ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 92/P.I din 19

martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6430/30/2011, Tribunalul Timiș, în baza

art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe

inculpatul S.V., la 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea

pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65

alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În

baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

condamnat pe același inculpat la 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după

executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C.

pen., art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În

baza art. 9 alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

condamnat pe același inculpat la 1 an și 10 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus ca

inculpatul S.V., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni

închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare și pedeapsa complementară cea

mai grea aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.V., durata reținerii și a

arestării preventive începând cu 19 noiembrie 2010 până la 17 decembrie 2010.

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare aplicate inculpatului S.V. pe durata termenului de încercare de 6

ani, conform art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata

termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să

se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Vâlcea, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice

orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele ei de existență;

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului S.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa

de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.,

pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art.

53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. și art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, a fost

condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul M.G.,

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, care a fost

sporită cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.G., durata reținerii și a

arestării preventive începând cu 19 noiembrie 2010 până la 2 decembrie 2010.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatului M.G., pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea

executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori

până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 14 și

art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și următoarele și art.

1000 alin. (3) C. civ. a obligat pe inculpatul S.V. În solidar cu inculpatul

M.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Timișoara,

reprezentată prin lichidator administrator judiciar SCP I. SPRL Timișoara, cu

sediul în Timișoara, la plata prejudiciului în sumă de 1.108.537 lei

(actualizată la data executării), către partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005, a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii o copie a

dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, să se comunice la Oficiul

Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în registrul comerțului.

A respins cererea

formulată de expertul B.N., privind plata diferenței de 780 lei, onorariu de

expertiză.

În baza art. 191

alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.V., în solidar cu

inculpatul M.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL

Timișoara - reprezentată prin lichidator administrator judiciar SCP I. SPRL

Timișoara, la plata sumei de 7.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare față

de stat.

Pentru a pronunța

această sentință penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

În data de 25 iulie

2009 fiind identificat în trafic autotrenul x care efectua un transport de

cereale pentru SC V. SRL fără documente care să justifice proveniența mărfii,

s-a procedat la efectuarea de verificări de către Garda Financiară Timiș.

În urma verificărilor

efectuate s-a stabilit că SC V. SRL a fost înființată la data de 18 decembrie

2007 ca societate cu răspundere limitată, având ca unic asociat și

administrator pe inculpatul S.V., sediul social al societății fiind stabilit și

declarat la adresa din Timișoara, în baza unui contract de comodat încheiat cu

o persoană fizică G.R., obiectul de activitate principal fiind transportul

rutier de mărfuri intern și internațional, conform codificării CAEN-6024, iar

în fapt administratorul societății, inculpatul S.V. a desfășurat, în principal,

activități privind comerțul cu cereale, respectiv achiziția și distribuția

acestora către terți beneficiari, persoane juridice.

În ce privește

evidența contabilă a societății SC V. SRL, conform declarațiilor inculpatului

S.V. și a probelor din dosar, s-a reținut că aceasta a fost condusă și

organizată de către inculpatul M.G., fără ca acesta să încheie un contract cu

societatea în acest sens, aspect ce contravine prevederilor exprese cuprinse în

art. 10 alin. (3) din Legea contabilității nr. 82/1991 rep., conform căruia

"contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de

prestări servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau

juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili

și Contabili Autorizați din România". Din verificările efectuate a

rezultat că inculpatul M. nu este înscris în evidențele Corpului Experților

Contabili și Contabili Autorizați din România - Filiala Timiș, aspect care

demonstrează că evidența contabilă a societății a fost organizată și condusă de

inculpatul M.G., cu încălcarea prevederilor legale în domeniu.

S-a reținut că pentru

verificarea legalității înregistrării operațiunilor comerciale derulate de

către SC V. SRL, administrată de inculpatul S.V. pe baza documentelor contabile

ale societății, comisarii din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș s-au

deplasat la data de 28 iulie 2009 la sediul societății împreuna cu inculpatul

S.V., însă administratorul societății nu a putut pune la dispoziție documentele

referitoare la activitatea societății, astfel că societatea a fost sancționată

cu amendă de 1.000 lei. Inculpatul S.V. a precizat că a fost împreuna cu cei

doi comisari din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș la adresa unde a fost

stabilit sediul firmei, dar nu au putut intra în sediu, împrejurare față de

care comisarii Gărzii Financiare, secția Timiș au întocmit în fața ușii

apartamentului unde figura sediul social un proces-verbal de control și a aplicat

o amendă, aspect confirmat și de către comisarii de specialitate din cadrul

Gărzii Financiare, secția Timiș prin adresa din 9 noiembrie 2010, în care se

arată că, nu au avut acces la sediul societății, întrucât administratorul SC V.

SRL, inculpatul S.V. a susținut că nu deține cheia apartamentului, iar când a

sunat la ușă nu a deschis nimeni, actul de control fiind încheiat în casa

scării blocului în fața apartamentului.

S-a mai reținut, cu

ocazia acestei verificării din data de 28 iulie 2009, că inculpatul S.V. a mai

declarat faptul că actele contabile ale firmei se afla la contabilul

societății, M.G., contabil care este plecat din localitate, urmând a le

prezenta organelor financiare de control la data de 3 august 2009, însă acest

lucru nu s-a întâmplat. Ulterior inculpatul S.V. a susținut că nu poate să pună

la dispoziția organelor financiare de control documentele contabile ale

societății întrucât acestea i-au fost sustrase la data de 25 iulie 2009 din

autoturismul proprietate personală însă în urma verificărilor efectuate la

Politia Orașului Sânnicolaul Mare a rezultat faptul ca inculpatul nu a depus

vreo plângere în acest sens.

Întrucât inculpatul

S.V. nu a pus la dispoziția organelor de control evidența contabilă a SC V.

SRL, au fost efectuate verificări la AFP Timișoara cu privire la veniturile

declarate de reprezentanții SC V. SRL și obligațiile fiscale aferente acestora

precum și cu privire la raportările fiscale obligatorii care trebuiau întocmite

și depuse de reprezentanții societății.

Din analiza

preliminară a deconturilor de TVA (declarațiile formular 300 "Decont de

taxa pe valoarea adăugată" care se completează de persoanele impozabile

înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din C. fisc.), deconturi depuse

de SC V. SRL la A.F.P. Timișoara (trimestrial în anul 2007 și lunar în perioada

ianuarie - iunie 2009) în perioada de referință 1 ianuarie 2007 - 30 iunie

2009, prima instanță a reținut faptul că SC V. SRL a evidențiat și declarat

venituri din vânzarea de cereale în valoare totală de 4.587.209 lei, iar soldul

sumei negative de TVA (TVA deductibil) la sfârșitul perioadei de raportare a

fost de 12.713 lei, cu mențiunea că doar în trimestrul al IV-lea din 2007 a

fost declarat un TVA de plată (decont pozitiv), din celelalte deconturi rezultând

diferențe negative de TVA, astfel ca soldul sumei negative de TVA la sfârșitul

perioadei de raportare, respectiv 30 iunie 2009 a fost de 12.713 lei.

Din datele furnizate

de Administrația Financiară Timișoara s-a reținut că exista unele neconcordanțe

între raportările fiscale depuse de administratorul SC V. SRL și alte societăți

comerciale care achiziționaseră cereale de la SC V. SRL, ca urmare a procesării

datelor din declarațiile cod 394, declarații informative privind

livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, astfel că

s-a procedat de comisarii Gărzii Financiare, secția Timiș la efectuarea unor

verificări încrucișate în legătură cu relațiile comerciale derulate de către SC

V. SRL, în calitate de furnizor, cu mai mulți cumpărători persoane juridice,

respectiv SC C. Timiș SA, SC S.F. SRL Timișoara, SC C. SA Sibiu, SC H. SA

Miercurea Ciuc și SC A.M. SA Zalău, ocazie cu care s-a stabilit faptul că în

perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, reprezentantul SC V. SRL a obținut venituri

din vânzarea de cereale în valoare totală de 7.372.468,13 lei din care TVA în

valoare de 1.178.710.

Astfel s-a constatat

că societățile de mai sus, fiecare cumpărător în relațiile comerciale derulate

cu furnizorul SC V. SRL au pus la dispoziția organelor de cercetare penală

originalul facturilor fiscale și contractele de vânzare-cumpărare care au stat

la baza relațiilor comerciale derulate cu SC V. SRL precum și contractele de

vânzare-cumpărare, din care rezultă că societatea în cauză a fost reprezentată

în raporturile contractuale de către administratorul acesteia, inculpatul S.V.,

care cu ocazia audierii a confirmat acest lucru. De altfel, din extrasele de

cont ridicate de la R.B. Sucursala Timișoara (dosarul penal), bancă unde SC V.

SRL figura cu cont deschis a rezultat că valoarea acestor mărfuri (cereale) a

fost achitată de societățile beneficiare prin virament bancar în contul bancar

aparținând SC V. SRL, iar sumele respective au fost ridicate, ulterior, în

numerar din contul bancar de inculpatul S.V. (dosarul penal).

Totodată s-a reținut

că Garda Financiară a stabilit că SC V. SRL nu a înregistrat în evidența

contabilă venituri în suma de 1.606.548,61 lei, fiind estimat din punct de

vedere fiscal un prejudiciu adus bugetului consolidat al statului în valoare

totală de 562.292 lei din care TVA în sumă de 305.244 lei și impozit pe profit

în sumă 257.048 lei.

Prima instanță a

reținut că acest prejudiciu a fost stabilit întrucât din analiza comparativă a

veniturilor realizate din livrările de mărfuri și prestările de servicii în

valoare totală de 4.587.209 lei, așa cum au fost declarate de societate în

deconturile de TVA în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, depuse și

înregistrate de societate la Administrația Financiară Timișoara cu veniturile realizate

din vânzarea de cereale rezultate din însumarea valorilor din facturile emise

de SC V. SRL către societățile ante-menționate, în valoare totală de 6.193.757

lei (fără TVA), rezultă o diferență de 1.606.548,61 lei, sumă reprezentând

venituri neînregistrate în evidența contabilă a SC V. SRL și nedeclarate la

organul fiscal teritorial.

Pentru stabilirea

întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat consilieri Direcției de Generale

a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală s-au deplasat la

sediul social declarat al societății SC V. SRL, însă au constatat că la adresa

respectivă nu funcționează societatea, sens în care nu a fost găsită nici o

persoană. În urma trimiterii prin poștă a unor invitații atât la sediul

societății cât și la domiciliul administratorului din jud. Vâlcea în vederea

efectuării inspecției fiscale de fond la data de 19 ianuarie 2010, la sediul

organului de control fiscal s-a prezentat inculpatul S.V. susținând și de

această dată faptul că actele contabile ale firmei i-au fost sustrase, precum

și faptul că nu avea cunoștință de obligația de a le reconstitui conform art.

26 din Legea nr. 82/1991 rep. În termen de 30 zile de la data sustragerii, cu

toate că în nota explicativă din data de 14 august 2009 s-a obligat să refacă

evidența contabilă în termen de șase luni.

În ceea ce privește

proveniența cantității de cereale valorificate de SC V. SRL prima instanță a

reținut că aceasta a fost achiziționată de inculpatul S.V. de la producători

agricoli - persoane fizice ce nu au putut fi identificați întrucât inculpatul

S.V. nu a indicat identitatea acestora și nu a prezentat documente

justificative de achiziție invocând sustragerea actelor contabile ale

societății de către autori necunoscuți.

În atare situație s-a

stabilit că din documentele puse la dispoziția organelor de urmărire penală de

către R.B. - Sucursala Timișoara, instituție bancară la care SC V. SRL a avut

deschis cont bancar, cont ce a fost administrat exclusiv de către inculpatul

S.V., care era abilitat să efectueze operațiuni de plăți și încasări, a

rezultat că acesta a ridicat în mod repetat sume considerabile de bani în

numerar cu specificația că acestea sunt destinate achiziției de cereale,

relevante fiind ordinele de plată și cererile de eliberare a numerarului

(dosarul penal).

S-a constatat că

inculpatul S.V. nu a justificat unității bancare modul în care a utilizat

sumele de bani ridicate în numerar, în sensul că nu a respectat obligația

prevăzută de normele bancare, ca după ridicarea sumelor în numerar să depună

borderourile de achiziție privind cheltuielile aferente efectuate, deși

potrivit OMF nr. 3512/2008, inculpatul S.V. avea obligația să efectueze

achizițiile de cereale de la persoane fizice doar în baza unor borderouri de

achiziție cu regim special (documente fiscalizate), documente pe care tatăl

inculpatului S.V. - angajat al SC V. SRL le-a ridicat abia în data de 10 august

2009 conform adresei din 14 decembrie 2010 emisă de CN I.N. SA.

Prima instanță a

reținut că inculpatul S.V., în perioada 1 ianuarie 2007 - 25 iulie 2009 a

efectuat achiziții de cereale în mod nelegal fără a evidenția în documente

prevăzute de lege aceste operațiuni, iar pentru cele înregistrate au fost

întocmite documente justificative fictive pentru a da o aparentă legalitate activității

desfășurate.

În acest sens,

tribunalul a considerat ca fiind semnificativă și declarația numitului B.V.,

unul din martorii audiați în cauză care a arătat că în anul 2007 a fost plătit

ca zilier de către inculpatul S.V., pentru efectuarea unor activități de

încărcare-descărcare a cerealelor achiziționate de acesta din gospodăriile unor

persoane fizice din județul Timiș, precum și faptul că din dispoziția

inculpatului S.V. a completat două facturi identificate ca fiind facturile din

10 iulie 2008 și din 15 iulie 2008, aspect confirmat de inculpatul S.V..

De altfel s-a reținut

că în toată această perioadă în care organele de control fiscal au stabilit TVA

de plata suplimentar (obligație fiscală stabilită suplimentar de plată care

însumează valoarea totală a sumei stabilite suplimentar pentru obligația

fiscală care a făcut obiectul inspecției fiscale), determinat de faptul că

administratorul societății nu a înregistrat în evidența contabilă toate

veniturile realizate, inculpatul S.V. prin deconturile de TVA depuse

trimestrial a declarat diferențe negative de TVA (deci TVA deductibil) cu

excepția trimestrului al IV-lea 2007 când a fost declarat un TVA de plata,

soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv 30

iunie 2009 fiind de 12.713 lei, acest lucru fiind posibil datorită unui

mecanism financiar-contabil pus la cale de către inculpatul S.V. susținut de

către inculpatul M.G. care prin înregistrarea unor operațiuni comerciale, care

nu au avut la bază operațiuni reale, au reușit să diminueze în mod artificial

(scriptic) atât TVA datorat bugetului de stat consolidat cât și veniturile

realizate efectiv, în scopul evident de a se sustrage de la plata acestor

impozite.

Astfel, prima

instanță a reținut că în scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea

adăugata ce s-ar fi cuvenit urmare a achizițiilor de cereale fără documente

legale de proveniența, inculpatul S.V. ajutat fiind de inculpatul M.G. a

întocmit în fals facturi de achiziție de cereale, aspect ce rezultă din

declarațiile cod 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe

teritoriul României depuse la autoritățile fiscale.

S-a constatat că

aceste facturi fictive nu au fost identificate în totalitate, inculpatul S.V.

nepunând la dispoziție documentele societății, însă parte din aceste facturi

fictive de achiziții de cereale au fost identificate cu prilejul percheziției

domiciliare efectuată la locuința inculpatului M.G.. Faptul că aceste documente

au fost întocmite în fals și folosite ulterior pentru declararea la

autoritățile fiscale a unui sold negativ de TVA (TVA deductibil mai mare decât

TVA colectat), a fost reținut de către prima instanță, pe de o parte din

conținutul declarațiilor cod 394 ridicate de la organul fiscal teritorial, iar

pe de altă parte din declarația martorei G.R., care a relatat faptul că a

completat mai multe facturi și chitanțe, conform indicațiilor date atât de

către inculpatul M.G., cât și de inculpatul S.V., facturi care atestau în mod

denaturat situația vânzărilor unor cantități importante de cereale către terți

beneficiari persoane juridice. Martora G.R. a mai declarat faptul că sumele de

bani înscrise de către ea în chitanțele pe care le-a întocmit atestau plăți

efectuate de cumpărători persoane juridice, care în conformitate cu indicațiile

inculpatului M.G. nu trebuiau să depășească 5.000 lei (limita plafonului de

casă), pentru a evita stabilirea cu exactitate a valorii plăților și controlul

fluxului de numerar, precum și faptul că inculpatul M.G. i-a dat asigurări cum

că nu comite nici o ilegalitate prin completarea respectivelor documente

fiscale.

Așadar, prima

instanță a apreciat că probele dosarului relevă că SC V. SRL prin

administratorul său - inculpatul S.V., ajutat nemijlocit de contabilul

acesteia, respectiv inculpatul M.G. a înregistrat și declarat fictiv la organul

fiscal teritorial prin declarațiile cod. 394 privind livrările, prestările și

achizițiile efectuate pe teritoriul României, achiziții de la SC A.M. SA, SC C.

SRL Teleorman și SC D.I. SRL Constanta, în condițiile în care s-a aprobat

faptul că SC A.M. SA nu a livrat niciodată mărfuri către SC V. SRL (a se vedea

adresa din 6 decembrie 2010 a SC A.M. SA), SC C. SRL a fost dizolvată prin

Sentința nr. 1822 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița, iar la data

de 20 iulie 2009 a fost înregistrată radierea acestei societăți, iar pentru SC

D.I. SRL s-a dispus intrarea în faliment la data de 4 mai 2006.

Conform comunicării

făcută de A.F.P. Târgoviște s-a reținut că rezultă că SC C. SRL nu a mai depus

declarații privind impozitele și taxele datorate bugetului de stat din luna

august 2005 (a se vedea adresa din 6 decembrie 2010) și A.F.P. Eforie a

comunicat că SC D.I. SRL nu figurează în evidențe cu declarații depuse și mai

mult decât atât lichidatorul judiciar numit la data de 17 aprilie 2006, a

comunicat prin adresa din 15 decembrie 2010 că în perioada 2007 - 2009 această

societate nu a derulat operațiuni comerciale cu SC V. SRL.

Din extrasele de cont

puse la dispoziția organelor de urmărire penală de R.B., Sucursala T., prima

instanță a reținut că SC V. SRL nu a efectuat niciodată plați către aceste

societăți iar administratorul societății, inculpatul S.V. a ridicat încasările

din contul SC V. SRL numai în numerar, banii respectivi fiind destinați pentru

achiziții de cereale de la persoane fizice. Aceste înregistrări de achiziții

fictive au avut drept scop și finalitate diminuarea TVA datorat bugetului de

stat (TVA colectat), în condițiile în care legea stipulează ca pentru

achizițiile de la persoane fizice, societățile comerciale nu beneficiază de

deductibilitate a TVA, iar în scopul declarării unui TVA deductibil aferent

achizițiilor, cei doi inculpați au înregistrat achiziții de la firmele

susmenționate fără ca în realitate aceste operațiuni comerciale sa existe.

Cu ocazia

percheziției domiciliare efectuate la data de 18 noiembrie 2010 la locuința

inculpatului M.G., s-a constatat că au fost identificate și ridicate de către

organele de cercetare penală, un facturier cu seria x nr. ... și chitanțierul

cu seria y cu nr. ..., care conțin imprimate emise în numele SC A.T.T. SA către

SC V. SRL aferente perioadei iulie 2008 - februarie 2009, relevant fiind că

pentru semestrul al II-lea 2008, contabilul societății, inculpatul M.G. nu a

depus declarația cod. 394 privind livrările, prestările și achizițiile

efectuate pe teritoriul României, iar pentru semestrul I al anului 2009 a depus

declarația cod. 394, dar pe cea raportată în semestrul I 2008.

S-a reținut că în

facturierul de mai sus au fost identificate un număr de 35 facturi emise către

SC V. SRL în perioada 4 iulie 2008 - 25 februarie 2009 de către furnizorul SC

A.T.T. SA, iar în chitanțierul aferent au fost identificate un număr de 38 de

chitanțe fiscale de plată pentru aceeași perioadă 4 iulie 2008 - 25 februarie

2009, potrivit cărora SC A.T.T. SA ar fi încasat de la SC V. SRL diverse sume

de bani.în cuantum semnificativ, operațiuni care pe baza cercetărilor

întreprinse s-a dovedit a fi, în totalitate, fictive.

Astfel, prima

instanță a reținut că în urma verificărilor efectuate s-a stabilit ca SC A.T.T.

SA nu a deținut ca formulare cu regim special facturierul cu seriile și

numerele de mai sus, iar chitanțierul în cauză a fost folosit de societate în

anul 2007 pentru alte încasări și mai mult decât atât nu au derulat operațiuni

comerciale cu SC V. SRL (conform adresei emise de către SC A.T.T. SA). Din

această împrejurare s-a tras concluzia că cei doi inculpați pentru a justifica

achizițiile, precum și plățile fictive au folosit facturier și chitanțier

false.

De asemenea, s-a reținut

că potrivit declarațiilor cod 394 (declarații informative privind livrările,

prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național) și deconturile cod

390 V. (declarații recapitulative privind livrările și achizițiile

intracomunitare de bunuri) depuse și semnate de către M.G. pentru SC V. SRL în

perioada 2007 - 2009, au fost înregistrate și declarate achiziții de la mai

multe societăți comerciale, după cum urmează: Semestrul I al anului 2007 - 394

- achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 234.600 lei pentru care s-a

dedus TVA în valoare de 44.500 lei, 390 - achiziții în valoare de 234.600 lei

pentru care s-a dedus TVA în valoare de 44.574 lei. Semestrul al II-lea al

anului 2007 - 394 - achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 908.500

lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 172.615 lei; 390 - achiziții în

valoare de 908.400 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 172.615 lei.

Semestrul I al anului

2008 - 394 - 1. achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 769.042 lei pentru

care s-a dedus TVA în valoare de 146.118 lei; 2. achiziții de la SC A. SRL în

valoare totală de 189.412 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 35.988

lei; 3. achiziții de la SC C. SRL în valoare totală de 531.197 lei, pentru care

s-a dedus TVA în valoare de 100.927 lei; 390 - achiziții în valoare de

1.031.600 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 196.004 lei; semestrul al

II-lea al anului 2008 - 394 - nu a fost depus 390 - achiziții în valoare de

1.244.616 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 236.777 lei; Semestrul I

al anului 2009 - 394 - 1. achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de

769.042 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 146.118 lei; 2. achiziții

de la SC A. SRL în valoare totală de 189.412 lei, pentru care s-a dedus TVA în

valoare de 35.988 lei; 3. achiziții de la SC C. SRL în valoare totală de

531.197 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 100.927 lei; 390 -

achiziții în valoare de 975.160 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de

234.631 lei.

Potrivit deconturilor

de TVA (declarațiile cod 300) pentru achizițiile fictive de la firmele

sus-menționate a fost dedus TVA în valoare totală de 884.601 lei.

Din constatarea

tehnico-științifică grafoscopică întocmită în cauză, din 24 ianuarie 2011 prima

instanță a reținut că din cele 35 de facturi emise în numele SC A.T.T. SA către

SC V. SRL, un număr de 32 de facturi au fost scrise de către numita G.R.,

martoră în dosar, iar doua dintre acestea precum și chitanța cu seria x nr. ...

din chitanțierul în cauză au fost scrise de inculpatul M.G. care a folosit

chitanța în cauză în vederea însușirii unor sume de bani necuvenite la Primăria

Giarmata unde acesta deținea calitatea de consilier local (pentru această

pretinsă faptă dispunându-se disjungerea cauzei pentru cercetări față de M.G.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2151 alin. (1) C. pen.).

Din acest raport de constatare tehnico-științifică s-a mai reținut și că cele

38 chitanțe au fost scrise de martora G.R..

De altfel, prima

instanță a reținut că martora G.R. în declarația dată în faza de urmărire

penală, declarație menținută și completată la instanță, a recunoscut ca a

completat tipizatele de mai sus, precizând că a mai completat și alte

facturiere și chitanțiere de acest gen la cerea inculpaților M.G. și S.V.. În

acest scop primul care i-a adus facturierul și chitanțierul în alb necompletat

a fost inculpatul M.G., iar în el se aflau exemplarele roșii ale facturilor cu

livrările de cereale efectuate de SC V. SRL, precizându-i totodată ca în funcție

de vânzări să completeze facturile de aprovizionare, astfel încât diferența de

preț la vânzare să fie de 0,01 lei/kg cereale precum și faptul că poate cumula

cantitățile de pe mai multe facturi de livrare pe o singură factură de

aprovizionare. De asemenea, tot inculpatul M.G. i-a cerut ca valoarea înscrisă

pe chitanțe nu trebuie să depășească suma de 5.000 lei, însă nu a respectat

această indicație la completarea chitanțelor sus-menționate. În același mod a

procedat și inculpatul S.V., însă în astfel de situații martora completa

facturile numai după o prealabilă întâlnire a celor doi inculpați, cel care

dispunea în final fiind inculpatul M.G.. Aceeași martoră G.R. a precizat că a

fost asigurată de inculpatul M.G. că nu săvârșește vreo ilegalitate.

De altfel, s-a

reținut că și inculpatul S.V., în declarația sa din data de 8 decembrie 2010 a

susținut că la început îi preda inculpatului M.G. alături de documentele

justificative aferente operațiunilor derulate de societatea pe care o

administra și borderourile de achiziție însă din anul 2009 contabilul i-a spus

să-i predea doar facturile de livrare.

S-a constatat că

pentru identificarea și reconstituirea evidenței contabile a SC V. SRL pe baza

datelor obținute de la locuința inculpatului M.G. au fost ridicate cu prilejul

percheziției domiciliare două unități de calculator, însă cu ocazia

percheziției informatice unul dintre hard-disk-urile ridicate nu a putut fi

valorificat deoarece acesta era defect.

În vederea stabilirii

prejudiciului cert cauzat bugetului consolidat al statului, ca urmare a

săvârșirii infracțiunilor de către cei doi inculpați, în prezenta cauză a fost

depusă în faza de urmărire penală o expertiză financiar-contabilă, expertiză

efectuată de către expert contabil - auditor financiar Consultant fiscal conf.

univ. dr. B.N..

Prima instanță a

constatat că această expertiză a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de

stat constând în TVA, rezultat din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În

evidența contabilă a SC V. SRL a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie

2007 - 30 iunie 2009, în valoare totală de 1.639.614,84 lei, rezultate din

vânzarea de cereale către SC C. Timiș SA, SC A. SA Zalău, SC H. SA Miercurea

Ciuc, SC S.F. SRL și SC C. SRL Sibiu este în sumă de 311.527 lei, iar cel rezultat

din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În evidența contabilă a SC V. SRL

a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, în valoare

totală de 579.624,48 lei, rezultate din vânzarea de cereale către alți clienți

printre care M.C. sau P. este în sumă de 110.129 lei, prejudiciul total

constând în TVA colectat neînregistrat fiind de 421.656 lei.

S-a reținut că prin

aceeași expertiză s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat constând

în impozit pe profit, rezultat din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În

evidența contabilă a SC V. SRL a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie

2007 - 30 iunie 2009, în valoare totală de 2.219.239,32 lei, rezultate din

vânzarea de cereale către SC C. Timiș SA, SC A. SA Zalău, SC H. SA Miercurea

Ciuc, SC S.F. SRL și SC C. SRL Sibiu, M.C. sau P. este de 26.388,16 lei.

De asemenea, s-a

constatat că expertiza a mai evidențiat că prejudiciul cauzat bugetului de stat

reprezentând TVA, rezultat ca urmare a evidențierii în acte contabile ale SC V.

SRL sau în alte documente legale (declarațiile cod 394 - privind livrările,

prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României) a cheltuielilor

care nu au la bază operațiuni reale, respectiv a achizițiilor înregistrate în

perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, de la SC A. SA Zalău, SC C. SRL

Teleorman, SC D.I. SRL Constanța și SC A.T.T. SA, așa cum au fost descrise în

procesul-verbal încheiat la data de 7 februarie 2011 de către Garda Financiară,

secția Timiș, este în sumă de 884.282 lei. Societatea datorează bugetului de

stat un TVA în sumă de 1.239.226 lei, aferent facturilor emise în sumă de

6.806.470,04 lei și care este format din suma de 871.570 lei reprezentând TVA

colectat declarat de societate prin deconturile de TVA și suma de 421.656 lei

reprezentând TVA colectat neînregistrat și nedeclarat.

În expertiză s-a mai

precizat că pentru totalul veniturilor facturate de societate de 6.806.470,04

lei adaosul comercial total este în sumă de 505.832,78 lei, iar având în vedere

că nu există documente din care să rezulte și alte cheltuieli din desfășurarea

activității societății, expertiza a considerat întreaga sumă de 505.832,78 lei

ca fiind profit impozabil. Prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra

profitului impozabil de 505.832,78 lei rezultă un impozit pe profit de

80.933,24 lei, ce constituie prejudiciul creat bugetului de stat.

În concluzie, s-a

reținut că în opinia expertului, pentru operațiunile de comerț cu cereale,

derulate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, societatea SC V. SRL

datorează bugetului consolidat al statului suma de 1.320.159 lei, reprezentând:

TVA în sumă de 1.239.226 lei și impozit pe profit în sumă de 80.933 lei.

Ulterior în faza de

cercetare judecătorească s-a încuviințat un supliment la expertiză pentru

stabilirea unei variante a prejudiciului cauzat în dosar, care să tină cont și

de cheltuielile de transport efectuate întrucât la dosar au fost depuse

contracte de transport încheiate de SC V. SRL în calitate de expeditor cu

diverși cărăuși - indicați în contractele de transport.

Pentru întocmirea

suplimentului la expertiză a fost desemnat același expert contabil conf. univ.

dr. B.N.. Prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară din

data de 7 mai 2011 (dosar instanță), s-a stabilit o variantă a prejudiciului

constând în TVA și impozit pe profit având în vedere facturile și chitanțele

aferente cheltuielilor de transport. Astfel s-au avut în vedere contractul din

data de 1 ianuarie 2007 încheiat între SC M. SRL cu sediul în localitatea Geamăna,

jud. Argeș, în calitate de cărăuș și SC V. SRL în calitate de expeditor, având

ca obiect efectuarea transportului de mărfuri pe rutele Timișoara - Zalău și

Timișoara - Râmnicu Vâlcea, prețul contractului fiind stabilit în lei, în

funcție de necesitățile clientului, precum și contractul din data de 11 iulie

2007 încheiat între SC D.T. SRL cu sediul în localitatea Păuliș, jud. Arad în

calitate de cărăuș și SC V. SRL în calitate de expeditor, având ca obiect

efectuarea transportului de mărfuri pe rutele Timișoara - Miercurea Ciuc,

Timișoara - Zalău și Timișoara - Râmnicu Vâlcea, prețul contractului fiind

stabilit în lei, în funcție de necesitățile clientului.

Prima instanță a

constatat că expertul a constatat că din cele 186 facturi fiscale, SC M. SRL a

emis un număr de 111 facturi fiscale în valoare totală de 489.516,52 lei din

care TVA în sumă de 78.158,10 lei - Anexa nr. 1 la prezentul supliment, iar SC

D.T. SRL a emis un număr de 75 facturi fiscale în valoare totală de 329.007,30

lei din care TVA în sumă de 52.530,58 lei -Anexa nr. 2 la suplimentul de

expertiză.

În raport de aceste

constatări, s-a reținut că expertul a stabilit o variantă a prejudiciului după

cum urmează: 1. Din raportul de expertiză contabilă a rezultat un prejudiciu

reprezentând TVA în sumă de 1.239.226 lei, aferent facturilor emise în sumă de

6.806.470,04 lei și care este format din suma de 871.570 lei reprezentând TVA

colectat declarat de societate prin deconturile de TVA și suma de 421.656 lei

reprezentând TVA neînregistrat și nedeclarat. Dacă avem în vedere TVA-ul

deductibil în sumă de 130.688,68 lei (78.158,10 lei + 52.530,58 lei) aferent

facturilor fiscale menționate mai sus rezultă un prejudiciu în sumă de

1.108.537 lei (1.239.226 lei - 130.688,68 lei). 2. Din raportul de expertiză

contabilă rezultă că pentru totalul veniturilor facturate de societate de

6.806.470,04 lei adaosul comercial total este în sumă de 505.832,78 lei, iar

având în vedere că nu au existat documente din care să rezulte și alte

cheltuieli din desfășurarea activității societății, expertiza a considerat

întreaga sumă de 505.832,78 lei ca fiind profit impozabil. Prin aplicarea cotei

de impunere de 16% asupra profitului impozabil de 505.832,78 lei a rezultat un

impozit pe profit de 80.933,24 lei. Dacă avem în vedere cheltuielile de

transport marfă în sumă de 687.835,14 lei (411.358,42 lei + 276.476,72 lei) din

facturile fiscale menționate mai sus, la calculul impozitului pe profit,

rezultă o pierdere fiscală în sumă de 182.002 lei (505.832,78 lei - 687.835,14

lei) și prin urmare nu se datorează impozit pe profit.

Așadar, s-a reținut

că în concluzie expertul a stabilit că prin luarea în calcul a facturilor de

transport marfă depuse la dosarul instanței, rezultă un prejudiciu în sumă de

1.108.537 lei, constând doar în TVA.

De asemenea, instanța

de fond a mai reținut că, probele dosarului dovedesc și că în scopul

sustragerii de la efectuarea verificărilor de specialitate de către organele de

control financiar și fiscal, inculpatul S.V., în calitate de administrator al SC

V. SRL ajutat nemijlocit de contabilul acesteia, respectiv inculpatul M.G., a

stabilit fictiv sediul social la adresa din Timișoara, jud. Timiș, deși

societatea nu a funcționat niciodată la această adresă, iar pentru a da o notă

de aparentă legalitate îndeplinirii condiției prevăzute de lege pentru

stabilirea sediului social cu ajutorul inculpatului M.G. a încheiat un contract

de comodat cu proprietarul apartamentului situat în Timișoara, numita G.R. care

i-a fost prezentată în acest scop inculpatului S.V. de către inculpatul M.G..

Caracterul fictiv al

acestui sediu rezultă din controalele efectuate de organele fiscale (Garda

Financiară, secția Timiș și DGFP Timiș - Serviciul de Inspecție Fiscală

Persoane Juridice 1) la sediul declarat, precum și din declarația martorei G.R.

(persoana care se ocupa de administrarea apartamentului de mai sus) din care

rezultă că societatea nu a funcționat la sediu și mai mult decât atât, M.G. i-a

propus să încheie acel contract de comodat doar pentru deschiderea firmei precum

și faptul că a stabilit cu aceasta ca să nu permită administratorului firmei

accesul în apartament, astfel că organele fiscale au fost împiedicate să

efectueze verificările cu privire la obligațiile financiare și fiscale ce

decurg din activitatea economică desfășurată în perioada ianuarie 2007 - iulie

2009 de către SC V. SRL.

S-a reținut că

stabilirea fictivă a sediului a fost confirmată de inculpatul S.V., care a

declarat că în cursul anului 2009 fiind invitat la sediul Gărzii Financiare,

secția Timiș, doi comisari i-au solicitat să-i conducă la sediul firmei, însă

la rândul sau el le-a cerut comisarilor să-l conducă ei întrucât nu a fost

niciodată la sediul declarat precum și faptul că a cunoscut că acel apartament

era închiriat altor persoane. Deși inculpatul M.G. a negat faptul că a avut

vreo implicare în stabilirea fictivă a sediului, această susținere a fost

înlăturată de declarația martorei G.R. și inculpatul S.V. care au descris

detaliat activitatea infracțională a acestuia.

De altfel, prima

instanță a constatat că la dosar sunt probe și în sensul că în faza de urmărire

penală inculpatul M.G. a încercat să ascundă implicarea sa activă în stabilirea

unui sediu fictiv al SC V. SRL, cerându-i martorei G.R., după punere sa în

libertate (inculpatul M.G. fiind pentru o durată scurtă de timp arestat

preventiv în cursul urmăririi penale) să-și retracteze sau să-și schimbe

declarațiile date în sensul de a nega în mod neadevărat implicarea sa în

această activitate infracțională astfel cum rezultă din declarația martorei

G.R. din data de 15 decembrie 2010 aflată la dosar, declarație menținută la

instanță.

S-a reținut că în

faza de urmărire penală în cauză au fost autorizate interceptări ale

convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul S.V. care administra

faptic SC V. SRL, iar din procesele-verbale de redare a convorbirilor rezultă

ca fiind relevante convorbirile în care inculpatul prestabilea persoanele care

îi furnizau mărfurile (cerealele) cele care îi asigurau depozitarea temporară a

acestora, modalitățile de plată a mărfurilor pe care le achiziționa, eludând

prevederile legale care vizau întocmirea și emiterea documentelor de evidență

contabilă primară, precum și faptul că inculpatul S.V. manifesta o atenție

sporită cu privire la data și ruta transporturilor de cereale pe care le

efectua, conștient că acestea se efectuau cu încălcarea prevederilor legale în

materie, încercând să coopteze persoane care să îi asigure "paza"

acestor transporturi.

În raport de această

stare de fapt prima instanță a reținut că inculpatul S.V., în calitatea sa de

administrator legal (statutar) și faptic al SC V. SRL, prin mai multe acte

materiale săvârșite la intervale distincte de timp într-o rezoluție

infracțională unică nu a înregistrat în evidența contabilă a societății venituri

în valoare totală de 2.219.239,32 lei, obținute în perioada de referință 1

ianuarie 2007 - 30 iunie 2009 din valorificarea unor importante cantități de

cereale de a înregistra cheltuieli care nu au avut la baza operațiuni reale

(operațiuni fictive) prin care s-a dedus ilegal TVA în suma 884.282 lei,

cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare

de 1.320.159 lei (din care TVA în cuantum valoric de 1.239.226 lei și impozit

pe profit în cuantum valoric de 80.933 lei), iar prin scăderea cheltuielilor de

transport marfă efectuate de societate rezultă prejudiciul real ca fiind de

1.108.537 lei, constând doar în TVA conform suplimentului de expertiză

contabilă. De asemenea, s-a reținut și că același inculpat în calitatea sa de

administrator al SC V. SRL s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiar

fiscale prin declararea fictivă a sediul societății, în scopul sustragerii de

la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Prima instanță a

apreciat că aceste fapte ale inculpatului S.V. întrunesc elementele

constitutive a trei infracțiuni de evaziune fiscală respectiv omisiunea, în

parte, a evidențierii, în actele contabile și în documente legale, a

operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, în formă

continuată, evidențierea, în actele contabile și documentele legale, a

cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și evidențierea altor

operațiuni fictive, în formă continuată, și sustragerea de la efectuarea

verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la

sediul principal al societății, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a

reținut că sub aspectul laturii obiective, elementul material al celor trei

infracțiuni de evaziune fiscală s-a realizat prin omisiunea, în parte, a

evidențierii, în actele contabile și în documente legale, a operațiunilor

comerciale efectuate și a veniturilor realizate, respectiv evidențierea, în

actele contabile și documentele legale, a cheltuielilor care nu au avut la bază

operațiuni reale și evidențierea de operațiuni fictive, precum și prin

sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin

declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății.

În ceea ce privește

latura subiectivă, s-a considerat că fapta a fost săvârșită cu vinovăție în

modalitatea intenției directe, prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.

pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit

producerea lui prin săvârșirea faptelor.

Instanța de fond a

mai reținut că urmarea imediată a constat în prejudiciul cauzat bugetului de

stat, prejudiciu în valoare de 1.108.537 lei, iar între acțiunea inculpatului

și rezultatul socialmente periculos există legătură de cauzalitate,

nedeclararea veniturilor supuse impozitării și diminuarea bazei de impunere

fiscală, fiind consecința directă a activităților frauduloase săvârșite de

inculpat.

Referitor la

inculpatul M.G., prima instanță a reținut că din starea de fapt descrisă mai

sus rezultă că acest inculpat cu intenție prin mai multe acte materiale

săvârșite la intervale distincte de timp, într-o rezoluție infracțională unică,

l-a ajutat pe inculpatul S.V., asociat și administrator în cadrul SC V. SRL să

întocmească în mod denaturat facturi fiscale de achiziții de cereale, precum și

să declare în bilanțurile contabile, declarațiile de TVA și declarațiile cod

394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul

național, documente legale depuse și înregistrate la unitățile fiscale

teritoriale, achiziții de la persoane juridice (societăți comerciale) care nu

au livrat niciodată cereale către SC V. SRL și la ajutat pe inculpatul S.V. să

stabilească fictiv sediul social la adresa din Timișoara, jud. Timiș. Aceste

fapte întrunesc elementele constitutive ale complicității la săvârșirea a două

infracțiuni de evaziune fiscală, respectiv evidențierea, în actele contabile și

documentele legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și

evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, și sustragerea de

la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu

privire la sediul principal al societății, prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f)

din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere

starea de fapt descrisă mai sus și încadrarea juridică a faptelor inculpaților,

prima instanță a constatat ca fiind neîntemeiate argumentele invocate în

apărarea inculpaților în sensul achitării în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru infracțiunile de evaziune fiscală, întrucât instanța a apreciat că

probele dosarului dovedesc fără dubiu că sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului S.V. și

infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală reținute în sarcina

inculpatului M.G., iar vinovăția celor doi inculpați a fost pe deplin probată.

De asemenea, s-a mai

constatat că nu poate fi reținută nici susținerea în apărarea inculpatului M.G.

în sensul inexistenței faptelor întrucât la dosar sunt probe certe care

dovedesc neîndoielnic existența tuturor faptelor reținute în sarcina acestui

inculpat care în calitate de contabil, l-a ajutat pe celălalt inculpat să

stabilească fictiv sediul social al societății mai sus menționate la o adresă

la care acea societate nu a funcționat niciodată, inculpatul M.G. fiind cel

care a contactat-o pe martora G.R. pentru stabilirea sediului fictiv, iar

ulterior inculpatul M. l-a susținut efectiv și îndrumat direct pe celălalt

inculpat (S.V.) de a nu înregistra în evidențele contabile venituri realizate

din valorificarea unor cantități de cereale, respectiv pentru a înregistra și

declara fictiv, nereal la organul fiscal teritorial achizițiile de cereale de

la mai multe firme.

Având în vedere

încadrarea juridică a faptelor mai sus descrise pentru care instanța a reținut

vinovăția inculpaților, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate

celor doi inculpați s-a avut în vedere atât dispozițiile art. 52 C. pen.,

precum și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gravitatea concretă a

fiecăreia dintre faptele comise (evaziuni fiscale, respectiv complicitate la

evaziune fiscală și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin

declararea fictivă a sediului, respectiv complicitate la sustragerea de la

efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului), precum

și persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale dar și atitudinea

manifestată de fiecare inculpat pe parcursul procesului penal.

Astfel, instanța de

fond a ținut cont că inculpatul S.V., a comis faptele fiind la o vârstă relativ

tânără (24 de ani), cu ajutorul și sub îndrumarea celuilalt inculpat care este

contabil, iar din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului S., s-a

reținut că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului

penal inculpatul a avut o atitudine sinceră. De altfel, față de acest inculpat

s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cu

consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, întrucât inculpatul a

solicitat și instanța a dispus judecarea cauzei cu privire la acest inculpat

după procedura simplificată, pe baza recunoașterii vinovăției și a probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Referitor la persoana

inculpatului M.G., prima instanță a reținut că acesta a comis faptele fiind la

o vârstă mai înaintată (63 de ani), și are studii superioare, fiind economist,

și a comis faptele deși ar fi trebuit să realizeze o evidență contabilă corectă

în calitate de contabil al societății SC V. SRL. Din examinarea fișei de cazier

judiciar a inculpatului, s-a constatat că acesta este fără antecedente penale.

S-a reținut că pe parcursul procesului penal, respectiv atât în faza de

urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a avut o

atitudine nesinceră, nerecunoscând faptele comise și mai mult inculpatul M. a

încercat să zăd