ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3467/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3467/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 427 din 12 decembrie 2012, Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 1712/30/2012, în baza art. 7 din Legea nr.

39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din

Legea nr. 39/2003, cu aplic.

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.Z., la

pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe

o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53

alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., art. 270 alin. (1) din Legea nr.

86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 alin.

(7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit.

b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale,

conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3)

C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul V.Z. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni

închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1)

, (3)

C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa

complementară cea mai grea, aceea de interzicere a interzicerii

drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului V.Z.,

pedeapsa

accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe

durata

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.Z.

, durata reținerii și a

arestării preventive începând cu 09 august 2010 până la 21 septembrie 2010.

În baza art. 7 din

Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr.

39/2003,

cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen.,

a condamnat pe inculpatul D.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei

principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1),

(2), (3) C. pen.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006

modif., cu aplic. art. 41 alin. (2)

C.

pen., art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a

fost condamnat același

inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1),

(2), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.M. să

execute pedeapsa ca

mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită

cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare.

În baza art. 35 alin. (1)

, (3)

C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

complementară cea

mai grea, aceea de interzicere a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului D.M.

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului D.M., durata reținerii și a arestării preventive începând

cu 10 august 2010 până la 21 septembrie 2010.

În baza art. 7 din Legea

nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr.

39/2003, cu

aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul H.D.F.,

la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006

modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 1 an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus

ca inculpatul H.D.F. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an și 6 luni

închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului H.D.F., pe

durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83-85 C.

pen.

În baza art. 71 C. pen.,

s-a aplicat inculpatului H.D.F., pedeapsa

accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. In

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din

Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr.

39/2003,

cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul Ș.D., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34

lit. b)

C. pen., s-a dispus ca inculpatul Ș.D. să

execute

pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost sporită

cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2

ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Ș.D., pe durata

termenului de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83-85 C.

pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului Ș.D.,

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și

executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea

nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr.

39/2003, cu

aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.A., la

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006

modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320 alin. (7) C.

proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul M.C.A. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani închisoare,

care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea

executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate

inculpatului M.C.A. pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni,

conform art. 86 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen.. inculpatul a fost obligat

ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de

pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să

justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.C.A.,

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b)

C. pen. In baza

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea

nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr.

39/2003, cu

aplic. art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

N.G.C.,

la

pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006

modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani

închisoare.

În baza art. 33

lit.

a)

, 34

lit. b)

C. pen., s-a

dispus ca inculpatul N.G.C. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 2 ani

închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

N.G.C., durata reținerii și a arestării

preventive începând cu

10 august 2010 până la 21 septembrie 2010.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei

de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului N.G.C. pe durata termenului

de încercare de 6 ani și 6 luni, conform art. 86

4

C. pen.

În baza art. 86

4

alin. (1) C. pen. inculpatul a

fost obligat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de

Probatiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează

supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să

comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului N.G.C.,

pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a)

teza a II-a

lit. b)

C.

pen. In baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepsei

accesorii.

În baza art. 7 din

Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2 lit. b) pct. 16 din Legea nr.

39/2003,

cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de 1 an și 4 luni

închisoare.

În baza art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 modif,

cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., art.

37

lit. b)

C. pen., cu aplic. art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același

inculpat

la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul P.D. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 1 an și 6 luni

închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.D.,

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 din

Legea nr. 39/2003, rap. la art. 2

lit.

b)

pct. 16 din Legea nr.

39/2003,

a fost condamnat inculpatul P.M., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei

principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1),

(2), (3) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., art. 270 alin. (1) din Legea

nr. 86/2006 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b)

C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art.

53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul P.M. să execute pedeapsa ca mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni

închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1)

,3

C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

complementară cea mai

grea, aceea de interzicere a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului P.M.,

pedeapsa

accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe

durata

executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14, 346 C.p.pen., art. 998, art. 1003 C. civ.,

art. 236 din Legea nr. 86/2009, au fost obligați inculpații V.Z., D.M., H.D.F.,

Ș.D., M.C.A., N.G.C., P.D. și P.M., în solidar la plata sumei de 574.069 lei cu

majorări legale aferente către D.R.A.O.V. Timișoara.

În baza art.

118

lit. a) C. pen., s-a confiscat cantitatea de

56.000 lei pachete de

țigări netimbrate, ridicate de la inculpați.

În baza art. 255 alin. (4) rap. la art. 254 alin. (3) C.

proc. pen., art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 500

euro depusă la bancă prin ordinul de încasare din 30 iulie 2010 și a sumei de

650 euro depusă la bancă prin ordinul de încasare din 09 august 2010.

În baza art. 169 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpatul D.M. a

sumei de 600 euro

ridicată de la acesta, depusă la bancă prin ordin de încasare din 10 august

140 euro ridicate de la inculpat și depuse la B.C.R. în baza ordinului de

încasare.

Pentru a se

pronunța astfel, tribunalul a reținut că

în cursul anului 2010

inculpații P.M., V.Z., D.M., Ș.D., H.D.F.,

P.D., s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care a introdus în

țară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, bunuri

plasate sub regim vamal, grup din care ulterior au făcut parte și inculpații M.C.A.

și N.G.C., care au cumpărat, preluat, transportat și depozitat țigări,

cunoscând că au fost introduse peste frontieră, pe care apoi le-au

comercializat.

În fapt, sa- reținut că inculpații au desfășurat o

activitate infracțională care a

durat în

timp, pe parcursul lunilor iulie și august

2010

când de trei ori(la

datele de

13 iulie 2010, 05 august 2010, 09 august 2010), au fost

introduse țigări în țară, care apoi au fost transportate și valorificate pe

piața neagră. In timpul activităților infracționale, inculpații au acționat în

mod coordonat, începând cu planificarea activităților infracționale (discuțiile

despre zona de frontieră în care urma să se acționeze, atragerea de partea

infractorilor a agenților de poliție de frontieră) și continuând cu

introducerea în țară a țigărilor din Serbia (când sub îndrumarea celor doi

lideri și organizatori, P.M. și V.Z., echipele de infractori sârbi și români,

s-au întâlnit la frontieră pentru predarea respectiv preluarea și transportul

la depozit al țigărilor de contrabandă).

De asemenea, în fața instanței, înainte de începerea

cercetării judecătorești inculpații V.Z., D.M., Ș.D., H.D.F., P.D., M.C.A. și N.G.C.

s-au prevalat de dispoz. art. 320 C. proc. pen., arătând fiecare dintre ei în

declarațiile date la instanță că recunosc faptele în totalitate în modalitatea

reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza

declarațiilor inculpaților de recunoaștere a faptelor. Instanța a procedat la

audierea inculpaților în acest sens și având în vedere poziția procesuală a

acestora - de recunoaștere în totalitate a faptelor, astfel cum sunt descrise

în rechizitoriu, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea

prev. art. 320

1

C. proc. pen., față de acești inculpați, astfel că

s-a dispus ca în privința acestor inculpați judecata să se facă după procedura

simplificată pe baza declarației de recunoaștere a vinovăției și a probelor

administrate în faza de urmărire penală, considerându-se că din aceste probe

rezultă că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de

acești inculpați.

Instanța a mai reținut că inculpații V.Z., D.M., H.D.F., Ș.D.,

M.C.A., N.G.C. și P.D. au recunoscut parțial faptele în declarațiile date la

urmărirea penală, însă în faza de cercetare judecătorească fiecare dintre

acești inculpați au recunoscut în totalitate faptele, declarându-se vinovați

pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Totodată, în raport de starea de fapt reținută în

dosar, instanța a apreciat că fapta inculpatului V.Z., care în cursul anului

2010, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu

cetățeanul sârb P.M., a organizat, finanțat și sprijinit introducerea în țară

de țigări, prin alte locuri decât cele pentru control vamal, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la contrabandă în

formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (1) din Legea

nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea pedepselor principale aplicate

inculpatului V.Z., pe lângă criteriile de individualizare mai sus menționate,

s-a avut în vedere și contribuția însemnată a inculpatului la comiterea

infracțiunilor, precum și împrejurarea că inculpatul a comis un număr de mai

multe fapte concurente grave.

De asemenea, la stabilire modalității de executare în

regim de detenție a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate

inculpatului V.Z., instanța a avut în vedere că doar această modalitate de

executare, de privare de libertate este de natură a asigura reeducarea

inculpatului și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și

regulile de conviețuire socială. Totodată, instanța a apreciat că în cazul

acestui inculpat, în raport de criteriile mai sus menționate,

scopul pedepsei poate fi atins doar prin

executarea pedepsei în regim privativ de

libertate, nu și prin

suspendarea condiționată a executării acestei pedepse care nu poate fi aplicată

nefiind îndeplinite cerințele art. 81 C. pen., pedeapsa rezultantă fiind în

speță peste limita prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.M., pe

lângă criteriile de individualizare descrise de instanță, s-a avut în vedere

faptul că aceste pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă, reflectă o proporție

adecvată între gravitatea concretă a faptelor inculpatului, atitudinea

inculpatului față de aceste fapte și antecedența penală. Ori, în raport de

toate aceste criterii nu se justifică stabilirea unei pedepse sub minimul

special întrucât astfel de pedepse ar fi nejustificat de reduse față de

gravitatea concretă a faptelor, astfel că nu poate fi reținută cererea

formulată în apărarea inculpatului în sensul aplicării unor pedepse sub minimul

special.

S-a mai constatat în ceea ce îl privește pe inculpatului

H.D.F., că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului pot fi realizate și fără

executarea efectivă a pedepsei, apreciindu-se că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru inculpatul care chiar și fără executarea

pedepsei nu va mai

săvârși infracțiuni,

instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicată

inculpatului H.D.F.

Totodată, referitor la inculpatul Ș.D., s-a reținut că acesta

se află la prima încălcare a legii penale, pronunțarea condamnării constituind

un avertisment că inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind

îndeplinite cerințele prev. de art. 81 C. pen.

S-a mai reținut de către instanța de fond că referitor la

datele ce caracterizează persoana inculpatului M.C.A., de atitudinea față de

faptele comise și urmările lor, precum și de lipsa antecedentelor penale,

gradul de implicare în comiterea faptelor și circumstanțele personale ale

inculpatului, scopul pedepsei și reeducarea inculpatului pot fi asigurate și

fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condițiile art. 86 C.

pen., dispunându-se suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate

acestuia.

În ceea ce privește susținerea în apărarea acestui

inculpat de aplicare a

dispoz. art. 74 lit.

a), c C. pen., instanța a apreciat că nu se justifică a se reține aceste

circumstanțe

atenuante în raport de faptul că la individualizarea pedepselor instanța a avut

în vedere inclusiv conduita bună anterioară a inculpatului, iar reținerea

acestei împrejurări ca și circumstanță atenuantă judiciară ar duce la

stabilirea unei pedepse sub minimul special, pedeapsă care ar fi prea mică,

disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptelor. Cu privire

la aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. proc. pen.,

instanța a apreciat că în raport de incidența dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reținerea conduitei sincere a inculpatului pe parcursul

procesului penal, nu mai poate fi valorificată ca și o circumstanță

atenuată judiciară, deoarece ar însemna ca

aceleiași situații de drept să i se acorde o

dublă valență juridică.

Totodată, s-a mai reținut

că ținând cont de scopul pedepsei și reeducarea

inculpatului N.G.C.,

care a fost implicat în comiterea a două fapte concurente, precum și de

atitudinea manifestată pe întreg parcursul procesului penal, și de aspectul că

inculpatul a săvârșit anterior fapte penale pentru care a suferit condamnări,

pot fi realizate și fără privarea de libertate, pronunțarea condamnării

constituind un avertisment pentru inculpat de a nu mai săvârși fapte penale,

instanța a considerat ca o modalitate de executare a pedepsei neprivative de

libertate este în măsură a asigura conștientizarea de către inculpat a faptelor

comise, astfel că a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei

La stabilirea modalității de executare cu privare de

libertate a pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.D., tribunalul a

apreciat că față de perseverența infracțională a acestui inculpat relevată de

condamnările anterioare suferite de inculpat, doar stabilirea unei pedepse cu

executare în regim de detenție este de natură a asigura reeducarea inculpatului

și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de

conviețuire socială.

La stabilirea pedepselor

aplicate inculpatului P.M. și a modalității de executare a pedepsei rezultante,

instanța a avut în vedere stabilirea unor pedepse

proporționale cu

gravitatea faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că a

prezentat relevanță și contribuția însemnată a inculpatului la comiterea

infracțiunilor alături de ceilalți inculpați, apreciindu-se ca fiind adecvată

executarea pedepsei în regim de detenție, întmcât doar o asemenea modalitate

este în măsură să asigure conștientizarea de către inculpat a faptelor comise.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut că partea civilă

D.R.A.O.V.

Timișoara, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 574.069 lei cu

dobânzi și penalități de întârziere aferente începând cu data săvârșirii

infracțiunii și până la data plății integrale a acestora(fila 28 dosar),

precizându-se că această sumă reprezintă taxele vamale, accize și T.V.A., cu

care a fost prejudiciată.

Astfel, potrivit art. 224 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

86/2006, datoria vamală la import ia naștere prin introducerea ilegală pe

teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar

conform art. 234 din Legea nr. 86/2006 datoria vamală ia naștere chiar dacă se

referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibiție sau restricție la

import, indiferent de natura acestora.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (2)

și (3) din Legea nr. 86/2006, în cazul mărfurilor introduse ilegal în România,

datoria vamală se naște în momentul în care acestea au fost introduse în țară,

debitori fiind atât persoana care a introdus ilegal mărfurile în cauză, cât și

orice altă persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor și

care știa sau ar fi trebuit să știe că o astfel de introducere este ilegală,

precum și orice persoană care a cumpărat sau a deținut

mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul

achiziționării sau

primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse

ilegal.

În situația în care există mai mulți debitori pentru aceeași

datorie vamală,

aceștia sunt obligați să

plătească în solidar, conform art. 236 din Legea nr. 86/2006.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri

în termen legal, inculpații P.M., V.Z., D.M. și P.D.

Prin Decizia nr. 89/A din 26 aprilie 2013, Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a

fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.M. împotriva sentinței

penale nr. 472/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 1712/30/2012.

În temeiul art. 379 pct. lit. a) C. proc. pen. au fost admise

apelurile declarate de inculpații V.Z., D.M. și P.D. împotriva aceleiași

hotărâri și a fot desființată sentința penală nr. 472/PI din 12 decembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Timiș în ceea ce îi privește pe inculpații V.Z. și D.M.

și rejudecând:

A fost decontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului V.Z. și au fost repuse pedepsele în individualitatea lor.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat

la art. 10 alin. (1) lit. i)

1

C. proc. pen. și art. 255 alin. (3) C.

pen.. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul V.Z. pentru

infracțiunea de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost

contopite pedepsele aplicate inculpatului V.Z. în pedeapsa cea mai grea, aceea

de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, inculpatul urmând

să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea

sub supraveghere a

executării pedepsei

aplicată inculpatului V.Z., în temeiul art. 86

2

C. pen. și a

stabilit termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatului.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dipus

ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat

cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare

socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice loc de muncă;

c) să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui deexistență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost

suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului D.M.,

în temeiul art. 86

2

C. pen. stabilește termen de încercare de 5 ani

pe seama inculpatului.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-a

dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, Ia datele fixate, Ia judecătorul

desemnat cu supravegherea lui sau Ia Serviciul de protecție a victimelor și

reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă;

d)

să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele Iui de existență.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată

executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei și a fost înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b)

C. pen. reținute inculpatului P.D. în raport

cu

infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 raportat Ia art. 2

lit.

b)

pct. 16 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.

art. 320

1

C. proc. pen. și de art. 270 alin. (1) din Legea nr.

86/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului P.D.

în temeiul art. 86

2

C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 ani pe

seama inculpatului.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-a dispus

ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, Ia datele fixate, la judecătorul desemnat

cu supravegherea Iui sau Ia Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare

socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele Iui de existență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost

suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei și au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii

penale atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că,

starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul

evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și a cercetării

judecătorești, respectiv declarațiile inculpaților, dintre care inculpații V.Z.,

D.M. și P.D. au recunoscut faptele în fața Tribunalului Timiș și au uzat de

procedura reglementată de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.;

declarațiile martorilor cu

identitate

protejată V.I. și D.P., procesele verbale de redare a

convorbirilor

telefonice, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 09

august 2010 și planșele fotografice anexe.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților V.Z., D.M.,

P.D. și P.M., s-a constatat că a fost corect individualizate din punct de

vedere al naturii și cuantumului acestora. La analiza temeiniciei acestora

instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare

reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau

atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură

de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia

fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte

față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire

socială.

Pentru fiecare inculpat s-a avut în vedere gradul de

participare la comiterea faptelor, rolul jucat în cadrul grupului, importanța

contribuției fiecăruia în organizarea activității infracționale, dar și

conduita procesuală, sinceritatea sau nesinceritatea, prezentarea în fața

organelor judiciare.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de

apel a reținut că este adevărat că specifică pedepselor privative de libertate

este funcția de înlăturare temporară a condamnatului din societate și izolarea

lui la locul de detenție în condițiile prevăzute de lege pentru executarea

pedepselor. Eliminarea condamnaților din societate se impune însă, mai ales, în

cazul celor periculoși și care au săvârșit infracțiuni foarte grave, aceasta

neputând fi privită decât ca o „ultima ratio", evitându-se rațional

trimiterea în detenție a unor persoane mai puțin periculoase și fără

antecedență penală. In speță, în ceea ce îi privește pe inculpații

V.Z., D.M. și P.D., instanța de apel constată că

există

elemente în sensul că se pot reeduca și reintegra în societate

fără executarea pedepsei în regim de deținere, dată fiind natura faptelor

reținute în sarcina acestora, care nu sunt infracțiuni caracterizate prin

violență, conduita procesuală, perioada în care s-au aflat în stare de arest

preventiv, care constituie un avertisment suficient pentru a preîntâmpina alte

activități ilicite.

Astfel, instanța de apel a apreciat că perioada petrecută în

arest preventiv, dublată de posibilitatea revocării suspendării sub

supraveghere a pedepsei, poate constitui un avertisment suficient pentru ca

inculpații V.Z., P.D. și D.M. pentru a depune eforturi de reintegrare socială

și să a se

abține de la comiterea altor

infracțiuni. In ceea ce îl privește pe inculpatul P.M.

, nici cuantumul

pedepsei rezultante și nici conduita sa procesuală nu conduc la posibilitatea

aplicării unei alte modalități de executare a pedepsei rezultante de 4 ani

închisoare decât cea în regim de deținere.

Împotriva Deciziei nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs inculpatul V.Z. care

a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând

aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

Examinând recursul

declarat de

inculpatul V.Z. prin

raportare

la dispozițiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, la data de 26 aprilie

2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs

prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege -

referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C.

proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la

data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în

termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în

speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a

devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat

prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar

la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 alin. (1)

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul-inculpat, se constată

că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub

aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când

prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate

realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța

de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată,

aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită

a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea

recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin invocarea art. 385

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ce are în vedere situația în care

„hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică

invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece solicitarea

aplicării circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 74 și 76 C. pen. și

coborârea pedepsei sub minimul special prin menținerea dispozițiilor art. 86 C.

pen. nu se circumscrie art. 385 alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ce

are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Înalta Curte constată că modificarea art. 385 pct. 14

C. proc. pen. nu permite examinarea criticilor referitoare la individualizarea

pedepsei în cadrul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. Ca

urmare, se apreciază că solicitarea inculpatului nu poate fi examinată date

fiind limitele recursului.

Ca urmare, având în vedere considerentele anterior

expuse și împrejurarea că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de

casare care pot fi invocate din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în

temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.Z.

Împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte

va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care

suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Z.

împotriva Deciziei penale nr. 89/A din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 noiembrie 2013.