ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3467/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 427 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1712/30/2012, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.Z., la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen. În baza art. 26 C. pen., art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen. În baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.Z. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) , (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului V.Z., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.Z. , durata reținerii și a arestării preventive începând cu 09 august 2010 până la 21 septembrie 2010. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap.

la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen. În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) , (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului D.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.M., durata reținerii și a arestării preventive începând cu 10 august 2010 până la 21 septembrie 2010. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul H.D.F., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare. În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul H.D.F. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului H.D.F., pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83-85 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului H.D.F., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul Ș.D., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare. În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul Ș.D. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.D., pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83-85 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului Ș.D., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic.

art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.C.A. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului M.C.A. pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni, conform art. 86 C. pen. În baza art. 86 alin. (1) C. pen..

inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.C.A., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.G.C., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare. În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) , 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.G.C. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.G.C., durata reținerii și a arestării preventive începând cu 10 august 2010 până la 21 septembrie 2010. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului N.G.C. pe durata termenului de încercare de 6 ani și 6 luni, conform art. 86 4 C. pen. În baza art. 86 4 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului N.G.C., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.D. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.D., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, rap.

la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen. În baza art. 26 C. pen., art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) ,3 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de interzicere a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.M., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14, 346 C.p.pen., art. 998, art. 1003 C. civ., art. 236 din Legea nr. 86/2009, au fost obligați inculpații V.Z., D.M., H.D.F., Ș.D., M.C.A., N.G.C., P.D. și P.M., în solidar la plata sumei de 574.069 lei cu majorări legale aferente către D.R.A.O.V. Timișoara. În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a confiscat cantitatea de 56.000 lei pachete de țigări netimbrate, ridicate de la inculpați. În baza art. 255 alin. (4) rap. la art. 254 alin. (3) C. proc. pen., art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 500 euro depusă la bancă prin ordinul de încasare din 30 iulie 2010 și a sumei de 650 euro depusă la bancă prin ordinul de încasare din 09 august 2010. În baza art. 169 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpatul D.M. a sumei de 600 euro ridicată de la acesta, depusă la bancă prin ordin de încasare din 10 august 2010. S-a dispus restituirea către inculpatul N.G.C. a sumelor de 8.664 lei și 140 euro ridicate de la inculpat și depuse la B.C.R. în baza ordinului de încasare. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în cursul anului 2010 inculpații P.M., V.Z., D.M., Ș.D., H.D.F., P.D., s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care a introdus în țară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, bunuri plasate sub regim vamal, grup din care ulterior au făcut parte și inculpații M.C.A. și N.G.C., care au cumpărat, preluat, transportat și depozitat țigări, cunoscând că au fost introduse peste frontieră, pe care apoi le-au comercializat.

În fapt, sa- reținut că inculpații au desfășurat o activitate infracțională care a durat în timp, pe parcursul lunilor iulie și august 2010 când de trei ori(la datele de 13 iulie 2010, 05 august 2010, 09 august 2010), au fost introduse țigări în țară, care apoi au fost transportate și valorificate pe piața neagră. In timpul activităților infracționale, inculpații au acționat în mod coordonat, începând cu planificarea activităților infracționale (discuțiile despre zona de frontieră în care urma să se acționeze, atragerea de partea infractorilor a agenților de poliție de frontieră) și continuând cu introducerea în țară a țigărilor din Serbia (când sub îndrumarea celor doi lideri și organizatori, P.M.

și V.Z., echipele de infractori sârbi și români, s-au întâlnit la frontieră pentru predarea respectiv preluarea și transportul la depozit al țigărilor de contrabandă). De asemenea, în fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești inculpații V.Z., D.M., Ș.D., H.D.F., P.D., M.C.A. și N.G.C. s-au prevalat de dispoz. art. 320 C. proc. pen., arătând fiecare dintre ei în declarațiile date la instanță că recunosc faptele în totalitate în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza declarațiilor inculpaților de recunoaștere a faptelor. Instanța a procedat la audierea inculpaților în acest sens și având în vedere poziția procesuală a acestora - de recunoaștere în totalitate a faptelor, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prev. art. 320 1 C. proc.

pen., față de acești inculpați, astfel că s-a dispus ca în privința acestor inculpați judecata să se facă după procedura simplificată pe baza declarației de recunoaștere a vinovăției și a probelor administrate în faza de urmărire penală, considerându-se că din aceste probe rezultă că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de acești inculpați. Instanța a mai reținut că inculpații V.Z., D.M., H.D.F., Ș.D., M.C.A., N.G.C. și P.D. au recunoscut parțial faptele în declarațiile date la urmărirea penală, însă în faza de cercetare judecătorească fiecare dintre acești inculpați au recunoscut în totalitate faptele, declarându-se vinovați pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Totodată, în raport de starea de fapt reținută în dosar, instanța a apreciat că fapta inculpatului V.Z., care în cursul anului 2010, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu cetățeanul sârb P.M., a organizat, finanțat și sprijinit introducerea în țară de țigări, prin alte locuri decât cele pentru control vamal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la contrabandă în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. La stabilirea pedepselor principale aplicate inculpatului V.Z., pe lângă criteriile de individualizare mai sus menționate, s-a avut în vedere și contribuția însemnată a inculpatului la comiterea infracțiunilor, precum și împrejurarea că inculpatul a comis un număr de mai multe fapte concurente grave.

De asemenea, la stabilire modalității de executare în regim de detenție a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului V.Z., instanța a avut în vedere că doar această modalitate de executare, de privare de libertate este de natură a asigura reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială. Totodată, instanța a apreciat că în cazul acestui inculpat, în raport de criteriile mai sus menționate, scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, nu și prin suspendarea condiționată a executării acestei pedepse care nu poate fi aplicată nefiind îndeplinite cerințele art. 81 C. pen., pedeapsa rezultantă fiind în speță peste limita prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.M., pe lângă criteriile de individualizare descrise de instanță, s-a avut în vedere faptul că aceste pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă, reflectă o proporție adecvată între gravitatea concretă a faptelor inculpatului, atitudinea inculpatului față de aceste fapte și antecedența penală. Ori, în raport de toate aceste criterii nu se justifică stabilirea unei pedepse sub minimul special întrucât astfel de pedepse ar fi nejustificat de reduse față de gravitatea concretă a faptelor, astfel că nu poate fi reținută cererea formulată în apărarea inculpatului în sensul aplicării unor pedepse sub minimul special.

S-a mai constatat în ceea ce îl privește pe inculpatului H.D.F., că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei, apreciindu-se că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpatul care chiar și fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului H.D.F. Totodată, referitor la inculpatul Ș.D., s-a reținut că acesta se află la prima încălcare a legii penale, pronunțarea condamnării constituind un avertisment că inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 81 C. pen.

S-a mai reținut de către instanța de fond că referitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului M.C.A., de atitudinea față de faptele comise și urmările lor, precum și de lipsa antecedentelor penale, gradul de implicare în comiterea faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, scopul pedepsei și reeducarea inculpatului pot fi asigurate și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condițiile art. 86 C. pen., dispunându-se suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate acestuia. În ceea ce privește susținerea în apărarea acestui inculpat de aplicare a dispoz.

art. 74 lit. a), c C. pen., instanța a apreciat că nu se justifică a se reține aceste circumstanțe atenuante în raport de faptul că la individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere inclusiv conduita bună anterioară a inculpatului, iar reținerea acestei împrejurări ca și circumstanță atenuantă judiciară ar duce la stabilirea unei pedepse sub minimul special, pedeapsă care ar fi prea mică, disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptelor. Cu privire la aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. proc. pen., instanța a apreciat că în raport de incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., reținerea conduitei sincere a inculpatului pe parcursul procesului penal, nu mai poate fi valorificată ca și o circumstanță atenuată judiciară, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Totodată, s-a mai reținut că ținând cont de scopul pedepsei și reeducarea inculpatului N.G.C., care a fost implicat în comiterea a două fapte concurente, precum și de atitudinea manifestată pe întreg parcursul procesului penal, și de aspectul că inculpatul a săvârșit anterior fapte penale pentru care a suferit condamnări, pot fi realizate și fără privarea de libertate, pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpat de a nu mai săvârși fapte penale, instanța a considerat ca o modalitate de executare a pedepsei neprivative de libertate este în măsură a asigura conștientizarea de către inculpat a faptelor comise, astfel că a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei La stabilirea modalității de executare cu privare de libertate a pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.D., tribunalul a apreciat că față de perseverența infracțională a acestui inculpat relevată de condamnările anterioare suferite de inculpat, doar stabilirea unei pedepse cu executare în regim de detenție este de natură a asigura reeducarea inculpatului și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului P.M. și a modalității de executare a pedepsei rezultante, instanța a avut în vedere stabilirea unor pedepse proporționale cu gravitatea faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că a prezentat relevanță și contribuția însemnată a inculpatului la comiterea infracțiunilor alături de ceilalți inculpați, apreciindu-se ca fiind adecvată executarea pedepsei în regim de detenție, întmcât doar o asemenea modalitate este în măsură să asigure conștientizarea de către inculpat a faptelor comise. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că partea civilă D.R.A.O.V. Timișoara, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 574.069 lei cu dobânzi și penalități de întârziere aferente începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la data plății integrale a acestora(fila 28 dosar), precizându-se că această sumă reprezintă taxele vamale, accize și T.V.A., cu care a fost prejudiciată.

Astfel, potrivit art. 224 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 86/2006, datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar conform art. 234 din Legea nr. 86/2006 datoria vamală ia naștere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibiție sau restricție la import, indiferent de natura acestora.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (2) și (3) din Legea nr. 86/2006, în cazul mărfurilor introduse ilegal în România, datoria vamală se naște în momentul în care acestea au fost introduse în țară, debitori fiind atât persoana care a introdus ilegal mărfurile în cauză, cât și orice altă persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor și care știa sau ar fi trebuit să știe că o astfel de introducere este ilegală, precum și orice persoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal. În situația în care există mai mulți debitori pentru aceeași datorie vamală, aceștia sunt obligați să plătească în solidar, conform art. 236 din Legea nr. 86/2006.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri în termen legal, inculpații P.M., V.Z., D.M. și P.D. Prin Decizia nr. 89/A din 26 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.M. împotriva sentinței penale nr. 472/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1712/30/2012. În temeiul art. 379 pct. lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpații V.Z., D.M. și P.D. împotriva aceleiași hotărâri și a fot desființată sentința penală nr. 472/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în ceea ce îi privește pe inculpații V.Z.

și D.M. și rejudecând: A fost decontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului V.Z. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. i) 1 C. proc. pen. și art. 255 alin. (3) C. pen.. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul V.Z. pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului V.Z. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului V.Z., în temeiul art. 86 2 C. pen. și a stabilit termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatului. În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dipus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice loc de muncă; c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui deexistență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului D.M., în temeiul art. 86 2 C. pen. stabilește termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatului. În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen.

s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, Ia datele fixate, Ia judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau Ia Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele Iui de existență. A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și a fost înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

reținute inculpatului P.D. în raport cu infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat Ia art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului P.D. în temeiul art. 86 2 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 ani pe seama inculpatului. În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen.

s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, Ia datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea Iui sau Ia Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele Iui de existență. I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, respectiv declarațiile inculpaților, dintre care inculpații V.Z., D.M. și P.D. au recunoscut faptele în fața Tribunalului Timiș și au uzat de procedura reglementată de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.; declarațiile martorilor cu identitate protejată V.I. și D.P., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 09 august 2010 și planșele fotografice anexe. În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților V.Z., D.M., P.D.

și P.M., s-a constatat că a fost corect individualizate din punct de vedere al naturii și cuantumului acestora. La analiza temeiniciei acestora instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Pentru fiecare inculpat s-a avut în vedere gradul de participare la comiterea faptelor, rolul jucat în cadrul grupului, importanța contribuției fiecăruia în organizarea activității infracționale, dar și conduita procesuală, sinceritatea sau nesinceritatea, prezentarea în fața organelor judiciare. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel a reținut că este adevărat că specifică pedepselor privative de libertate este funcția de înlăturare temporară a condamnatului din societate și izolarea lui la locul de detenție în condițiile prevăzute de lege pentru executarea pedepselor. Eliminarea condamnaților din societate se impune însă, mai ales, în cazul celor periculoși și care au săvârșit infracțiuni foarte grave, aceasta neputând fi privită decât ca o „ultima ratio", evitându-se rațional trimiterea în detenție a unor persoane mai puțin periculoase și fără antecedență penală.

In speță, în ceea ce îi privește pe inculpații V.Z., D.M. și P.D., instanța de apel constată că există elemente în sensul că se pot reeduca și reintegra în societate fără executarea pedepsei în regim de deținere, dată fiind natura faptelor reținute în sarcina acestora, care nu sunt infracțiuni caracterizate prin violență, conduita procesuală, perioada în care s-au aflat în stare de arest preventiv, care constituie un avertisment suficient pentru a preîntâmpina alte activități ilicite. Astfel, instanța de apel a apreciat că perioada petrecută în arest preventiv, dublată de posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei, poate constitui un avertisment suficient pentru ca inculpații V.Z., P.D.

și D.M. pentru a depune eforturi de reintegrare socială și să a se abține de la comiterea altor infracțiuni. In ceea ce îl privește pe inculpatul P.M. , nici cuantumul pedepsei rezultante și nici conduita sa procesuală nu conduc la posibilitatea aplicării unei alte modalități de executare a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare decât cea în regim de deținere. Împotriva Deciziei nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs inculpatul V.Z. care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul V.Z. prin raportare la dispozițiile art. 385 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, la data de 26 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc.

pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece solicitarea aplicării circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 și 76 C. pen. și coborârea pedepsei sub minimul special prin menținerea dispozițiilor art. 86 C. pen. nu se circumscrie art. 385 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii." Înalta Curte constată că modificarea art. 385 pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea criticilor referitoare la individualizarea pedepsei în cadrul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. Ca urmare, se apreciază că solicitarea inculpatului nu poate fi examinată date fiind limitele recursului. Ca urmare, având în vedere considerentele anterior expuse și împrejurarea că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Z. Împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Z. împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2013.