ÎCCJ, Secția penală

Deliberând cauzei penale de față, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 259 din 13 mai 2014 a Curții de Apel Iași a admisă contestația în anulare formulată de contestatorul F.P. împotriva deciziei penale nr. 1307 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, pe care o desființează și a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de intimatul F.P. împotriva sentinței penale nr. 1208 din 22 aprilie 2013 a Judecătoriei Iași. A fost obligat apelantul F.P. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600 RON și la plata cheltuielilor judiciare către petentul-intimat N.V. reprezentând onorariu avocat ales în sumă de 1000 RON. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că petentul F.P.

a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1307 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 36372/245/2012, motivat de faptul că a fost în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței la data la care acesta s-a soluționat, din motive medicale. Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2014, în baza art. 392 alin. (2) C. proc. pen., a admis în principiu contestația în anulare formulată, constatându-se că petentul invocă dovezi care sunt la dosar (acte medicale) în susținerea motivelor prevăzute de art. 386 C. proc. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, motivele invocate și actele medicale depuse la dosarul cauzei, Curtea de Apel Iași a constatat întemeiată contestația formulată, având în vedere următoarele considerente: S-a reținut că potrivit prevederilor art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când judecata a avut loc fără citarea legală a unei părți, sau când, deși legal citată, partea a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Deci, condițiile necesare pentru a se putea admite cererea se referă la nelegala citare sau la imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că petentul a fost legal citat în dosarul despre care face vorbire, iar actele medicale depuse dovedesc imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Astfel, recursul s-a judecat la data de 28 noiembrie 2013, iar actele medicale depuse au constat în buletine de analize medicale, datate la 12 noiembrie 2013 și 9 ianuarie 2014 și o adeverință medicală eliberată pentru perioada 27 noiembrie - 3 decembrie 2013 prin care se recomandă repaus la pat. Ca urmare, a acestei situații, instanța a admis contestația în anulare și a procedat la rejudecarea recursului, care a devenit apel ca urmare a intrării în vigoare a noului C. proc. pen. în rejudecarea căii de atac formulată de petent, Curtea de apel a constatat că în cazul plângerilor formulate împotriva rezoluțiilor procurorului, hotărârea judecătorului, pronunțată de prima instanță rămâne definitivă potrivit prevederilor art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen. din 1968, aplicabil în cauză, aceeași soluție fiind dată și potrivit prevederilor art. 341 alin. (6) lit. b) și alin. (8) C. proc. pen. Pe cale de consecință, a respins ca inadmisibil apelul formulat de petentul F.P. împotriva sentinței penale nr. 1208 din 22 aprilie 2013 a Judecătoriei Iași și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimatul N.V. Împotriva deciziei penale nr. 259 din 13 mai 2014 a declarat apel contestatorul F.P. Examinând apelul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Posibilitatea unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora, cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată de art. 129 din Constituția României.

Corespunzător principiului constituțional enunțat în acest articol, părțile interesate pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii procesuale. Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior. În cauză, decizia penală nr. 259 din 13 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, este definitivă, astfel că, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelul formulat de către apelantul contestator, este inadmisibil.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În cauză, Curtea de Apel București a admis contestația în anulare formulată de contestatorul F.P., decizia pronunțată fiind definitivă și nefiind susceptibilă a fi atacată cu apel.

Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul F.P. împotriva decizia penale nr. 259 din 13 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadminisbil, apelul declarat de contestatorului F.P. împotriva deciziei penale nr. 259/2014 din 13 mai 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 30 septembrie 2014.