ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față:

Prin Sentința penală nr. 3MF din 11 februarie

2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 24796/109/2012 în baza art.

13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

C.V.A. (în prezent deținut în Penitenciarul Colibași) la pedeapsa închisorii de

2 ani și 6 luni, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei

și după împlinirea vârstei de 18 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsă perioada arestării preventive din 23 noiembrie 2012 până în prezent.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat, în folosul statului, suma de 2000 RON.

S-a admis în parte

acțiunea civilă a părții civile D.I.A., asistată de bunicul acesteia, iar în

baza art. 1349, 1357, 1366 alin. (2) teza 1, 1372 alin. (1), 1382 și 1385 C.

civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente

M.M., la plata către partea civilă a echivalentului în RON al sumei de 3000

euro.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente la plata sumei de 650 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care 150 RON onorariu avocat oficiu părții civile, conform

împuternicirii avocațiale nr. 187 din 14 ianuarie 2013 - avocat P.M. Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

La data de 06

decembrie 2012, pe rolul Tribunalului Argeș a fost înregistrat, sub nr.

24796/109/2012, rechizitoriul nr. 147/D/P/2012 din 05 decembrie 2012 al DIICOT

- Serviciul Teritorial Pitești prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de arest preventiv a inculpatului C.V.A., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

99 și următoarele C. pen.

În fapt, s-a arătat

că inculpatul C.V.A., în perioada iunie - noiembrie 2012 a recrutat-o pe minora

D.I.A., în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia, folosind

metode de amenințare și violență, activitate în urma căreia a obținut foloase

materiale.

Organele de urmărire

penală au reținut vinovăția inculpatului în urma administrării următoarelor

mijloace de probă: sesizare din oficiu BCCO Pitești, declarații parte vătămată,

declarații martori, declarații inculpat, constatare medico-legală, expertiză

medico-legală, proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice,

procese-verbale de filaj, proces-verbal de percheziție domiciliară, fișă cazier

judiciar inculpat.

În cadrul cercetării

judecătorești au fost audiați inculpatul C.V.A., partea vătămată D.I.A. și s-a

depus la dosar referatul de evaluare efectuat de Serviciul de probațiune de pe

lângă Tribunalul Argeș.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În perioada iunie

2012 - noiembrie 2012 inculpatul minor C.V.A. a recrutat-o pe minora D.I.A., în

vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale a acesteia, folosind

amenințarea și violența fizică asupra acesteia. De pe urma acestor activități,

la care a fost supusă partea vătămată, inculpatul a beneficiat și de foloase

materiale în sumă de circa 2.000 RON.

În declarațiile sale,

partea vătămată minoră a arătat că în perioada iunie - noiembrie 2012 a

întreținut raporturi sexuale cu circa 40 clienți, majoritatea fiind racolați de

către inculpatul minor, tarifele fiind stabilite de către acesta, de regulă, în

cuantum de 50 RON pentru fiecare raport sexual, iar banii astfel rezultați erau

folosiți interes personal de către inculpatul minor C.V.A.

Din declarațiile

minorei D.I.A. a mai rezultat că în perioada de referință sumele de bani

obținute pentru serviciile sexuale, în cuantum de circa 2000 RON erau date

inculpatului minor C.V.A., care deținea un control absolut asupra ei,

verificând-o cu telefonul sau prin intermediul unor cunoscuți precum S.L.,

B.F.R., zis "F." și A.D.G. zis "D.", aceste nume fiind

reperate și în conținutul convorbirilor telefonice interceptate. Din aceleași

convorbiri a mai rezultat și existența amenințărilor exercitate de inculpat

asupra victimei minore.

Minora D.I.A. a mai

arătat că în câteva situații numiții "F." și L. au fost trimiși de

către C.V.A. să ridice personal diferite sume de bard, întrucât "Cercel nu

putea veni personal".

Victima minoră D.I.A.

a estimat că în perioada cât a fost exploatată sexual i-a dat lui C.V.A. circa

2000 RON, sumă recunoscută de altfel, de către inculpat.

Martorii audiați în

cauză au confirmat faptul că minora D.I.A. a fost exploatată sexual de către

C.V.A., iar banii obținuți au fost folosiți de către acesta, cunoscând această

împrejurare, fie direct, fie din zvon public, Curtea de Argeș fiind un oraș

mic.

Astfel, martorii

R.M.G., F.A., S.M.V., C.N.F., C.L., N.R.I., N.E.M., S.L., A.D.G., M.I.I. și

U.B.A. au confirmat faptul că banii obținuți de A. din practicarea prostituției

erau dați fie personal lui C.V.A., fie prin intermediul unor persoane din

anturajul acestuia.

În cauză au fost

audiați în calitate de martori și clienții racolați de inculpatul minor care au

întreținut raporturi sexuale cu victima, aceștia confirmând declarația părții

vătămate minore D.I.A., unii dintre martori cunoscând faptul că minora este

"fata de produs" a lui C.V.A.

Unii clienți au

probat și împrejurarea că banii obținuți de minoră erau luați de către C.V.A.

care exercita presiuni fizice și psihice asupra minore.

Alți martori,

respectiv M.M. și B.N. au confirmat faptul că partea vătămată a sustras din

domiciliul bunicilor materni mai multe bunuri pe care le-a dat lui C.V.A.

pentru a face în acest mod rost de bani.

În declarațiile sale,

victima a arătat că la data de 11 noiembrie 2012 a fost lovită cu bestialitate

de către inculpatul minor C.V.A. cu palma peste față și cu un obiect dur peste

membrele inferioare și pe spate, aspect ce a fost confirmat de concluziile

raportului de expertiză medico-legală, dar și de declarațiile unora din martorii

audiați.

Exercitarea

violențelor fizice și psihice asupra minorei a fost atestată și de conținutul

mesajelor telefonice schimbate în cadrul convorbirilor dintre cei doi, precum

și din conținutul interceptărilor convorbirilor efectuate de către inculpatul

minor.

În cele din urmă, s-a

reușit sesizarea autorităților prin intermediul martorei B.N., dirigintele

clasei ale cărei cursuri le urma partea vătămată, care, alarmată fiind de lipsa

repetată de la cursuri a acesteia din urmă, a reușit să ia legătura cu victima

minoră, prilej cu care a aflat despre adevăratul motiv ce a determinat-o să

lipsească de la școală, împrejurări pe care martora le-a adus la cunoștința

organelor de urmărire penală.

Cu prilejul audierii

inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei,

atitudine pe care a menținut-o și în fața instanței atunci când a solicitat și

aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen.

Având în vedere

probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat mai sus, instanța de fond a

considerat că acesta dovedește atât existența infracțiunii de trafic de

persoane minore, cât și vinovăția inculpatului în comiterea acesteia, sub forma

intenției directe.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului minor C.V.A. care, în perioada iunie 2012 - noiembrie

2012 a recrutat-o pe minora D.I.A., în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării

sexuale a acesteia, folosind amenințarea și violența fizică asupra acesteia,

iar de pe urma acestor activități la care a fost supusă partea vătămată

inculpatul a beneficiat și de foloase materiale în sumă de circa 2.000 RON,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv:

limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social

al faptei reliefat de modul și mijloacele folosite ce au constat în folosirea

de amenințări și violențe asupra unei părți vătămate minore, împrejurările în

care a fost comisă și urmările produse asupra sferei de libertate a părții

vătămate, dar și asupra stării psihice a acesteia.

Instanța de fond a

mai avut în vedere și atitudinea de recunoaștere a vinovăției a inculpatului,

motiv pentru care a făcut aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.

Din referatul de

evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune au rezultat o serie de date cu

privire la inculpat. Astfel s-a arătat că inculpatul C.V.A. regretă comiterea

infracțiunii și își dă seama de greșeala imensă comisă. A recunoscut fapta

comisă și a susținut că tot ceea ce s-a întâmplat a avut drept cauză dorința sa

de a face rost de bani cu ușurință, fără a se gândi la consecințe în niciun

fel. În acea perioadă, inculpatul a susține că nu gândea decât în termenii

obținerii de profit de pe urma minorei și crede că "banii l-au spălat pe

creier". Cauzele comportamentului său infracțional au putut avea

explicații raportate la naivitatea și inconștiența specifice vârstei, acesta

fiind minor la data comiterii infracțiunii.

S-a reținut că

inculpatul C.V.A. nu are antecedente penale, iar comportamentul general al

acestuia nu a fost marcat de fapte antisociale nici înainte și nici după

comiterea faptei pentru care este judecat în prezentul proces penal. Acest

lucru a reieșit atât din consultarea documentelor amintite în capitolul surse

de informații, cât și în urma declarațiilor persoanelor intervievate pentru

prezentul referat.

De asemenea, s-a mai

reținut că inculpatul C.V.A. provine dintr-o familie dezorganizată, mama

inculpatului divorțând de soț după numai doi ani de la nașterea inculpatului.

Tatăl inculpatului, C.D., locuiește în prezent în Mun. Motru din Județul Gorj

și nu s-a interesat niciodată de creșterea și îngrijirea copilului. Mama

inculpatului, C.A., în vârstă de 46 de ani, lucrează cu contract de muncă în

Italia, ca îngrijitor personal al unor bătrâni. Este plecată din anul 2007 și

revine în țară doar o dată pe an, din cauza cheltuielilor prea mari pe care le

presupune drumul. Din anul 2002 familia s-a mutat din Motru în Mun. Curtea de

Argeș, iar din anul 2007 de când mama inculpatului a plecat în Italia la muncă,

acesta a fost crescut de bunicii materni: M.M.Z., în vârstă de 67 de ani și

M.E., în vârstă de 64 de ani. Inculpatul locuiește împreună cu bunicii într-o

casă cu patru camere din Curtea de Argeș, care oferă condiții de locuit

decente, proprietatea mamei sale. Veniturile familiei se compun din pensiile

bunicilor în sumă totală de 2200 RON și sume de bani trimise de mama sa din

Italia (în medie 200 de euro lunar).

Despre relațiile

dintre membrii familiei, inculpatul a declarat că se înțelege bine cu toți.

Acesta a descris familia sa drept una normală, relațiile nefiind marcate de

certuri, tensiuni și nici de consum de alcool în exces. A considerat că

atmosfera familială este una plăcută, liniștită, iar relațiile dintre membrii

se bazează pe înțelegere și ajutor reciproc. A avut totuși relații mai

apropiate de bunicul său, căruia îi transmitea problemele și necazurile cu care

se confrunta.

Instanța de fond a

mai reținut că bunicii inculpatului nu au știut despre fapta comisă de acesta

decât după ce a fost arestat în noiembrie 2012. Când au aflat despre ce s-a

întâmplat au încercat mai întâi să-l ajute moral și material, pentru a susține

cheltuielile cu privire la reprezentarea în procesul penal, după care, au

încercat să înțeleagă ce l-a făcut să aibă un asemenea comportament și să aibă

discuții cu acesta, pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de incidente.

Bunicii au susținut că nu se așteptau de la nepotul lor să comită o faptă

penală de o gravitate atât de mare, deoarece în comunitatea locală era cunoscut

ca o persoană cuminte și respectuoasă cu vecinii. A. a avut mereu un

comportament normal fără să le creeze vreo problemă deosebită până la arestarea

sa. Aceștia cred că anturajul său a fost de vină, deși inculpatul este

inițiator și cel care a derulat întreaga activitate infracțională fără ajutor

din afară. Bunicii nu l-au abandonat după ce a fost arestat, chiar dacă au

dezaprobat vehement astfel de fapte. A fost vizitat de către bunic de câte ori

a avut posibilitatea și păstrează legătura telefonic, vorbind zilnic cu inculpatul.

De asemenea, la fiecare vizită i-au dat bani, pentru a-i folosi la magazinul

din penitenciar și pachete.

Niciun membru al

familiei nu a fost anterior cercetat sau condamnat pentru fapte penale.

Inculpatul C.V.A., a

absolvit opt clase în cadrul Școlii Generale nr. 1 din Curtea de Argeș. S-a

înscris la Grupul Școlar Auto din Curtea de Argeș, la profilul "Estetica

și igiena corpului omenesc". După absolvirea clasei a X-a, s-a înscris la

un curs de calificare de 6 luni, la profilul "instalații sanitare",

fiind elev la data arestării. În cadrul școlii, inculpatul nu a avut un

comportament violent și nici nu a inițiat alte tipuri de activități de natură

delincventă, dar nici nu s-a preocupat de activitățile școlare, fiind un elev

mediocru și având multe absențe nemotivate. Acesta susține că în primii doi ani

de liceu nu i-a plăcut la școală deoarece profilul urmat nu era unul atractiv.

După ce s-a înscris la cursul de calificare de 6 luni a început să îi placă

materiile și lucrurile practice învățate.

C.V.A. a susținut că

timpul liber îl petrece în compania prietenilor săi, ieșind uneori în baruri la

cafea sau suc fie ieșind în cluburi (cu o frecvență lunară, înainte să fie

arestat). În grupul său de prieteni nu se află persoane care sunt în atenția organelor

de poliție pentru comportamente antisociale, sancționate de legile în vigoare.

Inculpatul a declarat că îi place să practice sport de întreținere la sală sau

se plimbă cu motoscuterul. Acesta nu consumă alcool, fumează un pachet de

țigări la două zile dar nu a fost tentat să încerce vreodată senzația indusă de

substanțe halucinogene. Pasiunea sa cea mai mare o constituie motocicletele,

plăcându-i atât să le conducă cât și să le repare sau să le modifice pentru

performanțe mai mari.

Din punct de vedere

medical, s-a reținut că inculpatul este sănătos clinic și psihic, deși vara

trecută a suferit un accident de motoscuter în urma căruia a avut piciorul și

clavicula rupte dar, după vindecare, nu a rămas cu sechele.

S-a mai arătat că

factorii care au favorizat și pot favoriza comiterea de fapte penale au constat

în caracteristicile infracțiunii și contextul în care aceasta s-a produs.

Factorii protectivi

care pot motiva inculpatul spre a nu mai comite alte infracțiuni se referă la:

recunoașterea implicării sale în comiterea infracțiunii și regretul pentru

fapta comisă; conștientizarea gravității faptei comise și a consecințelor

negative pentru el și familie; motivația acestuia de a sta departe de

problemele de natură penală, exprimată prin dorința acestuia de a-și continua

școala și viața alături de familie, în cazul în care va primii o nouă șansă; a

crescut și s-a dezvoltat într-un mediu familial care a promovat valori sociale

pozitive - niciun membru al familiei nefiind anterior cercetat sau condamnat

pentru comiterea de fapte penale și nici cunoscut în comunitatea locală ca

persoane cu probleme de comportament; sprijinul afectiv și material de care

beneficiază din partea familiei, care îl încurajează să treacă mai ușor peste

perioada arestului; existența unei locuințe și a unor venituri, care-i oferă

posibilitatea unui trai decent, are conturate planuri de viitor, axate

prioritar pe finalizarea cursurilor de calificare începute înainte de a fi

arestat; își petrece timpul liber în mod constructiv; lipsa antecedentelor

penale și comportamentale.

În ceea ce privește

perspectivele de reintegrare socială, analizând informațiile expuse în

prezentul referat de evaluare privind pe inculpatul C.V.A., informații care se

referă în principal la caracteristicile infracțiunilor și contextul în care

acestea s-au produs, la mediul familial și social în care acesta a crescut și

s-a dezvoltat, lipsa antecedentelor penale și comportamentale, rolul pe care

acesta l-a avut în comiterea infracțiunilor, s-a apreciat că factorii protectivi

ai comportamentului general sunt dominanți atât prin număr cât și prin

importanța lor în raport cu factorii de risc. S-a considerat că inculpatul s-a

implicat în comiterea faptelor penale pe fondul neconștientizării traumelor ce

pot apărea în conștiința victimei sale, D.I.A., minoră la data săvârșirii

infracțiunii și a naivității specifice vârstei la care a comis fapta, din

dorința de a obține sume de bani cu ușurință, sume pe care familia nu i le

putea acorda.

S-a arătat că C.V.A.

poseda resurse interne, deoarece prezintă o importantă motivație pentru

schimbare și are planuri concrete de viitor, dorindu-și să își finalizeze

cursurile de calificare și să fie alături de familia sa de origine. Inculpatul

și-a exprimat regretul pentru suferințele pricinuite victimei, a conștientizat

care sunt consecințele promovării unor comportamente delincvente și dorește să

evite pe viitor situațiile cu risc infracțional. Este motivat să nu se mai

implice în comiterea de fapte de natură penală, înțelegând că ceea ce a făcut

poate avea consecințe nefaste asupra sa, dar și asupra familiei sale, dându-și

seama că mediul carceral, nu este unul care să-l ajute în realizarea planurilor

sale de viitor. Resursele externe, în vederea corectării comportamentului pe

care se poate sprijini reintegrarea socială în cazul inculpatului C.V.A., se

raportează, în principal, la relațiile apropiate cu membrii familiei sale.

Resursele comunitare pe care inculpatul se poate baza în consolidarea unui

comportament pro-social pot fi reprezentate de mediul unde era elev și urma să

își finalizeze cursurile de calificare, mediu în care inculpatul poate dobândi

abilități și deprinderi sociale pozitive și poate lega relații care să-l ajute

în vederea devenirii sale profesionale și personale viitoare.

Ținând cont de

informațiile cuprinse în prezentul referat de evaluare, s-a apreciat de către

consilierul de probațiune că inculpatul are perspective de a fi reintegrat în

comunitate.

Față de cele de mai

sus, instanța de fond, în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., l-a condamnat pe inculpatul C.V.A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6

luni, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei

și după împlinirea vârstei de 18 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive din 23 noiembrie

2012 până în prezent.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, deoarece se

mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, dar și din rațiuni ce țin

de buna desfășurare a procesului penal.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat, în folosul statului, suma de 2000 RON, câștigată

de acesta de pe urma activităților de prostituție la care a obligat-o pe minora

parte vătămată. În ceea ce privește cuantumul sumei, acesta a rezultat din

declarațiile coroborate ale celor două părți date în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește

latura civilă, instanța de fond a constatat că minora s-a constituit parte civilă

în procesul penal cu suma de 50.000 euro daune morale. Instanța de fond a

considerat că aceste pretenții sunt exagerate având în vedere că nu se poate

exclude și culpa părții civile în angrenarea acesteia în activitățile de

prostituție prin aceea că în tot acest interval de timp nu a sesizat nici

autoritățile și nici rudele apropiate față de cele ce i întâmplau, pe de o

parte, iar pe de altă parte și prin aceea că minora, la rândul ei, era o

persoană de o moralitate îndoielnică, aceasta și pe fondul unui control

insuficient din partea părinților și al bunicilor la care locuia aceasta. În

aceste condiții, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile D.I.A., iar

în baza art. 1349, 1357, 1366 alin. (2) teza 1, 1372 alin. (1), 1382 și 1385 C.

civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la

plata către partea civilă a echivalentului în RON al sumei de 3000 euro.

Împotriva sentinței

Tribunalului Argeș a declarat apel inculpatul C.V.A. criticând-o pentru

netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 43/A din 11 aprilie 2013, Curtea de Apel Pitești l-a respins, ca nefondat.

S-a reținut că prima

instanță a stabilit corect situația de fapt în conformitate cu probele

administrate în cauză și în mod corespunzător vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a faptei. Soluționarea cauzei s-a realizat în condițiile

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul recunoscând

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și solicitând ca

judecata să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

În legătură cu

individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a constatat că prima instanță a

aplicat în mod corespunzător disp. art. 72 C. pen., realizând o minuțioasă

argumentare asupra situației de fapt și circumstanțelor personale ale

inculpatului, care justifică pedeapsa aplicată și modalitatea de executare.

Relevante sunt

aspectele privind pericolul social concret ridicat al faptei săvârșite de

inculpat. Acesta, în perioada iunie - noiembrie 2012, a recrutat-o pe minora

D.I.A. în vârstă de 16 ani, în scopul exploatării sexuale și folosind

amenințarea, violența fizică asupra acesteia, a obligat-o pe D.I.A. să

întrețină raporturi sexuale, inculpatul beneficiind de foloase materiale de

aproximativ 2000 RON. Natura infracțiunii săvârșite de către inculpat,

împrejurările în care fapta a fost comisă și consecințele deosebit de grave ale

infracțiunii asupra părții vătămate, dar și asupra valorilor care formează

conținutul ordinii publice demonstrează pericolul social concret ridicat al

faptei penale.

Prima instanță a

valorificat informațiile cuprinse în referatul de evaluare întocmit de către

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

În esență, a rezultat

că familia inculpatului este dezorganizată, neexistând posibilități obiective

pentru o bună supraveghere și educare a acestuia. Pregătirea școlară a

inculpatului este modestă. S-au reținut și elementele de circumstanțiere

favorabile inculpatului, cu deosebire comportamentul său social bun anterior

săvârșirii faptei.

În mod corespunzător,

prima instanță a apreciat că aspectele de circumstanțiere personale favorabile

inculpatului nu sunt suficiente pentru a justifica aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate, în acest raport având un caracter predominant gradul

de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunii comise. În

consecință, constrângerea trebuie să aibă un caracter dominant în natura

pedepsei aplicată inculpatului.

Cuantumul pedepsei

stabilită de către prima instanță și modalitatea de executare respectă

criteriile principiului proporționalității, fiind adecvate scopului legii

penale, dar și situației de fapt rezultată din probele administrate.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat.

Împotriva Deciziei

penale nr. 43/A din 11 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești a declarat recurs

inculpatul C.V.A., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Inculpatul C.V.A.

solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, din detenție în

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, urmând a se avea în vedere

circumstanțele personale favorabile.

Cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. invocat de

apărare nu este incident în cauză.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea

este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o

greșită aplicare a legii.

Dispozițiile legale

enunțate au în vedere situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale

(penale sau civile) obligatorii (spre exemplu nu aplică prevederile art. 37 C.

pen. referitoare la recidivă); aplică dispoziții legale neprevăzute de lege sau

aplică greșit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex. aplicarea greșită a

prevederilor art. 37 C. pen. sau greșita aplicare a legii civile prin

înlăturarea solidarității la despăgubirea morală a părții civile, în condițiile

în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de mai mulți

inculpați).

În speță, criticile

recurentului se referă la netemeinicia pedepsei în raport cu prevederile art.

72 C. pen. privitoare la mijloacele de individualizare judiciară a executării

pedepsei prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Examinarea acestora

nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., pentru că nu se integrează

în niciuna dintre situațiile enumerate.

O astfel de analiză

se putea realiza anterior modificării dispozițiilor art. 385

9

C.

proc. pen. prin Legea nr. 2/2013 prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În actuala

reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat și

prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse

în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale).

Constatând că

motivele invocate de recurent nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și nici nu

se încadrează în dispozițiile art. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

sau în vreun alt caz care să se ia în considerare din oficiu (pct. 1, 3 - 6,

13, 15) în temeiul dispozițiilor art. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul inculpatului C.V.A., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din

11 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23

noiembrie 2012 la 15 octombrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 15 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV