesta

ca urmare a vânzării nelegale de droguri.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.T.F.G.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la condamnat

pe inculpatul C.T.F.G., pentru săvârșirea infracțiunii de cultivare și deținere

de droguri de risc, fără drept în vederea consumului propriu, la o pedeapsă de 4

luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat

pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc

și mare risc fără drept, la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de

5 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat

la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea

mai grea aceea de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive începând cu 26 octombrie 2011 și până la

zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantităților de droguri ridicate

de la acesta conform procesului verbal, cu excepția celor consumate în procesul

de analiză.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000

s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum

urmează, inculpatul C.T.F.G. suma de 5000 RON, iar inculpatul M.N.B., suma de 4500

RON.

Pentru a pronunța această sentință prima

instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu Mare emis în Dosar

nr. 35/D/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.N.B., pentru

săvârșirea infracțiunilor de deținere și punere în vânzare de droguri de risc fără

drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului

propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 33 lit. a) C pen. și C.T.F.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de cultivare

și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu, prevăzută

și pedepsită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de

risc și de mare risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpaților că

la data de 17 iunie 2011, lucrători de poliție din cadrul S.C.C.O. Satu Mare, s-au

sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană care lucrează în calitate

de spălător la spălătoria auto denumită „L.L." din localitatea Negrești Oaș,

deține și vinde fără drept droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis,

iar în cursul investigațiilor efectuate persoana respectivă a fost identificată

ca fiind inculpatul M.N.B.

În vederea dovedirii activității infracționale

a inculpatului M.N.B., prin Ordonanța nr. 21/A/2011 emisă de D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Satu Mare, la data de 20 iulie 2011, a fost autorizată introducerea și

folosirea în cauză a investigatorului acoperit cu nume de cod V.D., și o colaboratorului

acoperit cu nume de cod M.Ș. fiind autorizată totodată procurarea cantității de

aproximativ 10 gr. cannabis și 10 gr. rezină de cannabis, de către investigatorul

acoperit și colaboratorul acestuia de la inculpatul M.N.B. și eventuali săi complici.

Această autorizație având valabilitate

de 60 de zile, din data de 20 iunie 2011 până la data de 18 august 2011, inclusiv,

a fost prelungită conform ordonanței nr. 21/A/2011 din 18 august 2011, cu încă 30

de zile respectiv din 18 august 2011 până în data de 17 septembrie 2011, inclusiv.

În aceste împrejurări, colaboratorul autorizat

și investigatorii au intrat în contact cu inculpatul M.N.B., colaboratorul autorizat

sub nume de cod M.Ș. întâlnindu-se cu inculpatul în data de 22 iunie 2011, în localitatea

Negrești Oaș în fața spălătoriei auto „L.L.". Cu prilejul acestei întâlniri

inculpatul M.N.B. a vândut colaboratorului acoperit sub nume de cod M.Ș., rezină

de cannabis susținând că pachetul conține 2 gr. primind de la colaboratorul autorizat

în cauză suma de 120 RON, drogurile fiind ambalate în două pachețele din folie de

aluminiu, iar tranzacția a avut loc pe stradă lângă intrarea în spălătorie.

Drogurile constând în rezină de cannabis

cumpărate de colaboratorul autorizat de la inculpatul M.N.B., au fost înaintate

Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR - DCCO - Brigada

Cluj-Napoca, iar din raportul de constatare tehnico-științifică din 27 iunie 2011

întocmit în urma analizelor efectuate asupra drogurilor cumpărate de la inculpatul

M.N.B. de către colaboratorul autorizat a rezultat că în proba înaintată, constituită

din 1,6 gr. rezină de cannabis, s-a pus în evidență tetrahidronacannabinol substanță

psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Rezină de cannabis face parte din Tabelul

anexă III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și

consumului ilicit de droguri cu modificările și completările ulterioare.

Urmare analizelor de laborator din cantitatea

de 1,6 gr. rezină de cannabis a rămas cantitatea de 1,1 gr. rezină de cannabis,

ambalată și sigilată cu sigiliul și depusă la Camera de corpuri delicte din cadrul

IGPR..

În data de 08 septembrie 2011, inculpatul

M.N.B. s-a întâlnit din nou cu colaboratorul autorizat în cauză sub nume de cod

M.Ș. în curtea spălătoriei „L.L.", din Negrești Oaș și a vândut acestuia un

pachet conținând o materie vegetală despre care inculpatul a afirmat că este cannabis,

primind de la colaborator suma de 80 RON.

Materia vegetală cumpărată de colaboratorul

autorizat de la inculpatul M.N.B., a fost înaintată Laboratorului de Analiză și

Profil al Drogurilor din cadrul IGPR - DCCO - Brigada Cluj-Napoca, iar din raportul

de constatare tehnico-științifică din 12 septembrie 2011 întocmit în urma analizelor

efectuate asupra drogurilor cumpărate de la inculpatul M.N.B. de către colaboratorul

autorizat a rezultat că în proba înaintată, constituită din 0,8 gr. cannabis, s-a

pus în evidență tetrahidronacannabinol substanță psihotropă biosintetizată de planta

cannabis.

Cannabis face parte din Tabelul anexă III

din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri cu modificările și completările ulterioare. Proba înaintată spre

a fi analizată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

Prin ordonanța din 17 sept. 2011, a fost

prelungită autorizarea privind folosirea în dosar a investigatorului autorizat sub

nume de cod V.D., pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere din 17 sept. 2011

până în data de 16 oct. 2011, iar prin Ordonanța cu nr. 33/A/2011 emisă la 06 oct.

2011, a fost autorizată folosirea în cauză a unui nou colaborator acoperit cu nume

de cod S.l., precum și cumpărarea de către acesta și investigatorul acoperit cu

nume de cod V.D. a cantității de 10 gr. cannabis, și respectiv 10 gr. rezină de

cannabis de la inculpatul M.N.B. și complicii acestuia, autorizația având valabilitate

până în data de 4 decembrie 2011 inclusiv.

În acest context colaboratorul autorizat

sub nume de cod S.l. a intrat în legătură cu inculpatul M.N.B. și în data de 06

oct. 2011, s-a întâlnit cu inculpatul M.N.B. Cu acel prilej inculpatul M.N.B. a

vândut colaboratorului autorizat S.l. un pachet despre care a afirmat că conține

cantitatea de 1 gr. cannabis.

Materia vegetală cumpărată de colaboratorul

autorizat de la inculpatul M.N.B., a fost înaintată Laboratorului de Analiză și

Profil al Drogurilor din cadrul IGPR - DCCO - Brigada Cluj-Napoca, iar din Raportul

de constatare tehnico-științifică din 10 octombrie 2011 întocmit în urma analizelor

efectuate asupra drogurilor cumpărate de la inculpatul M.S.B. de către colaboratorul

autorizat a rezultat că în proba înaintată, constituită din 0,5 gr. cannabis, s-a

pus în evidență tetrahidronacannabinol substanță psihotropă

/;

biosintetizată

de planta cannabis.

Cannabis face parte din Tabelul anexă III

din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri cu modificările și completările ulterioare. Proba înaintată spre

a fi analizată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

În data de 26 oct. 2011, cu prilejul percheziției

efectuată în imobilul situat în comuna V., str. M.E., jud. Satu Mare, unde inculpatul

M.N.B., locuiește fără forme legale, au fost găsite mai multe pachețele ambalate

în pungi de plastic transparente, prevăzute cu auto-închidere precum și în folie

de aluminiu, conținând materie vegetală iar într-un buzunar al hainei de piele a

inculpatului aflată în dulap a fost găsită o cantitate de substanță solidă de culoare

brun-roșcată ambalată în folie de aluminiu. De asemenea, în locuința respectivă

au fost găsite două cântare, unul marca D. nefuncțional iar celălalt un cântar electronic

de culoare gri în stare de funcționare, precum și pliculețe din material plastic

cu auto-închidere (12 buc.) și trei pachete foițe folosite pentru confecționarea

artizanală de țigarete.

Materia vegetală și substanță solidă de

culoare brun-roșcată ridicate din locuința inculpatului au fost înaintate Laboratorului

de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR - DCCO - Brigada Cluj-Napoca,

iar din Raportul de constatare tehnico-științifică din 26 octombrie 2011 întocmit

în urma analizelor efectuate asupra drogurilor ridicare din locuința inculpatului

M.N.B. a concluzionat că probele înaintate sunt constituite din 3,3 gr. cannabis

(proba nr. 1), 0,7 gr. cannabis (proba nr. 2) și 0,5 gr. rezină de cannabis (proba

nr. 3) și că în aceste probe s-a pus în evidență tetrahidronacannabinol substanță

psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Cannabis și rezină de cannabis fac

parte din Tabelul anexă III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri cu modificările și completările ulterioare.

Din probele înaintate spre a fi analizate

a rămas cantitatea de 2,5 gr. cannabis (din proba 1), care a fost ambalată și sigilată

cu sigiliul și depusă la Camera de corpuri delicte a IGPR, iar probele 2 și 3 au

fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Printre persoanele căruia inculpatul M.N.B.

a vândut droguri de risc a fost identificat numitul B.L., căruia inculpatul M.N.B.

i-a vândut în două împrejurări cantitatea de câte 1 gr. cannabis, cu suma de 60

RON/gram, tranzacțiile având loc în fața spălătoriei unde lucra inculpatul M.N.B.,

așa cum rezultă din declarația numitului B.L.

În data de 26 oct. 2011, cu prilejul percheziției

efectuată în imobilul situat în Satu Mare, str. l.N., unde locuiește fără forme

legale inculpatul C.T.F.G., au fost găsite în mai multe pachete diferite cantități

de materii vegetale de culoare verde și respectiv verde-oliv, 9 buc. substanță solidă

de culoare brună, 123 comprimate inscripționate „M" pe fiecare pastilă, precum

și 9 buc. de substanță solidă de culoare brună, despre care inculpatul a declarat

că reprezintă droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis și droguri

de mare risc respectiv ecstasy. De asemenea a fost găsit un cântar electronic aflat

într-o pungă de plastic și o râșniță cu privire la care inculpatul C.T.F.G., a declarat

că le folosea la cântărirea și mărunțirea drogurilor.

Drogurile ridicate de la inculpatul C.T.F.G.

au fost înaintate Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR

- DCCO - Brigada Cluj-Napoca, iar din raportul de constatare tehnico-științifică

din 12 octombrie 2011 întocmit în urma analizelor efectuate asupra drogurilor ridicate

de la locuința inculpatului C.T.F.G. a rezultat că probele înaintate sunt constituite

după cum urmează: 162,0 gr. cannabis; 41,2 gr. cannabis; 149,5 gr. cannabis; 123

comprimate care conțin ca substanță activă 3,4 Methyl enedioxymetamfetamine (MDMA);

6,4 gr.cannabis; 3,9 gr. cannabis; 0,5 gr. cannabis; 7,9 gr. cannabis; 5,3 gr. rezină

de cannabis și 1,8 gr. rezină de cannabis, că în aceste probe s-a pus în evidență

tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis,

iar cele 123 comprimate conțin ca substanță activă 3,4 - Methylenedioxymetamfetamine

(MDMA).

Cannabis și rezină de cannabis fac parte

din Tabelul-anexă III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului

și consumului ilicit de droguri cu modificările și completările ulterioare. Metamfetamine

face parte din Tabelul-anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000. 3,4 Methylenedioxymetamfetamine

(MDMA) face parte din Tabelul anexă I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea

și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri cu modificările și completările

ulterioare. Din drogurile ridicate de la inculpatul C.T.F.G. în urma analizelor

de laborator au fost prelevate câte 5 gr. cannabis, din probele 1 și respectiv 3,

cantitățile prelevate fiind ambalate și sigilate cu sigiliul, fiind predate organului

de cercetare penală contra probele probelor nr. 1 Probele 7, 11 și 12 au fost consumate

în procesul analizelor chimice de laborator.

Din probele înaintate au rămas următoarele

cantități: 155,0 gr. cannabis (proba 1); 40,0 gr. cannabis (proba 2); 143,0 gr.

cannabis (proba 3); 12,5 gr. pulbere conține 3,4 - Methylenedioxymetamfetamine (MDMA)

rămasă din cele 50 comprimate în lucru precum și 73 comprimate care conțin ca substanță

activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine (MDMA) (proba 4), 5,0 gr. cannabis (proba

5), 3,0 gr. cannabis (proba 6), 7,0 gr. cannabis (proba 8), 4,8 gr, rezină de cannabis

(proba 9) și 1,3 gr. rezină de cannabis (proba 10), acestea fiind ambalate și sigilate

cu sigiliu și depuse la camera de corpuri delicte a IGPR.

Conform declarațiilor inculpatului C.T.F.G.,

acesta în primăvara anului 2011, a plantat semințe de cannabis în scopul de a obține

cannabis în vederea consumului propriu, inculpatul susținând că este consumator

de droguri de risc, respectiv cannabis.

Cu privire la deținerea fără drept a celor

123 comprimate care conțin ca substanță activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine (MDMA),

precum și a cantității de rezină de cannabis găsită la locuința sa, inculpatul C.T.F.G.

a declarat că Ie-a primit cu câteva zile înainte de reținerea sa de la un cunoscut

de-al său care îi datora niște bani drept garanție a faptului că îi va restitui

împrumutul menționând că nu cunoaște identitatea persoanei care i Ie-a dat știindu-i

doar porecla și subliniind de asemenea că nu este și nu a fost niciodată consumator

de droguri de mare risc.

În cursul anului 2011, numitul B.L. care

este consumator de droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, a

cumpărat în mai multe împrejurări în vederea consumului propriu, de la diferite

persoane canrxibis și rezină de cannabis. Una dintre persoanele care i-a vândut

numitului B.L. droguri de risc, respectiv cannabis, fiind inculpatul M.N.B.

În data de 22 oct. 2011, numitul B.L. a

cumpărat de la o persoană neidentificată în timp ce se afla în Satu Mare cantitatea

de 1 gr. cannabis, achitându-i persoanei respective suma de 50 RON. O parte din

aceste droguri Ie-a consumat singur în seara respectivă iar o altă parte le-a păstrat

până în data de 25 oct. 2011 când seara participând la o întâlnire cu mai mulți

prieteni care a avut loc în locuința numitului H.F. din Negrești Oaș, numitul B.L.,

a consumat drogurile pe care le avea confecționându-și țigări pe care Ie-a fumat

singur, iar mucurile rămase Ie-a aruncat în coșul de gunoi din apartament unde au

și fost găsite cu prilejul percheziției efectuate în acel apartament fiind ridicate

și înaintate spre a fi supuse analizelor de laborator. Raportul de constatare tehnico-științifică

din 31 octombrie 2011, întocmit Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din

cadrul IGPR - DCCO - Brigada Cluj-Napoca, a concluzionat că în proba constituită

din 7 filtre de țigaretă s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC) substanță

psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Având în vedere însă împrejurările

concrete în care acesta a comis faptele raportat la persoana făptuitorului și la

atitudinea pe care a avut-o după comiterea faptei, învinuitul dând declarații sincere

cu privire la fapta comisă și persoanele de la care și-a procurat droguri, s-a apreciat

că fapta sa prin conținutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, așa încât față de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală

și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Sesizată fiind cu actul de sesizare, rechizitoriul

din 17 noiembrie 2011 a DIICOT - Biroul Teritorial Satu Mare, instanța la primul

termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, a explicat și a pus în vedere

celor doi inculpați în cauză prevederile art. 320

1

C. proc. pen. astfel

cum a fost el introdus prin Legea nr. 202/2010 de modificare și completare a C.

proc. pen., procedură prin care inculpații până la începerea cercetării judecătorești

pot declara că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței

și pot solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Ambii inculpați au declarat în ședință

publică, asistați fiind de apărători angajați în cauză, că înțeleg să se prevaleze

de aceste dispoziții. Astfel, instanța în baza art. 320

1

alin. (3)

C. proc. pen. a procedat la audierea celor doi inculpați, declarațiile acestora

fiind consemnate în declarațiile aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.T.F.G.

împotriva căruia, prin actul de sesizare al instanței s-au reținut în sarcina acestuia

infracțiunile prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în

cultivare și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu,

precum și prev. art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege constând în deținere de

droguri de risc și de mare risc fără drept s-a solicitat de către apărătorul angajat

al acestuia schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește, din infracțiunea

reținută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de deținere

de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanța după ce a pus în discuția contradictorie

a părților această solicitare a fost respinsă având în vedere că aceste două infracțiuni

au conținut comisiv alternativ, diferența fiind dată de gradul de risc al drogurilor,

acestea fiind catalogate drept droguri de risc și drept droguri de mare risc, norma

de incriminare nefăcând diferența dacă acestea sunt deținute în vederea consumului

propriu sau nu, deținerea în sine fiind un element constitutiv al infracțiunii.

Astfel, instanța a reținut în ceea ce-l

privește pe inculpatul C.T.F.G. că a săvârșit cu vinovăție infracțiunile reținute

în sarcina sa, infracțiuni pentru care i-a aplicat acestuia, cu reținerea prevederilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 o pedeapsă de 4 luni închisoare și pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din lege o pedeapsă

de 6 ani și 8 luni închisoare.

La individualizarea judiciară a acestei

pedepse și respectiv a modalității de executare a acesteia, în regim privativ de

libertate, instanța a avut în vedere concluziile desprinse din referatul de evaluare

întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare care a decelat

următorii factori de o natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional

al acestuia, afirmații contradictorii privind veniturile familiei C.T., în timp

ce inculpatul susține că în ultimii 4 ani a fost angajat fără forme legale la firma

fratelui său și că soția sa lucrează ca farmacist, sursele citate în raport menționează

că singura care a fost implicată în muncă era soția, care nu mai lucrează nici ea

din august 2011; instabilitatea locului de muncă - a fost implicat în muncă majoritară

fără forme legale, pentru perioade de 2 - 3 luni și maxim 3 ani; consumul de droguri

acceptat de soție - aceasta mărturisește că știa și era de acord cu consumul de

cannabis al soțului, considerându-l un mod nepericulos și normal de relaxare; la

rândul ei a afirmat că a consumat alături de el același tip de drog; istoricul și

frecvența consumului - subiectul referatului mărturisește că a debutat consumul

în urmă cu 7-8 ani, perioada în care consuma canabis de 2-3 ori pe săptămână; evoluția

în timp a faptei, de la consum alături de prieteni, la cultivarea unei cantități

semnificative (7 plante) pentru autoconsum; abilitate redusă de identificare a consecințelor

pe termen lung a faptelor sale și a consumului de drog.

Instanța, deși a avut în vedere și factorii

reliefați în referat de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional,

factori referitori la deținerea unui nivel adecvat de studii, faptul că nu este

cunoscut cu antecedente penale, faptul că beneficiază de sprijinul de proveniență

și a soției sale, a apreciat că aceștia nu sunt suficienți pentru a crea instanței

convingerea că reintegrarea acestuia este posibilă într-un regim neprivativ de libertate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.R.B.

instanța a reținut că a săvârșit cu vinovăție faptele reținute în sarcina sa, aplicându-i

acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 4 ani și pentru fapta prevăzută

de art. 4 alin. (1) din legea arătată mai sus, cu aplicarea, de asemenea, a prevederilor

alin. (7) al art. 320

1

C. proc. pen., o pedeapsă de 4 luni închisoare.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 86

1

alin. (2) C. pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării acestei pedepse, stabilind un termen de încercare de 5 ani, în conformitate

cu art. 86 C. pen., inculpatul urmând să respecte măsurile de supraveghere impuse

de către instanță.

La individualizarea judiciară a acestei

pedepse precum și la modalitatea de executare instanța a avut de asemenea în vedere

concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de

pe lângă Tribunalul Satu Mare care au identificat mai mulți factori care pot influența

conduita generală a persoanei, în sensul în care acesta se poate reintegra, beneficiază

de suport și sprijin afectiv, moral și material din partea familiei de proveniență

dar și al fostei soții, implicarea în actualul dosar penal neinfluențând negativ

relațiile dintre ei; lipsa antecedentelor penale și a modelelor de comportament

deviant din familie, inculpatul provenind și întemeind o familie cu norme și valori

morale interiorizate; după finalizarea studiilor a fost implicat în muncă reușind

să obțină astfel resursele financiare necesare traiului; se bucură de o imagine

bună în comunitatea din care face parte, nefiind cunoscut cu comportament împotriva

normelor morale; situație locativă și financiară stabilă, resurse materiale suficiente

pentru a acoperi nevoile financiare de bază.

Deși instanța a avut în vedere și factorii

decelați de referat care ar putea avea o influență negativă asupra inculpatului,

factori referitor la abandonul școlar, la slabele abilități de rezistență ale acestuia

la influențele grupului, raportat la faptele reținute în sarcina sa, instanța a

apreciat că reintegrarea sa socială este posibilă chiar și în condițiile, sau poate

chiar datorită, suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cu atât mai

mult cu cât instanța i-a impus acestuia în temeiul art. 86

3

alin.

(3) C. pen. să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire în scopul

dezintoxicării.

Împotriva sentinței instanța de fond, în

termen legal, a declarat apel inculpatul C.T.F.G. criticând-o ca netemeinică, arătând

că raportat la împrejurările concrete ale cauzei, pedeapsa aplicată a fost greșit

individualizată, atât ca durată cât și ca modalitate de individualizare a executării

și a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 52/A din 12 aprilie

2012 Curtea de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis

apelul declarat de către inculpatul C.T.F.G. împotriva sentinței penale nr. 27 din

7 februarie 2012 a Tribunalului Satu Mare, pe care a desființat-o în sensul că a

descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani în pedepsele

individuale, respectiv - 4 luni închisoare, aplicată în baza art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320

1

alin. 7 C. proc. pen. și

6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, aplicată în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen.

A reținut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu referire la consecințele

prevăzute de art. 76 lit. b) și e) C. pen.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului

în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la un cuantum de 3 luni închisoare.

A redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpatul

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la un cuantum de 3 ani închisoare.

A redus pedeapsa complementară prevăzută

de art. 64 lit. a) C. pen. teza a ll-a și b) C. pen. la o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen. a contopit pedepsele individuale, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare,

cu aplicarea art. 64 lit. a) C. pen. teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 3

ani.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare

de 8 ani, stabilit o conform art. 86

2

C. pen.

A obligat pe inculpat să se supună măsurilor

de supraveghere prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. și să se prezinte

trimestrial la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru verificarea

respectării obligațiilor și măsurilor impuse.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C.

pen. în privința pedepselor accesorii aplicate de prima instanță.

În baza art. 350 alin. (2) lit. b) C.

proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C.T.F.G. de sub

puterea mandatului de arestare preventivă emis la 27 octombrie 2011, în baza încheierii

penale nr. 67/CC din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Satu Mare, dacă nu este arestat

în altă cauză, a constatat că inculpatul că fost reținut și arestat preventiv de

la 26 octombrie 2011 și până la zi, respectiv 12 aprilie 2012 o și a menținut restul

dispozițiunilor hotărârii atacate

A constatat instanța că vinovăția inculpatului

a fost pe deplin confirmată de probele administrate în cauză, instanța de apel verificând

doar legalitatea aplicării raportat la sancțiunea prevăzută de lege a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen.

Acest aspect nu comportă discuții, prima

instanță respectând dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în

privința stabilirii între limitele reduse cu o treime a pedepselor individuale aplicate.

Din punct de vedere însă a temeiniciei sancțiunilor individuale și implicit a pedepsei

rezultante, instanța de apel a considerat că nu au fost valorificate suficient criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și circumstanțele personale

favorabile inculpatului.

Astfel, a reținut că încă de la demararea

procedurilor judiciare s-a remarcat atitudinea sinceră pe care a avut-o inculpatul,

acesta fiind consumator de cannabis, drog de risc, și nu s-a dovedit implicarea

în activități de traficare a substanțelor interzise. Pe de altă parte, inculpatul

are familie, un copil minor și poate să aibă o evoluție comportamentală pozitivă,

identificându-se astfel de factori și în considerentele referatului de evaluare

întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

A constatat că circumstanțele personale

favorabile inculpatului trebuie valorificate în procesul de individualizare al pedepsei

și a reținut dispozițiile prevăzute la art. 74 lit. a), c) C. pen., raportat la

fiecare pedeapsă individuală în parte, consecințele legale fiind cele prevăzute

de art. 76 lit. b) și e) C. pen.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs

Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT Serviciul Teritorial Oradea și a solicitat în

temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., admiterea

recursului și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii pedepsei până la limita

prevăzută de art. 86

2

alin. (1) lit. a) C. pen. și executarea pedepsei

la locul de munca și inculpatul C.T.F.G., care la termenul din 27 noiembrie 2012,

a precizat că dorește să își retragă recursul.

Examinând decizia recurată în raport de

motivele de casare invocate de recurentul Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT Serviciul

Teritorial Oradea, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă

ICCJ - DIICOT Serviciul Teritorial Oradea este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute

de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a analizat întreg materialul probator și pedeapsa astfel cum a fost individualizată

de către instanța de apel, prin stabilirea unei pedepse de 3 ani închisoare, cu

aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de dispozițiile

art. 86

1

C. pen., răspunde atât principiului proporționalității între

gravitatea faptei cât și realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se

în vedere atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret a săvârșirii faptelor,

precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului - fără antecedente penale,

are un loc muncă, beneficiază de sprijinul familiei.

Instanța de apel a valorificat poziția

sinceră a inculpatului C.T.F.G. de recunoaștere și regret a săvârșirii faptelor

precum și conduita buna a acestuia în societate, conform înscrisurilor aflate la

dosarul instanței de apel, astfel că prin acordarea eficiente dispozițiilor

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a redus pedeapsa

aplicată de instanța de fond de 6 ani și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Înalta Curte constată că nu se impune reindividualizarea

pedepsei și aplicarea unei pedepse cu executare la locul de muncă, avându-se în

vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, limitele de pedeapsă

prevăzute de legiuitor, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar pedeapsa

de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86

1

C. pen., astfel cum a fost

individualizată de către instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen.,

este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului

prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel, se constată că a fost respectat

principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată

situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Față de înscrisurile depuse la dosarul

cauzei rezultă că inculpatul C.T.F.G. este în prezent angajat la societatea SC W.O.

SRL a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regretare a faptei astfel că,

față de aceste împrejurări și în raport de faptele săvârșite, în mod corect a apreciat

instanța de apel că se impune reducerea pedepsei la 3 ani închisoare.

Înalta Curte, apreciază că pedeapsa aplicată

de instanța de apel este justă și proporțională, fiind de natură să asigure exemplaritatea

și finalitatea acesteia, prev. de art. 52 C. pen., potrivit căruia scopul pedepsei

este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește modalitatea de executare,

Înalta Curte constată că aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. pe

durata unui termen de încercare de 8 ani este aptă să realizeze scopul pedepsei

prev. de art. 52 C. pen. Astfel, se constată că prin executarea pedepsei sub supraveghere,

se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească

alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de

drept, având în vedere pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea și

mijloacele de săvârșire a infracțiunii, circumstanțele reale de comitere a faptei

și circumstanțele personale ale inculpatului.

Cu privire la recursul inculpatului C.T.F.G.,

Înalta Curte are în vedere că la termenul de judecată din 27 noiembrie 2012 recurentul

intimat inculpat, prezent personal și asistat de apărător ales, a declarat în fața

Înaltei Curți că dorește să-și retragă recursul formulat.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile

art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit

cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți

își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat

și constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de

voința recurentului intimat inculpat C.T.F.G. valabil exprimată.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări

precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță

și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care

se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei penale nr. 52/A din

12 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen.,

ocazionate de soluționarea recursului, rămân în sarcina statului.

În conformitate cu dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat

de inculpatul C.T.F.G. împotriva deciziei penale nr. 52/A din 12 aprilie 2012 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea împotriva aceleiași

decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 27

noiembrie 2012.