ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3821/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 597 din 1 august 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.A.G. la o pedeapsă de 5 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, în condițiile art. 66 C. pen. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul N.M.A.G. la o pedeapsă de 3 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 12 iunie 2013 la zi. În baza art. 350 C. pr. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea unui comprimat M.D.M.A.

rămas în urma analizelor de laborator. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, nr. 1217/D/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N.M.A.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 11 iunie 2013, C.C., cercetat în Dosarul nr. 1169D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, a formulat un denunț, în baza art. 16 din Legea 143/2000, prin care arăta că are cunoștință despre faptul că numitul A.N., identificat ulterior ca fiind inculpatul N.M.A.G., vinde în zona Drumul Taberei, marijuana și ecstasy cu sume cuprinse între 50 lei și 100 lei.

La 11 iunie 2013, în baza ordonanței de delegare, lucrătorii de poliție au procedat la efectuarea activităților necesare realizării acțiunii de prindere în flagrant a inculpatului N.M.A.G. Astfel, martorul denunțător C.C. l-a contactat telefonic pe inculpat stabilind să se întâlnească în sectorul 6, în parcarea Complexului Comercial „B.", după care s-a efectuat un control corporal asupra martorului denunțător C.C., nefiind găsite bunuri, valori sau substanțe interzise de lege la deținere, după care i s-a înmânat suma de 200 lei, compusă din două bancnote a câte 100 lei, a căror serie a fost anterior consemnată întru-un proces-verbal, în prezența martorului asistent N.G. În continuare, organele de poliție împreună cu martorul denunțător s-au deplasat la locul convenit pentru întâlnire unde au format un dispozitiv de supraveghere.

în jurul orelor 00:10 și-a făcut apariția inculpatul N.M.A.G. coborând dintr-un autoturism. După o scurtă convorbire cu martorul denunțător în care au stabilit să cumpere, respectiv să vândă trei comprimate de ecstasy contra sumei de 60 lei/comprimat, inculpatul a plecat să aducă drogurile de la locuința sa. După aproximativ 15 minute, în jurul orelor 00:30, inculpatul s-a întors în parcarea Complexului Comercial „B." cu același autoturism, unde îl aștepta martorul denunțător. I-a înmânat acestuia din urmă trei comprimate de culoare albastră în schimbul a două bancnote a câte 100 lei. După încheierea tranzacției, organele de poliție au intervenit și l-au imobilizat pe inculpat, precum și pe ocupanții autoturismului, identificați ca fiind martorii N.M.P.V.

și T.A.A. La controlul corporal, efectuat în prezența martorilor asistenți, asupra inculpatului N.M.A.G. a fost găsita suma de 200 lei, pe care martorul denunțător i-o dăduse în schimbul drogurilor și despre care, întrebat fiind, inculpatul a recunoscut că provine din vânzarea a trei comprimate de ecstasy unei persoane pe care o cunoaște sub numele de „C." Procedându-se la compararea seriilor bancnotelor din care era formată suma de bani cu seriile trecute în procesul-verbal întocmit anterior realizării acțiunii de prindere în flagrant, s-a constatat că acestea corespund întocmai. Totodată, la controlul efectuat asupra autoturismului a fost descoperită o foiță de staniol în care se aflau resturi vegetale despre care inculpatul a declarat că este canabis și că îl deținea pentru consumul propriu.

În faza cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, și-a însușit materialul probator și a solicitat să fie judecat procedurii simplificate, prev. de art. 320 1 C. proc. pen. S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului N.M.A.G., care, în data de 12 iunie 2013, i-a vândut martorului denunțător C.C. trei comprimate M.D.M.A. (ecstasy), pentru care a primit în schimb suma de 200 lei și care totodată a fost depistat deținând pentru consum propriu, fără drept, cantitatea de 0,41 grame canabis, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., circumstanțele în care au fost comise faptele, pericolul pe care îl reprezintă consumul de stupefiante, dar și atitudinea sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N.M.A.G., solicitând reducerea pedepsei, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa sinceră și faptul că are un loc de muncă. Prin Decizia penală nr. 226 A din 05 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat N.M.A.G. împotriva sentinței penale nr. 1 august 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și, rejudecând în fond: Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din aceeași lege și au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.M.A.G. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din aceeași lege cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare. Au fost aplicate dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe lângă fiecare din pedepse. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 381 C. pen. s-a computat prevenția inculpatului de la 12 iunie 2013 la zi. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond și nu a fost contestată de către inculpat, acesta recunoscând în totalitate faptele comise.

S-a apreciat că, în raport de motivelele invocate, apelul inculpatului este întemeiat și se impune a fi admis, în sensul reducerii pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Astfel, instanța de apel a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că a avut un loc de muncă, cantitatea mică de droguri traficată, duc la concluzia că reeducarea acestuia se poate realiza și printr-o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care oricum, deși este orientată către minimum, nu este mică. De asemenea, s-a mai apreciat că atitudinea inculpatului, inclusiv în fața instanței de apel, demonstrează că acesta a înțeles gravitatea faptelor comise, riscul la care se expuse prin comiterea de fapte penale.

Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.M.G.A., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și schimbării modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Analizând recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alineatul 2 că instanța de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod.

Astfel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 5 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat și-a motivat recursul doar oral, în ziua judecății, încălcându-și obligația ce-i revenea, potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Ca urmare, instanța, în conformitate cu prevederile art. 385 10 alin. (2) 1 C. proc. pen. și ale art. 385 9 alin. (3) din același cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentului prin prisma cazului de casare invocat. Pe de altă parte, critica inculpatului în sensul reindividualizării pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., ci ar fi putut fi examinată în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege". începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al Legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță, astfel încât netemeinicia pedepsei nu mai poate fi examinată în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel.

Față de cele reținute și neidentificând niciuna din situațiile care pot fi încadrate în cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 05 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2013 la 03 decembrie 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M.G.A. împotriva Deciziei penale nr. 226 A din 05 septembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2013 la 03 decembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțatei, în ședință publică, azi 03 decembrie 2013.