ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2010

Deliberând asupra recursului, se reține: Prin Decizia penală nr. 99/A din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a admis apelurile inculpaților P.I.M., M.D., S.I.A. și C.A.M. împotriva Sentinței penale nr. 81/F din 29 iulie 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, desființând-o numai sub aspectul modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților P.I.M. și M.D. și respectiv, a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților S.I.A. și C.A.M. Astfel, inculpaților P.I.M. și M.D. le-a aplicat dispozițiile art. 86 1 , 86 2 și 86 3 alin. (1) lit. a) - d) și alin. (2) lit. b) și d) C. pen. pentru pedepsele de 2 ani și 3 luni și respectiv 2 ani, atrăgându-le atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

Inculpaților S.I.A. și C.A.M. le-a redus astfel pedepsele: - pentru inculpatul S.I.A., de la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 5 ani, la 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 4 ani - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.; - de la 2 ani închisoare la 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a stabilit să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pe timp de 4 ani. S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare pe care a alăturat-o celei aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, rezultând de executat o pedeapsă de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 4 ani. - pentru inculpatul C.A.M. a redus pedeapsa de la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 5 ani, la 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 4 ani, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) c. pen.

S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpaților S.I.A. și C.A.M. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate. În esență, instanța de prim control judiciar a reținut că prima instanță, în baza probelor administrate pe tot parcursul procesului penal a stabilit o situație de fapt corectă, încadrând juridic corespunzător faptele celor 4 inculpați. Deși instanța de fond a valorificat eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen., pedepsele, ca și cuantum, aplicate inculpaților P.I.M. și M.D. fiind judicios individualizate, totuși, pentru realizarea funcțiilor pedepsei înscrise în art. 52 C. pen. se impunea aplicarea art. 86 1 C. pen., aceștia fiind la prima faptă penală, recunoscând și regretând sincer infracțiunile săvârșite.

În ceea ce-i privește pe inculpații S.I.A. și C.A.M. s-a considerat necesară micșorarea pedepselor, față de atitudinea procesuală promovată de aceștia, de recunoaștere parțială nuanțată a faptelor, reținându-se în favoarea lor circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. c) C. pen. În termen legal, inculpații S.I.A. și C.A.M. au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie atât sentința penală cât și decizia penală, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 14 și 17 C. proc. pen., iar inculpatul C.A.M. și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Se susține că motivarea primei instanțe reprezintă o copiere a rechizitoriului, că nu s-a dat eficiența cuvenită circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., în sensul reducerii și mai substanțiale a cuantumului pedepselor aplicate celor 2 inculpați.

Inculpatul S.I.A. consideră că încadrarea juridică corectă a faptei sale era cea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în timp ce inculpatul C.A.M. apreciază că se face vinovat de infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În plus, acest inculpat reiterează motivul de apel privind încălcarea dreptului la apărare și aspectul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat cu privire la actele în circumstanțiere pe care le-a depus la dosarul cauzei în acea fază procesuală. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile pronunțate cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp.

art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - ICCJ constată că este fondată numai critica întemeiată pe cazul de casare reglementat de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Sub aspectul situației de fapt reținute în sarcina inculpaților, ambele instanțe au dat interpretarea corectă probatoriului cauzei, fiind nefondată critica referitoare la copierea actului de inculpare, din moment ce situația de fapt reținută și descrisă de către procuror nu a suferit nici o modificare în urma readministrării probelor și a altora noi în faza de judecată. Este indubitabil că în data de 24 octombrie 2007, orele 19:50, inculpatul B.S.I. a primit de la numitul „C." din Spania, pentru suma de 6.000 euro un colet cu 100 grame cocaină și alte produse alimentare, acesta fiind expediat cu autocarul aparținând SC „D.T.I." SRL Bistrița pe numele inculpatului H.M.S.

(poreclit „L." și „I.") În aceeași noapte ambii inculpați împreună cu învinuitul N.F.A. au început să consume din cocaina primită din Spania. Neavând banii necesari plății drogului trimis din Spania, la data de 26 octombrie 2007, inculpatul B.S.I. la contactat pe coinculpatul S.I.A., zis și „D." oferindu-i telefonic și cifrat spre vânzare cocaina, aspect cu care acesta a fost de acord. Același inculpat S.I.A. este contactat telefonic și cifrat, în data de 27 octombrie 2007, și de către inculpatul C.A.M., zis „B.", care-i comunică că a găsit la preț bun 100 grame cocaină, stabilind împreună prețul la care urma să o comercializeze, în ce amestec cu alte substanțe, pentru a le rămâne și lor și a face profit, către ce personaje o vor oferi.

În data de 27 octombrie 2007, inculpatul B.S.I. împreună cu coinculpatul H.M.S., cu autoturismul marca M CX, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare X1, condus de către primul, s-au deplasat cu circa 53 - 54 grame cocaină în localitatea Rieni, județul Bihor, la domiciliul inculpatului S.I.A. ajungând în jurul orelor 20:00, toți 3 inculpații consumând până spre dimineață, prin prizare, circa 3 - 4 grame de cocaină, după care s-au culcat. În dimineața zilei de 28 octombrie 2007, inculpatul S.I.A. le-a comunicat inculpaților B.S.I. și H.M.S. că va înmâna cocaina prietenului său „B." pentru a o vinde la Oradea și Arad, ulterior afirmațiile fiind puse în executare. După plecarea inculpaților B.S.I.

și H.M.S. (în data de 28 octombrie 2007, în jurul orelor 13:00), inculpatul S.I.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.S.I. și i-a comunicat că după cântărire a rezultat o cantitate de 50 grame de cocaină, înțelegerea fiind să-i plătească 60 euro/gram. Ulterior, conform probatoriului, cei 2 inculpați au reușit să vândă cocaina unei persoane neidentificate de către organele de urmărire penală, deși nu au recunoscut acest aspect. La data de 30 octombrie 2007, la ora 10:27, într-un cont deschis la BCR Sucursala Bistrița, de pe numele de P.I., inculpatul S.I.A. i-a expediat inculpatului B.S.I. suma de 1.500 euro, iar în data de 31 octombrie 2007, la ora 13:26, în același cont, inculpatul C.A.M.

i-a expediat inculpatului B.S.I. suma de 1.000 euro, pentru ca la data de 5 noiembrie 2007, la ora 11:06, de pe numele de P.F.A., inculpatul S.I.A. să-i expedieze inculpatului B.S.I. suma de 400 euro. Deși s-a mai încercat procurarea de cocaină din Spania de la aceeași persoană pe nume C., nu s-a mai reușit întrucât inculpatul B.S.I. nu a achitat contravaloarea acesteia în sumă de 6.000 euro, folosind banii obținuți din comercializarea drogului, în interes personal. Neexercitând calea de atac a recursului și recunoscând faptele pentru care au fost și condamnați definitiv în ciclurile anterioare, nu vom mai relua și analiza situația de fapt care nu are legătură și nu-i privește pe cei 2 inculpați recurenți.

Declarația martorului N.F.A. a fost luată la data de 25 februarie 2007 și nu 25 februarie 2008, cum nejustificat se critică în motivele de recurs, prezentarea materialului de urmărire penală având loc la data de 14 februarie 2008. Critica inculpatului C.A.M., în sensul că procurorul care a confirmat rechizitoriul a efectuat acte de urmărire penală în dosar, reținând pe inculpații B.S.I. și S.I.A., corect a fost înlăturată de către instanța de fond și de apel, măsura reținerii și audierea unui învinuit și a unui inculpat, nefăcându-l incompatibil a presta activitatea de verificare a legalității actului de inculpare. Tot just s-a apreciat că nu s-a putut proba vreo vătămare intereselor legitime ale inculpatului prin confirmarea respectivă, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc.

pen. Este real faptul că prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului S.I.A. a avut loc la data de 13 februarie 2008, iar inculpatul B.S.I. a fost audiat la data de 15 februarie 2008, însă în cadrul acelei audieri s-a consemnat doar faptul că inculpatul își menține declarația dată anterior, la data de 19 decembrie 2007. Martorul N.F. nu face nici o referire la activitatea infracțională a vreunuia dintre cei 2 inculpați și prin urmare audierea sa după prezentarea materialului de urmărire penală nu schimbă cu nimic situația de fapt în raport cu aceștia. Rațiunea instituției prezentării materialului de urmărire penală are în vedere respectarea dreptului la apărare al învinuitului sau inculpatului, iar prezentarea acestuia din nou are loc când se administrează suplimentar și alte probe în acuzare, care trebuiesc cunoscute de către cel care face obiectul urmăririi penale.

Corect motivată a fost respinsă și critica referitoare la restituirea cauzei la procuror formulată încă din etapa apelului, nemaifiind cazul a fi reluată și reiterată cu acest prilej, mai ales că nu subzistă nici una din situațiile reglementate de art. 332 alin. (2) C. proc. pen. Și critica nerespectării dreptului la apărare prin neparticiparea apărătorului ales la efectuarea activităților de urmărire penală, a fost corect înlăturată de către instanța de apel, nefiind indicate actele la care acesta a lipsit și nici dovedită vătămarea produsă inculpatului. Just, motivat pertinent și concludent au fost înlăturate și cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpații C.A.M.

și S.I.A., în raport cu întregul material probator al cauzei. De altfel, inculpatul C.A.M. chiar recunoaște implicit fapta, arătând că doar dorea să-l ajute pe inculpatul B.S.I. cu o sumă de bani, deși sumele obținute din vânzarea drogurilor au fost expediate acelui inculpat în conturi fictive, corect fiind apreciată ca irațională o asemenea ajutorare câtă vreme banii respectivi ar fi provenit din tranzacții licite. Pe de altă parte, inculpații nu au putut explica nici proveniența sumei trimise, atâta vreme cât ei înșiși nu aveau nici o ocupație. Critica privind adresa S.R.I din care reiese că din Oradea și nu în Arad, s-a purtat convorbirea telefonică din data de 30 octombrie 2007, orele 15,30 a inculpatului C.A.M.

a fost corect înlăturată de către instanța de fond, în condițiile în care inculpații foloseau un limbaj codificat și indicau în mod deliberat în mod eronat anumite date și locații (folosind pentru drog alte denumiri), tocmai de teama interceptărilor. Într-adevăr, în raport cu modalitatea de comitere a faptelor, persoana inculpaților și comportamentul lor pe parcursul întregului proces penal, corect a fost reținută circumstanța atenuantă, însă trebuia acordată o mai mare eficiență juridică acesteia de către instanța de apel, în sensul că scopul și funcțiile pedepselor pot fi realizate prin diminuarea mult mai semnificativă a cuantumului acestora, drept pentru care, în baza art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc.

pen. recursurile vor fi admise și casată decizia atacată numai sub aspectul arătat. Va fi dedusă prevenția și menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Văzând și prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații S.I.A. și C.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează, în parte, decizia penală atacată, numai sub aspectul pedepselor principale aplicate inculpaților, în sensul că: I. Pentru inculpatul C.A.M. reduce pedeapsa, de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. II.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului S.I.A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel: - 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.; - 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen. Reduce pedepsele aplicate inculpatului S.I.A., de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare și de la 1 an și 8 luni închisoare la 1 an închisoare. În baza art. 33 - 34 C. pen.

aplică inculpatului S.I.A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului S.I.A. prin Sentința penală nr. 286/2007 a Judecătoriei Beiuș și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și a arestării preventive de la 4 ianuarie 2008, la 3 februarie 2010. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010. Procesat de GGC - LM