ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 203 din

29 aprilie 2013 a Tribunalului lași, s-au hotărât următoarele:

„În baza art.

334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații

G.D. și A.I.A. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T., ST

lași, din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în

infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art.

4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., condamnă pe inculpatul G.D., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum.

În baza art. 71

C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere,

pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86

3

alin. (1) și (3) C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț la datele fixate și potrivit

programului ce va fi stabilit de acesta;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să se supună

unor programe de consiliere și tratament în scopul renunțării la consumul de droguri.

În baza art. 359

C. proc. pen. atrage atenția inculpatului că în cazul săvârșirii altei infracțiuni

sau al încălcării măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea beneficiului

suspendării sub supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în întregime.

Pentru a pronunța

sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

În fața instanței

de judecată inculpatul G.D. a solicitat, în termen legal, aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., cerere încuviințată de instanța de judecată

după punerea în discuția contradictorie a părților.

Audiat fiind de

către instanța de judecată, după citirea integrală a actului de sesizare a instanței,

inculpatul a declarat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, astfel cum sunt

descrise în actul de sesizare, însă cu altă încadrare juridică, condiții în care

nu a mai fost parcursă etapa cercetării judecătorești.

Inculpatul a solicitat

administrarea de probe în circumstanțiere, cerere admisă de instanța de judecată.

La termenul de

judecată din data de 15 aprilie 2013 inculpatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri

în circumstanțiere și a solicitat conform disp. art. 334 C. proc. pen. schimbarea

încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimiși în judecată din infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

Cererea de schimbare

a încadrării juridice a fost pusă în discuția contradictorie a părților de instanța

de judecată și a fost admisă pentru considerentele următoare.

Analizând actele

și lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursului urmăririi penale,

probe necontestate și însușite de inculpați, instanța a reținut următoarele:

Potrivit declarațiilor

coroborate ale inculpaților A.I.A. și G.D. aceștia se cunosc de mai mult timp și

la data faptelor erau consumatori de droguri, respectiv cannabis, drog obținut în

principal din culturile spontane de cânepă ce apar în jurul unor localități.

La data de 15

august 2012 inculpatul A.I.A. se afla în Municipiul Pașcani, ocazie cu care a identificat

o cultură spontană de cânepă lângă magazinul L. din oraș. în aceeași seară inculpatul

a adus la cunoștința prietenului său, respectiv inculpatul G.D., cele constatate,

luând împreună decizia de a recolta cât mai mult din cultura de cânepă.

Pentru punerea

în practică a acestei decizii cei doi inculpați s-au deplasat din Târgu Neamț, locație

în care se întâlniseră în seara de 15 august 2012, spre Pașcani, localitatea în

care au ajuns în jurul orelor 01:30. După ce au rupt cât mai mult din planta de

cânepă, atât inflorescența, cât și tulpini, materia vegetală fiind pusă într-un

rucsac, cei doi inculpați au pornit spre gară pentru a merge la domiciliu.

Conform procesului

verbal din data de 16 august 2012, cei doi inculpați au fost opriți, în jurul orelor

02:15, de o patrulă de poliție care i-a legitimat. La controlul efectuat de polițiști

asupra rucsacului s-a descoperit o pungă în care se afla un produs vegetal de culoare

verde cu miros înțepător. Inculpatul G.D., cel care purta rucsacul verificat de

polițiști, a declarat acestora cu privire la locul din care a recoltat planta de

cânepă, susținând că produsul era destinat pentru consum propriu, cum se menționează

expres în procesul verbal întocmit.

Conform raportului

de constatare tehnico-științifică din 01 noiembrie 2012, fragmentele vegetale ridicate

de la inculpații A.I.A. și G.D. (inflorescențe, frunze și tulpini) aveau masa netă

de 125,2 grame, masa netă a probei după îndepărtarea tulpinilor fiind de 84,0 grame;

în proba înaintată s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă

biosintetizată de planta cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din

Legea nr. 143/2000.

Deși ambii inculpați

au susținut în declarațiile date în data de 16 august 2012 că produsul vegetal recoltat

era destinat consumului propriu, abia la data de 04 decembrie 2012, în contextul

în care au fost audiați de procurorul D.I.I.C.O.T., celor doi inculpați li s-au

recoltat probe biologice în vederea stabilirii consumului de droguri. Potrivit buletinelor

de analiză toxicologică droguri B1 din 07 decembrie 2012 și nr. B2 din 07

decembrie 2012 în probele prelevate de la cei doi inculpați nu s-au pus în evidență

droguri.

În drept, fapta

inculpatului G.D. care la data de 16 august 2012 a fost surprins de organele de

poliție deținând în vederea consumului propriu cantitatea de 84 grame de cannabis

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deși rucsacul

în care au fost identificate fragmentele vegetale era transportat de inculpatul

G.D., ambii inculpați au recunoscut că împreună au recoltat cânepa în vederea pregătirii

cannabis - ului, drog ce era destinat consumului ambilor.

Instanța a reținut,

spre deosebire de procuror, că din probele administrate rezultă dincolo de orice

dubiu că inculpații au deținut cantitatea de drog în scop de consum, așa cum au

susținut aceștia nu doar în declarația dată în fața instanței de judecată, ci încă

de la momentul surprinderii lor de către organele de poliție în Municipiu Pașcani.

Faptul că potrivit

buletinelor de analiză toxicologică aceștia nu apar ca fiind consumatori de droguri

nu are relevanță în cauză, probele biologice fiind recoltate inculpaților la aproape

patru luni de la surprinderea lor de către organele de poliție. Or, conform declarației

inculpatului A.I.A. de la acel moment inculpatul nu a mai consumat droguri, întrucât

s-a speriat și a conștientizat consecințele juridice ale faptei comise, aspect perfect

credibil din moment ce probele prelevate la patru luni de la acel moment au ieșit

negative.

Reținând că în

cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul

că faptele pentru care inculpații A.I.A. și G.D. au fost trimiși în judecată există,

constituie infracțiuni și au fost comise de inculpați în modalitatea și cu încadrarea

juridică anterior descrise, instanța a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului G.D. pentru infracțiunea comisă instanța a avut în

vedere dispozițiile art. 72 C. pen. privind dispozițiile Părții generale a C. pen.,

limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială, limite

reduse potrivit disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol

social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea de comitere - inculpații consumau

droguri de mai mult timp, cannabis - ul fiind procurat din culturi spontane de cânepă,

nefiind prima dată când recoltau o astfel de plantă, însă cantitatea de drog deținută

pentru consum propriu a fost redusă, 84 grame pentru ambii inculpați - dar și de

persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul

contact cu legea penală și rigorile ei.

Totuși, lipsa

antecedentelor penale nu a determinat instanța de judecată să rețină în favoarea

inculpatului disp. art. 74 lit. a) C. pen. „Conduita bună a infractorului înainte

de săvârșirea infracțiunii" însemnând mult mai mult decât simpla lipsă a antecedentelor

penale, care trebuie să fie o normalitate. Ori, din declarațiile inculpaților a

rezultat că aceștia consumă de mai mult timp droguri, începând cu produse weed-shop,

iar la data faptelor erau persoane fără ocupație (declarații olografe din data de

16 august 2012), context în care nu se poate reține o conduită excepțională anterioară

a acestora de natură să atragă o nouă reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege.

Prin raportare

la datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului G.D., astfel cum sunt

ele relevate de probele administrate în cauză (inculpatul a declarat instanței că

a mai consumat droguri de la surprinderea sa de către organele de poliție și până

în prezent, încă nu are o ocupație anume și un loc de muncă care să-i asigure venituri

licite, însă a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost cercetat, s-a supus

controlului realizat de agenții de poliție cu ocazia surprinderii sale în data de

16 august 2012 având asupra sa droguri și a recunoscut încă de la acel moment deținerea

drogurilor pentru consum propriu), dar și la circumstanțele comiterii infracțiunii,

instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea puțin peste minimul

de pedeapsă dat de coroborarea disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. corespunde unei juste individualizări

a pedepsei.

În baza art. 71

C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În raport de prevederile

art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpaților doar drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi

ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa

o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptei săvârșite

și conduita socială generală a acestora conduc la concluzia existenței unei nedemnități

în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., instanța

a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 06 octombrie 2005, precum

și Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs

în interesul legii. De aceea, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat,

nu a rezultat o nedemnitate a inculpaților în ceea ce privește dreptul de a alege,

instanța nu va interzice exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință,

nu va face aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza

I C. pen.

Având în vedere

datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost anterior evidențiate,

și gravitatea redusă a faptei comise, instanța a considerat că simpla aplicare a

pedepsei constituie un avertisment suficient și că, chiar fără executarea efectivă

a pedepsei cu închisoarea aplicate, nu va mai comite alte infracțiuni. Instanța

a avut în vedere și recunoașterea comiterii faptei de care este acuzat și faptul

că din toată conduita procesuală pare să fi conștientizat gravitatea faptei comise

și urmările acesteia.

Totuși, dacă prin

raportare la aceste elemente, s-a apreciat în cazul inculpatului G.D. că această

modalitate de executare nu pare suficientă pentru asigurarea menținerii sale pe

calea unui comportament licit. De aceea, prin raportare și la declarația inculpatului

privind continuarea consumului de droguri și la lipsa unei ocupații și a unui loc

de muncă care să direcționeze comportamentul inculpatului spre obișnuințe din sfera

licitului, instanța a considerat că în cazul acestuia se impune ca lăsarea în libertate

să fie dublată de impunerea respectării măsurilor de supraveghere prev. de art.

86

3

C. pen., măsuri prin intermediul cărora poate fi atins scopul pedepsei

prev. de art. 52 C. pen.

Instanța în baza

art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii altei

infracțiuni sau al încălcării măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea

beneficiului suspendării executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.

Deși apărarea

a solicitat și în cazul inculpatului G.D. ca pedeapsa ce va fi aplicată să fie suspendată

condiționat și nu sub supraveghere, instanța a reținut că datele ce caracterizează

persoana inculpatului anterior relevate și specificul infracțiunii de care acesta

este acuzat constituie elemente de natură a determina aprecierea instanței că numai

prin supravegherea specializată a comportamentului inculpatului poate fi atins scopul

pedepsei și se poate asigura reinserția socială a inculpatului. S-a avut în vedere

faptul că inculpatul este consumator de droguri, conform propriilor declarații,

că nu are ocupație sau un loc de muncă, aspecte care-l diferențiază de inculpatul

A.I.A., motiv pentru care doar prin supravegherea comportamentului inculpatului

pentru o perioadă de timp de către specialiștii din cadrul Serviciului de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Neamț și prin obligarea acestuia să se supună unor programe

de consiliere și tratament în scopul renunțării la consumul de droguri se poate

asigura reinserția socială a inculpatului și prevenirea reiterării comportamentului

ilicit.

În baza art. 17

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 83,6 g cannabis rămasă

după efectuarea analizelor de laborator, bunuri preluate de B.C.C.O. lași potrivit

procesului verbal din 02 noiembrie 2012.

În baza art. 191

alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare efectuate de stat.

Împotriva sentinței

penale a declarat apel inculpatul G.D., criticând-o pentru netemeinicie în sensul

reducerii pedepsei aplicată de instanța de fond având în vedere poziția procesuală

și faptul că a recunoscut fapta săvârșită.

Prin decizia penală

nr. 128 din 27 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

S-a reținut că

instanța de fond a judecat cauza în cadrul procedurii simplificată, prevăzută de

art. 320

1

C. proc. pen., stabilind și reținând situația de fapt corespunzător

probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile de recunoaștere

a vinovăției date de inculpați în cursul cercetării judecătorești și proba cu înscrisuri

administrată, care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările

reținute sunt în acord cu probele cauzei și reprezintă adevărul.

Fapta și vinovăția

inculpatului sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Încadrarea juridică

dată faptei este legală.

Fapta inculpatului

G.D., care, la data de 16 august 2012, a fost surprins de organele de poliție deținând

în vederea consumului propriu cantitatea de 84 grame de cannabis, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Pedeapsa aplicată

a fost just individualizată, instanța de fond având în vedere, în considerarea dispozițiilor

art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse

cu 1/3 ca efect al dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul

de pericol social al infracțiunii comise, modalități de săvârșire, precum și împrejurări

ce țin de persoana inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale, pedeapsa

fiind stabilită spre minimul special prevăzut de lege.

S-a mai reținut

că nu există temeiuri invocate în apel care să fie de natură să conducă la reducerea

pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond, iar pedeapsa este proporțională

cu fapta și persoana inculpatului.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpatul G.D. și petenta C.D.

Recurentul inculpat

G.D. a motivat în scris recursul, în termenul legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Prin recursul

declarat, recurentul inculpat a invocat temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut

de lege și reevaluarea modalității de executare, prin reținerea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., ca urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere conduita bună

anterior săvârșirii faptei.

Prin recursul

declarat de petenta C.D., aceasta a solicitat admiterea cererii de scutire de la

plata amenzii, motivând că la termenul din 13 iunie 2012 a fost bolnavă, atașând

adeverință medicală doveditoare.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul

G.D. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Codul de procedură

penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost

publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere

data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Motivul de recurs

invocat de recurentul inculpat G.D., subsumat cazului de casare reglementat de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., se circumscria unui

caz de casare care a fost modificat în mod expres de Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispozițiilor

legale în vigoare, textul art. 385

9

C. proc. pen. are următorul cuprins:

"pct. 14 - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

pct. 17

2

- când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre

s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Raportat la conținutul

temeiului de casare invocat, instanța de recurs constată că, la acest moment procesual,

criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanța

de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de

drept.

O reevaluare a

pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante

și a modalității de executare, ar presupune o evaluare a situației de fapt și o

reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, prin reanalizarea criteriilor de cuantificare

și de stabilire a sancțiunii, ceea ce ar fi imposibil, în condițiile în care, ținând

cont de regulile stricte care reglementează soluționarea recursului ca a doua cale

de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a examina această

critică în cadrul cazului de casare menționat.

Analizând critica

în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, se constată că pedeapsa

aplicată inculpatului a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale, în limitele

rezultate în urma aplicării prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor la recursul

declarat de petenta C.D.:

Apărătorul din

oficiu al inculpatului a solicitat scutirea de plata amenzii judiciare aplicată

prin încheierea de ședință din 13 iunie 2013 a Curții de Apel lași, cu motivarea

că s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanță pentru a acorda asistență

juridică, întrucât era bolnavă.

Analizând actele

depuse de petenta avocat în susținerea cererii sale, instanța de recurs constată

că adeverința medicală depusă la dosar, emisă cu 3 zile înaintea termenului de judecată

nu face dovada imposibilității de prezentare a acesteia în fața instanței, în sensul

că intervalul de timp nu acoperă și ziua de 13 iunie 2013, iar, raportat la data

actului medical, apărătorul era în măsură să își asigure substituirea pentru termenul

de judecată fixat, conform dispozițiilor legale, art. 198 lit. i

1

) C.

proc. pen.

Constatând că

nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare

din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul G.D. și petenta C.D. împotriva deciziei penale nr. 128 din

27 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpatul G.D. și petenta C.D. împotriva deciziei penale

nr. 128 din 27 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta C.D. la plata sumei

de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2014.