ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2013

Deliberând asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 92/P.I din 19 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6430/30/2011, Tribunalul Timiș, în baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.V., la 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 1 an și 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen.

a dispus ca inculpatul S.V., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.V., durata reținerii și a arestării preventive începând cu 19 noiembrie 2010 până la 17 decembrie 2010. În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului S.V.

pe durata termenului de încercare de 6 ani, conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență; În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului S.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.

și art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul M.G., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen.

a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.G., durata reținerii și a arestării preventive începând cu 19 noiembrie 2010 până la 2 decembrie 2010. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului M.G., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și următoarele și art. 1000 alin. (3) C. civ. a obligat pe inculpatul S.V.

În solidar cu inculpatul M.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Timișoara, reprezentată prin lichidator administrator judiciar SCP I. SPRL Timișoara, cu sediul în Timișoara, la plata prejudiciului în sumă de 1.108.537 lei (actualizată la data executării), către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, să se comunice la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului. A respins cererea formulată de expertul B.N., privind plata diferenței de 780 lei, onorariu de expertiză.

În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.V., în solidar cu inculpatul M.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Timișoara - reprezentată prin lichidator administrator judiciar SCP I. SPRL Timișoara, la plata sumei de 7.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele: În data de 25 iulie 2009 fiind identificat în trafic autotrenul x care efectua un transport de cereale pentru SC V. SRL fără documente care să justifice proveniența mărfii, s-a procedat la efectuarea de verificări de către Garda Financiară Timiș.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că SC V. SRL a fost înființată la data de 18 decembrie 2007 ca societate cu răspundere limitată, având ca unic asociat și administrator pe inculpatul S.V., sediul social al societății fiind stabilit și declarat la adresa din Timișoara, în baza unui contract de comodat încheiat cu o persoană fizică G.R., obiectul de activitate principal fiind transportul rutier de mărfuri intern și internațional, conform codificării CAEN-6024, iar în fapt administratorul societății, inculpatul S.V. a desfășurat, în principal, activități privind comerțul cu cereale, respectiv achiziția și distribuția acestora către terți beneficiari, persoane juridice. În ce privește evidența contabilă a societății SC V. SRL, conform declarațiilor inculpatului S.V.

și a probelor din dosar, s-a reținut că aceasta a fost condusă și organizată de către inculpatul M.G., fără ca acesta să încheie un contract cu societatea în acest sens, aspect ce contravine prevederilor exprese cuprinse în art. 10 alin. (3) din Legea contabilității nr. 82/1991 rep., conform căruia "contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabili Autorizați din România". Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul M. nu este înscris în evidențele Corpului Experților Contabili și Contabili Autorizați din România - Filiala Timiș, aspect care demonstrează că evidența contabilă a societății a fost organizată și condusă de inculpatul M.G., cu încălcarea prevederilor legale în domeniu.

S-a reținut că pentru verificarea legalității înregistrării operațiunilor comerciale derulate de către SC V. SRL, administrată de inculpatul S.V. pe baza documentelor contabile ale societății, comisarii din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș s-au deplasat la data de 28 iulie 2009 la sediul societății împreuna cu inculpatul S.V., însă administratorul societății nu a putut pune la dispoziție documentele referitoare la activitatea societății, astfel că societatea a fost sancționată cu amendă de 1.000 lei. Inculpatul S.V.

a precizat că a fost împreuna cu cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș la adresa unde a fost stabilit sediul firmei, dar nu au putut intra în sediu, împrejurare față de care comisarii Gărzii Financiare, secția Timiș au întocmit în fața ușii apartamentului unde figura sediul social un proces-verbal de control și a aplicat o amendă, aspect confirmat și de către comisarii de specialitate din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș prin adresa din 9 noiembrie 2010, în care se arată că, nu au avut acces la sediul societății, întrucât administratorul SC V. SRL, inculpatul S.V. a susținut că nu deține cheia apartamentului, iar când a sunat la ușă nu a deschis nimeni, actul de control fiind încheiat în casa scării blocului în fața apartamentului.

S-a mai reținut, cu ocazia acestei verificării din data de 28 iulie 2009, că inculpatul S.V. a mai declarat faptul că actele contabile ale firmei se afla la contabilul societății, M.G., contabil care este plecat din localitate, urmând a le prezenta organelor financiare de control la data de 3 august 2009, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Ulterior inculpatul S.V. a susținut că nu poate să pună la dispoziția organelor financiare de control documentele contabile ale societății întrucât acestea i-au fost sustrase la data de 25 iulie 2009 din autoturismul proprietate personală însă în urma verificărilor efectuate la Politia Orașului Sânnicolaul Mare a rezultat faptul ca inculpatul nu a depus vreo plângere în acest sens.

Întrucât inculpatul S.V. nu a pus la dispoziția organelor de control evidența contabilă a SC V. SRL, au fost efectuate verificări la AFP Timișoara cu privire la veniturile declarate de reprezentanții SC V. SRL și obligațiile fiscale aferente acestora precum și cu privire la raportările fiscale obligatorii care trebuiau întocmite și depuse de reprezentanții societății. Din analiza preliminară a deconturilor de TVA (declarațiile formular 300 "Decont de taxa pe valoarea adăugată" care se completează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din C. fisc.), deconturi depuse de SC V. SRL la A.F.P.

Timișoara (trimestrial în anul 2007 și lunar în perioada ianuarie - iunie 2009) în perioada de referință 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, prima instanță a reținut faptul că SC V. SRL a evidențiat și declarat venituri din vânzarea de cereale în valoare totală de 4.587.209 lei, iar soldul sumei negative de TVA (TVA deductibil) la sfârșitul perioadei de raportare a fost de 12.713 lei, cu mențiunea că doar în trimestrul al IV-lea din 2007 a fost declarat un TVA de plată (decont pozitiv), din celelalte deconturi rezultând diferențe negative de TVA, astfel ca soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv 30 iunie 2009 a fost de 12.713 lei.

Din datele furnizate de Administrația Financiară Timișoara s-a reținut că exista unele neconcordanțe între raportările fiscale depuse de administratorul SC V. SRL și alte societăți comerciale care achiziționaseră cereale de la SC V. SRL, ca urmare a procesării datelor din declarațiile cod 394, declarații informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, astfel că s-a procedat de comisarii Gărzii Financiare, secția Timiș la efectuarea unor verificări încrucișate în legătură cu relațiile comerciale derulate de către SC V. SRL, în calitate de furnizor, cu mai mulți cumpărători persoane juridice, respectiv SC C. Timiș SA, SC S.F. SRL Timișoara, SC C. SA Sibiu, SC H. SA Miercurea Ciuc și SC A.M.

SA Zalău, ocazie cu care s-a stabilit faptul că în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, reprezentantul SC V. SRL a obținut venituri din vânzarea de cereale în valoare totală de 7.372.468,13 lei din care TVA în valoare de 1.178.710. Astfel s-a constatat că societățile de mai sus, fiecare cumpărător în relațiile comerciale derulate cu furnizorul SC V. SRL au pus la dispoziția organelor de cercetare penală originalul facturilor fiscale și contractele de vânzare-cumpărare care au stat la baza relațiilor comerciale derulate cu SC V. SRL precum și contractele de vânzare-cumpărare, din care rezultă că societatea în cauză a fost reprezentată în raporturile contractuale de către administratorul acesteia, inculpatul S.V., care cu ocazia audierii a confirmat acest lucru.

De altfel, din extrasele de cont ridicate de la R.B. Sucursala Timișoara (dosarul penal), bancă unde SC V. SRL figura cu cont deschis a rezultat că valoarea acestor mărfuri (cereale) a fost achitată de societățile beneficiare prin virament bancar în contul bancar aparținând SC V. SRL, iar sumele respective au fost ridicate, ulterior, în numerar din contul bancar de inculpatul S.V. (dosarul penal). Totodată s-a reținut că Garda Financiară a stabilit că SC V. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă venituri în suma de 1.606.548,61 lei, fiind estimat din punct de vedere fiscal un prejudiciu adus bugetului consolidat al statului în valoare totală de 562.292 lei din care TVA în sumă de 305.244 lei și impozit pe profit în sumă 257.048 lei.

Prima instanță a reținut că acest prejudiciu a fost stabilit întrucât din analiza comparativă a veniturilor realizate din livrările de mărfuri și prestările de servicii în valoare totală de 4.587.209 lei, așa cum au fost declarate de societate în deconturile de TVA în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, depuse și înregistrate de societate la Administrația Financiară Timișoara cu veniturile realizate din vânzarea de cereale rezultate din însumarea valorilor din facturile emise de SC V. SRL către societățile ante-menționate, în valoare totală de 6.193.757 lei (fără TVA), rezultă o diferență de 1.606.548,61 lei, sumă reprezentând venituri neînregistrate în evidența contabilă a SC V. SRL și nedeclarate la organul fiscal teritorial.

Pentru stabilirea întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat consilieri Direcției de Generale a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală s-au deplasat la sediul social declarat al societății SC V. SRL, însă au constatat că la adresa respectivă nu funcționează societatea, sens în care nu a fost găsită nici o persoană. În urma trimiterii prin poștă a unor invitații atât la sediul societății cât și la domiciliul administratorului din jud. Vâlcea în vederea efectuării inspecției fiscale de fond la data de 19 ianuarie 2010, la sediul organului de control fiscal s-a prezentat inculpatul S.V. susținând și de această dată faptul că actele contabile ale firmei i-au fost sustrase, precum și faptul că nu avea cunoștință de obligația de a le reconstitui conform art. 26 din Legea nr. 82/1991 rep.

În termen de 30 zile de la data sustragerii, cu toate că în nota explicativă din data de 14 august 2009 s-a obligat să refacă evidența contabilă în termen de șase luni. În ceea ce privește proveniența cantității de cereale valorificate de SC V. SRL prima instanță a reținut că aceasta a fost achiziționată de inculpatul S.V. de la producători agricoli - persoane fizice ce nu au putut fi identificați întrucât inculpatul S.V. nu a indicat identitatea acestora și nu a prezentat documente justificative de achiziție invocând sustragerea actelor contabile ale societății de către autori necunoscuți. În atare situație s-a stabilit că din documentele puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către R.B.

- Sucursala Timișoara, instituție bancară la care SC V. SRL a avut deschis cont bancar, cont ce a fost administrat exclusiv de către inculpatul S.V., care era abilitat să efectueze operațiuni de plăți și încasări, a rezultat că acesta a ridicat în mod repetat sume considerabile de bani în numerar cu specificația că acestea sunt destinate achiziției de cereale, relevante fiind ordinele de plată și cererile de eliberare a numerarului (dosarul penal). S-a constatat că inculpatul S.V. nu a justificat unității bancare modul în care a utilizat sumele de bani ridicate în numerar, în sensul că nu a respectat obligația prevăzută de normele bancare, ca după ridicarea sumelor în numerar să depună borderourile de achiziție privind cheltuielile aferente efectuate, deși potrivit OMF nr. 3512/2008, inculpatul S.V.

avea obligația să efectueze achizițiile de cereale de la persoane fizice doar în baza unor borderouri de achiziție cu regim special (documente fiscalizate), documente pe care tatăl inculpatului S.V. - angajat al SC V. SRL le-a ridicat abia în data de 10 august 2009 conform adresei din 14 decembrie 2010 emisă de CN I.N. SA. Prima instanță a reținut că inculpatul S.V., în perioada 1 ianuarie 2007 - 25 iulie 2009 a efectuat achiziții de cereale în mod nelegal fără a evidenția în documente prevăzute de lege aceste operațiuni, iar pentru cele înregistrate au fost întocmite documente justificative fictive pentru a da o aparentă legalitate activității desfășurate.

În acest sens, tribunalul a considerat ca fiind semnificativă și declarația numitului B.V., unul din martorii audiați în cauză care a arătat că în anul 2007 a fost plătit ca zilier de către inculpatul S.V., pentru efectuarea unor activități de încărcare-descărcare a cerealelor achiziționate de acesta din gospodăriile unor persoane fizice din județul Timiș, precum și faptul că din dispoziția inculpatului S.V. a completat două facturi identificate ca fiind facturile din 10 iulie 2008 și din 15 iulie 2008, aspect confirmat de inculpatul S.V..

De altfel s-a reținut că în toată această perioadă în care organele de control fiscal au stabilit TVA de plata suplimentar (obligație fiscală stabilită suplimentar de plată care însumează valoarea totală a sumei stabilite suplimentar pentru obligația fiscală care a făcut obiectul inspecției fiscale), determinat de faptul că administratorul societății nu a înregistrat în evidența contabilă toate veniturile realizate, inculpatul S.V. prin deconturile de TVA depuse trimestrial a declarat diferențe negative de TVA (deci TVA deductibil) cu excepția trimestrului al IV-lea 2007 când a fost declarat un TVA de plata, soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv 30 iunie 2009 fiind de 12.713 lei, acest lucru fiind posibil datorită unui mecanism financiar-contabil pus la cale de către inculpatul S.V.

susținut de către inculpatul M.G. care prin înregistrarea unor operațiuni comerciale, care nu au avut la bază operațiuni reale, au reușit să diminueze în mod artificial (scriptic) atât TVA datorat bugetului de stat consolidat cât și veniturile realizate efectiv, în scopul evident de a se sustrage de la plata acestor impozite. Astfel, prima instanță a reținut că în scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea adăugata ce s-ar fi cuvenit urmare a achizițiilor de cereale fără documente legale de proveniența, inculpatul S.V. ajutat fiind de inculpatul M.G. a întocmit în fals facturi de achiziție de cereale, aspect ce rezultă din declarațiile cod 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României depuse la autoritățile fiscale.

S-a constatat că aceste facturi fictive nu au fost identificate în totalitate, inculpatul S.V. nepunând la dispoziție documentele societății, însă parte din aceste facturi fictive de achiziții de cereale au fost identificate cu prilejul percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului M.G.. Faptul că aceste documente au fost întocmite în fals și folosite ulterior pentru declararea la autoritățile fiscale a unui sold negativ de TVA (TVA deductibil mai mare decât TVA colectat), a fost reținut de către prima instanță, pe de o parte din conținutul declarațiilor cod 394 ridicate de la organul fiscal teritorial, iar pe de altă parte din declarația martorei G.R., care a relatat faptul că a completat mai multe facturi și chitanțe, conform indicațiilor date atât de către inculpatul M.G., cât și de inculpatul S.V., facturi care atestau în mod denaturat situația vânzărilor unor cantități importante de cereale către terți beneficiari persoane juridice.

Martora G.R. a mai declarat faptul că sumele de bani înscrise de către ea în chitanțele pe care le-a întocmit atestau plăți efectuate de cumpărători persoane juridice, care în conformitate cu indicațiile inculpatului M.G. nu trebuiau să depășească 5.000 lei (limita plafonului de casă), pentru a evita stabilirea cu exactitate a valorii plăților și controlul fluxului de numerar, precum și faptul că inculpatul M.G. i-a dat asigurări cum că nu comite nici o ilegalitate prin completarea respectivelor documente fiscale. Așadar, prima instanță a apreciat că probele dosarului relevă că SC V. SRL prin administratorul său - inculpatul S.V., ajutat nemijlocit de contabilul acesteia, respectiv inculpatul M.G.

a înregistrat și declarat fictiv la organul fiscal teritorial prin declarațiile cod. 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, achiziții de la SC A.M. SA, SC C. SRL Teleorman și SC D.I. SRL Constanta, în condițiile în care s-a aprobat faptul că SC A.M. SA nu a livrat niciodată mărfuri către SC V. SRL (a se vedea adresa din 6 decembrie 2010 a SC A.M. SA), SC C. SRL a fost dizolvată prin Sentința nr. 1822 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița, iar la data de 20 iulie 2009 a fost înregistrată radierea acestei societăți, iar pentru SC D.I. SRL s-a dispus intrarea în faliment la data de 4 mai 2006. Conform comunicării făcută de A.F.P. Târgoviște s-a reținut că rezultă că SC C. SRL nu a mai depus declarații privind impozitele și taxele datorate bugetului de stat din luna august 2005 (a se vedea adresa din 6 decembrie 2010) și A.F.P.

Eforie a comunicat că SC D.I. SRL nu figurează în evidențe cu declarații depuse și mai mult decât atât lichidatorul judiciar numit la data de 17 aprilie 2006, a comunicat prin adresa din 15 decembrie 2010 că în perioada 2007 - 2009 această societate nu a derulat operațiuni comerciale cu SC V. SRL. Din extrasele de cont puse la dispoziția organelor de urmărire penală de R.B., Sucursala T., prima instanță a reținut că SC V. SRL nu a efectuat niciodată plați către aceste societăți iar administratorul societății, inculpatul S.V. a ridicat încasările din contul SC V. SRL numai în numerar, banii respectivi fiind destinați pentru achiziții de cereale de la persoane fizice.

Aceste înregistrări de achiziții fictive au avut drept scop și finalitate diminuarea TVA datorat bugetului de stat (TVA colectat), în condițiile în care legea stipulează ca pentru achizițiile de la persoane fizice, societățile comerciale nu beneficiază de deductibilitate a TVA, iar în scopul declarării unui TVA deductibil aferent achizițiilor, cei doi inculpați au înregistrat achiziții de la firmele susmenționate fără ca în realitate aceste operațiuni comerciale sa existe. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 18 noiembrie 2010 la locuința inculpatului M.G., s-a constatat că au fost identificate și ridicate de către organele de cercetare penală, un facturier cu seria x nr… și chitanțierul cu seria y cu nr… , care conțin imprimate emise în numele SC A.T.T.

SA către SC V. SRL aferente perioadei iulie 2008 - februarie 2009, relevant fiind că pentru semestrul al II-lea 2008, contabilul societății, inculpatul M.G. nu a depus declarația cod. 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, iar pentru semestrul I al anului 2009 a depus declarația cod. 394, dar pe cea raportată în semestrul I 2008. S-a reținut că în facturierul de mai sus au fost identificate un număr de 35 facturi emise către SC V. SRL în perioada 4 iulie 2008 - 25 februarie 2009 de către furnizorul SC A.T.T. SA, iar în chitanțierul aferent au fost identificate un număr de 38 de chitanțe fiscale de plată pentru aceeași perioadă 4 iulie 2008 - 25 februarie 2009, potrivit cărora SC A.T.T.

SA ar fi încasat de la SC V. SRL diverse sume de bani.în cuantum semnificativ, operațiuni care pe baza cercetărilor întreprinse s-a dovedit a fi, în totalitate, fictive. Astfel, prima instanță a reținut că în urma verificărilor efectuate s-a stabilit ca SC A.T.T. SA nu a deținut ca formulare cu regim special facturierul cu seriile și numerele de mai sus, iar chitanțierul în cauză a fost folosit de societate în anul 2007 pentru alte încasări și mai mult decât atât nu au derulat operațiuni comerciale cu SC V. SRL (conform adresei emise de către SC A.T.T. SA). Din această împrejurare s-a tras concluzia că cei doi inculpați pentru a justifica achizițiile, precum și plățile fictive au folosit facturier și chitanțier false.

De asemenea, s-a reținut că potrivit declarațiilor cod 394 (declarații informative privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național) și deconturile cod 390 V. (declarații recapitulative privind livrările și achizițiile intracomunitare de bunuri) depuse și semnate de către M.G. pentru SC V. SRL în perioada 2007 - 2009, au fost înregistrate și declarate achiziții de la mai multe societăți comerciale, după cum urmează: Semestrul I al anului 2007 - 394 - achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 234.600 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 44.500 lei, 390 - achiziții în valoare de 234.600 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 44.574 lei. Semestrul al II-lea al anului 2007 - 394 - achiziții de la SC D.I.

SRL în valoare totală de 908.500 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 172.615 lei; 390 - achiziții în valoare de 908.400 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 172.615 lei. Semestrul I al anului 2008 - 394 - 1. achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 769.042 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 146.118 lei; 2. achiziții de la SC A. SRL în valoare totală de 189.412 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 35.988 lei; 3. achiziții de la SC C. SRL în valoare totală de 531.197 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 100.927 lei; 390 - achiziții în valoare de 1.031.600 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 196.004 lei; semestrul al II-lea al anului 2008 - 394 - nu a fost depus 390 - achiziții în valoare de 1.244.616 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 236.777 lei; Semestrul I al anului 2009 - 394 - 1. achiziții de la SC D.I.

SRL în valoare totală de 769.042 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 146.118 lei; 2. achiziții de la SC A. SRL în valoare totală de 189.412 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 35.988 lei; 3. achiziții de la SC C. SRL în valoare totală de 531.197 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 100.927 lei; 390 - achiziții în valoare de 975.160 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 234.631 lei. Potrivit deconturilor de TVA (declarațiile cod 300) pentru achizițiile fictive de la firmele sus-menționate a fost dedus TVA în valoare totală de 884.601 lei. Din constatarea tehnico-științifică grafoscopică întocmită în cauză, din 24 ianuarie 2011 prima instanță a reținut că din cele 35 de facturi emise în numele SC A.T.T.

SA către SC V. SRL, un număr de 32 de facturi au fost scrise de către numita G.R., martoră în dosar, iar doua dintre acestea precum și chitanța cu seria x nr… din chitanțierul în cauză au fost scrise de inculpatul M.G. care a folosit chitanța în cauză în vederea însușirii unor sume de bani necuvenite la Primăria Giarmata unde acesta deținea calitatea de consilier local (pentru această pretinsă faptă dispunându-se disjungerea cauzei pentru cercetări față de M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2151 alin. (1) C. pen.). Din acest raport de constatare tehnico-științifică s-a mai reținut și că cele 38 chitanțe au fost scrise de martora G.R.. De altfel, prima instanță a reținut că martora G.R.

în declarația dată în faza de urmărire penală, declarație menținută și completată la instanță, a recunoscut ca a completat tipizatele de mai sus, precizând că a mai completat și alte facturiere și chitanțiere de acest gen la cerea inculpaților M.G. și S.V.. În acest scop primul care i-a adus facturierul și chitanțierul în alb necompletat a fost inculpatul M.G., iar în el se aflau exemplarele roșii ale facturilor cu livrările de cereale efectuate de SC V. SRL, precizându-i totodată ca în funcție de vânzări să completeze facturile de aprovizionare, astfel încât diferența de preț la vânzare să fie de 0,01 lei/kg cereale precum și faptul că poate cumula cantitățile de pe mai multe facturi de livrare pe o singură factură de aprovizionare.

De asemenea, tot inculpatul M.G. i-a cerut ca valoarea înscrisă pe chitanțe nu trebuie să depășească suma de 5.000 lei, însă nu a respectat această indicație la completarea chitanțelor sus-menționate. În același mod a procedat și inculpatul S.V., însă în astfel de situații martora completa facturile numai după o prealabilă întâlnire a celor doi inculpați, cel care dispunea în final fiind inculpatul M.G.. Aceeași martoră G.R. a precizat că a fost asigurată de inculpatul M.G. că nu săvârșește vreo ilegalitate. De altfel, s-a reținut că și inculpatul S.V., în declarația sa din data de 8 decembrie 2010 a susținut că la început îi preda inculpatului M.G. alături de documentele justificative aferente operațiunilor derulate de societatea pe care o administra și borderourile de achiziție însă din anul 2009 contabilul i-a spus să-i predea doar facturile de livrare.

S-a constatat că pentru identificarea și reconstituirea evidenței contabile a SC V. SRL pe baza datelor obținute de la locuința inculpatului M.G. au fost ridicate cu prilejul percheziției domiciliare două unități de calculator, însă cu ocazia percheziției informatice unul dintre hard-disk-urile ridicate nu a putut fi valorificat deoarece acesta era defect. În vederea stabilirii prejudiciului cert cauzat bugetului consolidat al statului, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de către cei doi inculpați, în prezenta cauză a fost depusă în faza de urmărire penală o expertiză financiar-contabilă, expertiză efectuată de către expert contabil - auditor financiar Consultant fiscal conf. univ. dr. B.N..

Prima instanță a constatat că această expertiză a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat constând în TVA, rezultat din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În evidența contabilă a SC V. SRL a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, în valoare totală de 1.639.614,84 lei, rezultate din vânzarea de cereale către SC C. Timiș SA, SC A. SA Zalău, SC H. SA Miercurea Ciuc, SC S.F. SRL și SC C. SRL Sibiu este în sumă de 311.527 lei, iar cel rezultat din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În evidența contabilă a SC V. SRL a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, în valoare totală de 579.624,48 lei, rezultate din vânzarea de cereale către alți clienți printre care M.C.

sau P. este în sumă de 110.129 lei, prejudiciul total constând în TVA colectat neînregistrat fiind de 421.656 lei. S-a reținut că prin aceeași expertiză s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat constând în impozit pe profit, rezultat din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În evidența contabilă a SC V. SRL a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, în valoare totală de 2.219.239,32 lei, rezultate din vânzarea de cereale către SC C. Timiș SA, SC A. SA Zalău, SC H. SA Miercurea Ciuc, SC S.F. SRL și SC C. SRL Sibiu, M.C. sau P. este de 26.388,16 lei.

De asemenea, s-a constatat că expertiza a mai evidențiat că prejudiciul cauzat bugetului de stat reprezentând TVA, rezultat ca urmare a evidențierii în acte contabile ale SC V. SRL sau în alte documente legale (declarațiile cod 394 - privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României) a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, respectiv a achizițiilor înregistrate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, de la SC A. SA Zalău, SC C. SRL Teleorman, SC D.I. SRL Constanța și SC A.T.T. SA, așa cum au fost descrise în procesul-verbal încheiat la data de 7 februarie 2011 de către Garda Financiară, secția Timiș, este în sumă de 884.282 lei.

Societatea datorează bugetului de stat un TVA în sumă de 1.239.226 lei, aferent facturilor emise în sumă de 6.806.470,04 lei și care este format din suma de 871.570 lei reprezentând TVA colectat declarat de societate prin deconturile de TVA și suma de 421.656 lei reprezentând TVA colectat neînregistrat și nedeclarat. În expertiză s-a mai precizat că pentru totalul veniturilor facturate de societate de 6.806.470,04 lei adaosul comercial total este în sumă de 505.832,78 lei, iar având în vedere că nu există documente din care să rezulte și alte cheltuieli din desfășurarea activității societății, expertiza a considerat întreaga sumă de 505.832,78 lei ca fiind profit impozabil. Prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra profitului impozabil de 505.832,78 lei rezultă un impozit pe profit de 80.933,24 lei, ce constituie prejudiciul creat bugetului de stat.

În concluzie, s-a reținut că în opinia expertului, pentru operațiunile de comerț cu cereale, derulate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, societatea SC V. SRL datorează bugetului consolidat al statului suma de 1.320.159 lei, reprezentând: TVA în sumă de 1.239.226 lei și impozit pe profit în sumă de 80.933 lei. Ulterior în faza de cercetare judecătorească s-a încuviințat un supliment la expertiză pentru stabilirea unei variante a prejudiciului cauzat în dosar, care să tină cont și de cheltuielile de transport efectuate întrucât la dosar au fost depuse contracte de transport încheiate de SC V. SRL în calitate de expeditor cu diverși cărăuși - indicați în contractele de transport. Pentru întocmirea suplimentului la expertiză a fost desemnat același expert contabil conf.

univ. dr. B.N.. Prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară din data de 7 mai 2011 (dosar instanță), s-a stabilit o variantă a prejudiciului constând în TVA și impozit pe profit având în vedere facturile și chitanțele aferente cheltuielilor de transport. Astfel s-au avut în vedere contractul din data de 1 ianuarie 2007 încheiat între SC M. SRL cu sediul în localitatea Geamăna, jud. Argeș, în calitate de cărăuș și SC V. SRL în calitate de expeditor, având ca obiect efectuarea transportului de mărfuri pe rutele Timișoara - Zalău și Timișoara - Râmnicu Vâlcea, prețul contractului fiind stabilit în lei, în funcție de necesitățile clientului, precum și contractul din data de 11 iulie 2007 încheiat între SC D.T.

SRL cu sediul în localitatea Păuliș, jud. Arad în calitate de cărăuș și SC V. SRL în calitate de expeditor, având ca obiect efectuarea transportului de mărfuri pe rutele Timișoara - Miercurea Ciuc, Timișoara - Zalău și Timișoara - Râmnicu Vâlcea, prețul contractului fiind stabilit în lei, în funcție de necesitățile clientului. Prima instanță a constatat că expertul a constatat că din cele 186 facturi fiscale, SC M. SRL a emis un număr de 111 facturi fiscale în valoare totală de 489.516,52 lei din care TVA în sumă de 78.158,10 lei - Anexa nr. 1 la prezentul supliment, iar SC D.T. SRL a emis un număr de 75 facturi fiscale în valoare totală de 329.007,30 lei din care TVA în sumă de 52.530,58 lei -Anexa nr. 2 la suplimentul de expertiză.

În raport de aceste constatări, s-a reținut că expertul a stabilit o variantă a prejudiciului după cum urmează: 1. Din raportul de expertiză contabilă a rezultat un prejudiciu reprezentând TVA în sumă de 1.239.226 lei, aferent facturilor emise în sumă de 6.806.470,04 lei și care este format din suma de 871.570 lei reprezentând TVA colectat declarat de societate prin deconturile de TVA și suma de 421.656 lei reprezentând TVA neînregistrat și nedeclarat. Dacă avem în vedere TVA-ul deductibil în sumă de 130.688,68 lei (78.158,10 lei + 52.530,58 lei) aferent facturilor fiscale menționate mai sus rezultă un prejudiciu în sumă de 1.108.537 lei (1.239.226 lei - 130.688,68 lei).

2. Din raportul de expertiză contabilă rezultă că pentru totalul veniturilor facturate de societate de 6.806.470,04 lei adaosul comercial total este în sumă de 505.832,78 lei, iar având în vedere că nu au existat documente din care să rezulte și alte cheltuieli din desfășurarea activității societății, expertiza a considerat întreaga sumă de 505.832,78 lei ca fiind profit impozabil. Prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra profitului impozabil de 505.832,78 lei a rezultat un impozit pe profit de 80.933,24 lei. Dacă avem în vedere cheltuielile de transport marfă în sumă de 687.835,14 lei (411.358,42 lei + 276.476,72 lei) din facturile fiscale menționate mai sus, la calculul impozitului pe profit, rezultă o pierdere fiscală în sumă de 182.002 lei (505.832,78 lei - 687.835,14 lei) și prin urmare nu se datorează impozit pe profit.

Așadar, s-a reținut că în concluzie expertul a stabilit că prin luarea în calcul a facturilor de transport marfă depuse la dosarul instanței, rezultă un prejudiciu în sumă de 1.108.537 lei, constând doar în TVA. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, probele dosarului dovedesc și că în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor de specialitate de către organele de control financiar și fiscal, inculpatul S.V., în calitate de administrator al SC V. SRL ajutat nemijlocit de contabilul acesteia, respectiv inculpatul M.G., a stabilit fictiv sediul social la adresa din Timișoara, jud. Timiș, deși societatea nu a funcționat niciodată la această adresă, iar pentru a da o notă de aparentă legalitate îndeplinirii condiției prevăzute de lege pentru stabilirea sediului social cu ajutorul inculpatului M.G.

a încheiat un contract de comodat cu proprietarul apartamentului situat în Timișoara, numita G.R. care i-a fost prezentată în acest scop inculpatului S.V. de către inculpatul M.G.. Caracterul fictiv al acestui sediu rezultă din controalele efectuate de organele fiscale (Garda Financiară, secția Timiș și DGFP Timiș - Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice 1) la sediul declarat, precum și din declarația martorei G.R. (persoana care se ocupa de administrarea apartamentului de mai sus) din care rezultă că societatea nu a funcționat la sediu și mai mult decât atât, M.G.

i-a propus să încheie acel contract de comodat doar pentru deschiderea firmei precum și faptul că a stabilit cu aceasta ca să nu permită administratorului firmei accesul în apartament, astfel că organele fiscale au fost împiedicate să efectueze verificările cu privire la obligațiile financiare și fiscale ce decurg din activitatea economică desfășurată în perioada ianuarie 2007 - iulie 2009 de către SC V. SRL. S-a reținut că stabilirea fictivă a sediului a fost confirmată de inculpatul S.V., care a declarat că în cursul anului 2009 fiind invitat la sediul Gărzii Financiare, secția Timiș, doi comisari i-au solicitat să-i conducă la sediul firmei, însă la rândul sau el le-a cerut comisarilor să-l conducă ei întrucât nu a fost niciodată la sediul declarat precum și faptul că a cunoscut că acel apartament era închiriat altor persoane.

Deși inculpatul M.G. a negat faptul că a avut vreo implicare în stabilirea fictivă a sediului, această susținere a fost înlăturată de declarația martorei G.R. și inculpatul S.V. care au descris detaliat activitatea infracțională a acestuia. De altfel, prima instanță a constatat că la dosar sunt probe și în sensul că în faza de urmărire penală inculpatul M.G. a încercat să ascundă implicarea sa activă în stabilirea unui sediu fictiv al SC V. SRL, cerându-i martorei G.R., după punere sa în libertate (inculpatul M.G. fiind pentru o durată scurtă de timp arestat preventiv în cursul urmăririi penale) să-și retracteze sau să-și schimbe declarațiile date în sensul de a nega în mod neadevărat implicarea sa în această activitate infracțională astfel cum rezultă din declarația martorei G.R.

din data de 15 decembrie 2010 aflată la dosar, declarație menținută la instanță. S-a reținut că în faza de urmărire penală în cauză au fost autorizate interceptări ale convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul S.V. care administra faptic SC V. SRL, iar din procesele-verbale de redare a convorbirilor rezultă ca fiind relevante convorbirile în care inculpatul prestabilea persoanele care îi furnizau mărfurile (cerealele) cele care îi asigurau depozitarea temporară a acestora, modalitățile de plată a mărfurilor pe care le achiziționa, eludând prevederile legale care vizau întocmirea și emiterea documentelor de evidență contabilă primară, precum și faptul că inculpatul S.V. manifesta o atenție sporită cu privire la data și ruta transporturilor de cereale pe care le efectua, conștient că acestea se efectuau cu încălcarea prevederilor legale în materie, încercând să coopteze persoane care să îi asigure "paza" acestor transporturi.

În raport de această stare de fapt prima instanță a reținut că inculpatul S.V., în calitatea sa de administrator legal (statutar) și faptic al SC V. SRL, prin mai multe acte materiale săvârșite la intervale distincte de timp într-o rezoluție infracțională unică nu a înregistrat în evidența contabilă a societății venituri în valoare totală de 2.219.239,32 lei, obținute în perioada de referință 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009 din valorificarea unor importante cantități de cereale de a înregistra cheltuieli care nu au avut la baza operațiuni reale (operațiuni fictive) prin care s-a dedus ilegal TVA în suma 884.282 lei, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare de 1.320.159 lei (din care TVA în cuantum valoric de 1.239.226 lei și impozit pe profit în cuantum valoric de 80.933 lei), iar prin scăderea cheltuielilor de transport marfă efectuate de societate rezultă prejudiciul real ca fiind de 1.108.537 lei, constând doar în TVA conform suplimentului de expertiză contabilă.

De asemenea, s-a reținut și că același inculpat în calitatea sa de administrator al SC V. SRL s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiar fiscale prin declararea fictivă a sediul societății, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Prima instanță a apreciat că aceste fapte ale inculpatului S.V.

întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de evaziune fiscală respectiv omisiunea, în parte, a evidențierii, în actele contabile și în documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, în formă continuată, evidențierea, în actele contabile și documentele legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a reținut că sub aspectul laturii obiective, elementul material al celor trei infracțiuni de evaziune fiscală s-a realizat prin omisiunea, în parte, a evidențierii, în actele contabile și în documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, respectiv evidențierea, în actele contabile și documentele legale, a cheltuielilor care nu au avut la bază operațiuni reale și evidențierea de operațiuni fictive, precum și prin sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății. În ceea ce privește latura subiectivă, s-a considerat că fapta a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

Instanța de fond a mai reținut că urmarea imediată a constat în prejudiciul cauzat bugetului de stat, prejudiciu în valoare de 1.108.537 lei, iar între acțiunea inculpatului și rezultatul socialmente periculos există legătură de cauzalitate, nedeclararea veniturilor supuse impozitării și diminuarea bazei de impunere fiscală, fiind consecința directă a activităților frauduloase săvârșite de inculpat.

Referitor la inculpatul M.G., prima instanță a reținut că din starea de fapt descrisă mai sus rezultă că acest inculpat cu intenție prin mai multe acte materiale săvârșite la intervale distincte de timp, într-o rezoluție infracțională unică, l-a ajutat pe inculpatul S.V., asociat și administrator în cadrul SC V. SRL să întocmească în mod denaturat facturi fiscale de achiziții de cereale, precum și să declare în bilanțurile contabile, declarațiile de TVA și declarațiile cod 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, documente legale depuse și înregistrate la unitățile fiscale teritoriale, achiziții de la persoane juridice (societăți comerciale) care nu au livrat niciodată cereale către SC V. SRL și la ajutat pe inculpatul S.V.

să stabilească fictiv sediul social la adresa din Timișoara, jud. Timiș. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale complicității la săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, respectiv evidențierea, în actele contabile și documentele legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere starea de fapt descrisă mai sus și încadrarea juridică a faptelor inculpaților, prima instanță a constatat ca fiind neîntemeiate argumentele invocate în apărarea inculpaților în sensul achitării în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de evaziune fiscală, întrucât instanța a apreciat că probele dosarului dovedesc fără dubiu că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului S.V. și infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului M.G., iar vinovăția celor doi inculpați a fost pe deplin probată. De asemenea, s-a mai constatat că nu poate fi reținută nici susținerea în apărarea inculpatului M.G.

în sensul inexistenței faptelor întrucât la dosar sunt probe certe care dovedesc neîndoielnic existența tuturor faptelor reținute în sarcina acestui inculpat care în calitate de contabil, l-a ajutat pe celălalt inculpat să stabilească fictiv sediul social al societății mai sus menționate la o adresă la care acea societate nu a funcționat niciodată, inculpatul M.G. fiind cel care a contactat-o pe martora G.R. pentru stabilirea sediului fictiv, iar ulterior inculpatul M. l-a susținut efectiv și îndrumat direct pe celălalt inculpat (S.V.) de a nu înregistra în evidențele contabile venituri realizate din valorificarea unor cantități de cereale, respectiv pentru a înregistra și declara fictiv, nereal la organul fiscal teritorial achizițiile de cereale de la mai multe firme.

Având în vedere încadrarea juridică a faptelor mai sus descrise pentru care instanța a reținut vinovăția inculpaților, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpați s-a avut în vedere atât dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gravitatea concretă a fiecăreia dintre faptele comise (evaziuni fiscale, respectiv complicitate la evaziune fiscală și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului, respectiv complicitate la sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului), precum și persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale dar și atitudinea manifestată de fiecare inculpat pe parcursul procesului penal.

Astfel, instanța de fond a ținut cont că inculpatul S.V., a comis faptele fiind la o vârstă relativ tânără (24 de ani), cu ajutorul și sub îndrumarea celuilalt inculpat care este contabil, iar din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului S., s-a reținut că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră. De altfel, față de acest inculpat s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, întrucât inculpatul a solicitat și instanța a dispus judecarea cauzei cu privire la acest inculpat după procedura simplificată, pe baza recunoașterii vinovăției și a probelor administrate în faza de urmărire penală.

Referitor la persoana inculpatului M.G., prima instanță a reținut că acesta a comis faptele fiind la o vârstă mai înaintată (63 de ani), și are studii superioare, fiind economist, și a comis faptele deși ar fi trebuit să realizeze o evidență contabilă corectă în calitate de contabil al societății SC V. SRL. Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, s-a constatat că acesta este fără antecedente penale. S-a reținut că pe parcursul procesului penal, respectiv atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând faptele comise și mai mult inculpatul M. a încercat să zăd