ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1961/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 19 aprilie 2012 a Tribunalului lași s-au hotărât următoarele:

Condamnă inculpații:

1. B.F.,

fără antecedente penale și,

fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 4 (patru) ani închisoare și interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru o perioadă de câte 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de droguri" prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Interzice inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art, 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaților pe o durată de câte 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. obligă inculpații ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău conform programului stabilit de această instituție.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbare locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Datele prevăzute la lit. b) - d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art, 350 C. proc. pen. menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara aplicată inculpatului D.M.l. prin încheierea de ședință din 03 iunie 20.11 a Tribunalului iași.

Constată că inculpatul D.M.l. a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 10 aprilie 2011 până la 06 iunie 2011, iar inculpatul B.F. în perioada 10 aprilie 2011 - 18 iulie 2011. în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea cantității de 930,3 g rezină de cannabis.

Dispune ridicarea măsurii asigurătorii instituite asupra autoturismului înmatriculat în Bulgaria, deținut de inculpatul D.M.l. și, în consecință dispune restituirea acestuia.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpații să achite suma de câte 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul D.l.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial lași au fost trimiși în judecată la data de 02 iunie 2011, în stare de arest preventiv, inculpații A.A.A., B.F. și D.M.l., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art.

:

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. constând în aceea că, în data de 09 aprilie 2011 au fost prinși în flagrant în timp ce încercau să vândă cantitatea de 930 g rezină de cannabis pentru suma de 4.500 de euro.

Prin încheierea, de ședință din data de 14 noiembrie 2011 instanța a admis cererea inculpatului A.A.A. de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C.pr.pen. privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește.

Totodată, prin aceeași încheiere instanța a dispus disjungerea judecării cauzei cu privire la ceilalți doi inculpați, respectiv B.F. și D.M.l., care au solicitat administrarea nemijlocită a probatoriului testimonial, respectiv audierea martorilor V.C., B.C., M.M., G.C.A. și G.G.M.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată ca fiind corespunzătoare adevărului aceeași situație de fapt ca și cea reținută prin actul de sesizare a instanței, respectiv următoarele împrejurări:

Inculpații B.F. și D.M.l. sunt locuitori ai județului Bacău, se cunosc de circa 10 ani din orașul Arrezo din Italia unde au locuit o perioadă lungă de timp.

La începutul lunii aprilie 2011 inculpatul B.F., persoană fără ocupație din municipiul Bacău a, purtat discuții cu inculpatul D.M.l. și i-a spus acestuia că ar avea o cantitate de un kilogram rezină de cannabis-hașiș pe care dorește să obțină un preț de 3.000 de euro, i-a spus să-i găsească cumpărător și vor împărți profitul.

Inculpatul D.M.l. I-a contactat pe inculpatul A.A.A.; i-a spus acestuia, că ar deține cantitatea de 1 kilogram de hașiș și i-a spus să caute cumpărători pentru tranzacția cu droguri.

După discuție, inculpatul A.A.A., prin intermediul unui prieten de-al său din lași i-a găsit pe învinuiții V.C., G.C.A., B.C. și M.M. care au început să caute un cumpărător pe raza municipiului lași.

În urma informațiilor primite, la nivelul D.I.I.C.O.T. - S.T. Iași, în.cauză s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire „Costică" care a fost contactat de învinuiți.

Aceștia i-au propus să îi vândă cantitatea de un kilogram hașiș cu prețul de 27.500 lei. După ce au găsit potențialul cumpărător învinuiții au luat legătura cu inculpatul A.A., i-au spus acestuia că ar avea un cumpărător pe raza municipiului lași și pot aduce marfă.

Inculpatul A.A. s-a întâlnit cu coinculpații D.M.l. și B.F., au discutat cu privire la livrarea drogurilor și s-au hotărât să vină în municipiul lași pentru a se convinge cu privire la cumpărători.

În data de 09 aprilie 2011, în jurul orelor 15,30-16,00 inculpații A., D. și B. s-au deplasat în municipiul lași unde, învinuitul V.C. i-a pus în legătură cu investigatorul sub acoperire „C.". Ulterior, inculpații l-au înlăturat din „afacere" pe V.C. și au stabilit o întâlnire separată cu potențialul cumpărător respectiv investigatorul sub acoperire.

Astfel, cei trei inculpați s-au întâlnit cu. investigatorul sub acoperire și cu colaboratorul acestuia în stația Peco P. unde le-au spus că de fapt ei sunt cei care „au marfa", respectiv un kilogram de hașiș, le-au.propus să Ie-o vândă cu suma de 4.500 euro, însă tranzacția să aibă loc în municipiul Bacău și nu în lași.

Este de precizat faptul că, pe piața neagră gramul de hașiș se vinde cu sume cuprinse între 70 și 100 lei astfel încât valoarea acestei cantități (930 grame) la vânzarea „en detail" este între 65.100 lei și 93.000 lei.

În urma discuțiilor purtate, inculpații au plecat cu autoturismul condus de inculpatul Dieac spre municipiul Bacău fiind însoțiți de către „cumpărători" cares-au deplasat cu autoturismul lor. .

În municipiul Bacău inculpatul A. a rămas cu cumpărătorii la Mc D., iar inculpații B.F. și D.M.l. s-au deplasat la Stația Peco Șerbănești unde s-ar fi întâlnit cu un bărbat pe nume „V.", rămas neidentificat care, din iarbă, de lângă bordură Ie-a dat o plasă în care se afla kilogramul de hașiș.

Inculpații B.F. și D.M.l. au luat hașișul, au mers la Mc D. unde au solicitat suma de 4.500 de euro pentru kilogramul de hașiș.

În momentul în care investigatorul sub acoperire i-a oferit inculpatului B. suma de 4.500 euro de euro, au intervenit organele de poliție care i-au imobilizat pe cei trei inculpați, au ridicat drogurile aflate asupra inculpaților, precum și suma de 4.500 de euro, bancnote de 100 euro (înseriate conf. procesului-verbal întocmit în data de 09 aprilie 2011, orele 13:45).

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 562464 din 10 aprilie 2011 rezultă că inculpații au traficat cantitatea de 930,3 grame rezină de cannabis (hașiș), instanță psihotropă care face parte din Tabelul-anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

Atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția făptuitorilor, fapta de trafic de droguri de risc astfel cum a fost reținută și descrisă mai sus, este dovedită, fără echivoc, cu mijloacele de probă administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal, respectiv cu procesul verbal de sesizare din oficiu; procesele verbale de transcriere a înregistrării convorbirilor și comunicărilor telefonice, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpaților, împrejurare în care au fost ridicate drogurile găsite asupra inculpaților, respectiv cantitatea de 930 g rezină de cannabis, precum și suma de 4.500 euro oferită de investigatorul sub acoperire acestora pentru cumpărarea drogurilor, procesele verbale întocmite de ofițerul de poliție judiciară investigatorul sub acoperire -cunoscut sub numele de cod „C." - și colaboratorul acestuia cu ocazia activităților de cumpărare a drogurilor de la inculpați din care rezultă, cu suficiență, date și informații privind preocupările inculpaților în activitatea ilicită de trafic de substanțe psihotrope.

Prezenți în instanță, inculpații nu au dorit să dea declarație în prezenta cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere și sugerând prin intermediul apărătorilor ce le asigurau asistența juridică că au fost provocați în comiterea faptelor de organele de cercetare penală care au folosit drept cumpărători investigatori sub acoperire.

Susținerile inculpaților privind obținerea probelor în mod nelegal apar ca fiind nefondate urmând a fi respinse, ca atare, pentru următoarele considerente:

Chiar dacă aparent infracțiunile de trafic de droguri sunt susceptibile a fi săvârșite în stare de provocare instanța nu poate ignora situația factuală relevată de probele administrate în cauză care exclude existența unei asemenea împrejurări de natură a atenua sau a exonera pe inculpați de răspundere penală.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte în scopul obținerii de probe.

Aceste dispoziții imperative nu trebuie privite izolat, rupte din context, ci analizate unitar în titlul din care fac parte, respectiv interzicerea mijloacelor de constrângere.

Cu toate că legiuitorul nu a indicat expres în ce constă acțiunea de determinare este evident că aceasta nu poate avea loc decât prin modalitățile alternative prevăzute la alin. (1) al aceluiași art. 68 C. proc. pen., respectiv prin violențe, amenințări, ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri.

în lipsa unor asemenea acțiuni insidioase nu se poate reține că există o determinare, întrucât numai prin modalitățile enumerate se poate influența voința persoanei asupra căreia aceasta se exercită, aceasta ajungând în situația în care nu mai gândește și acționează liber.

A considera că dincolo de exigențele textului de lege, orice acțiune din partea unei persoane se poate circumscrie noțiunii de determinare înseamnă pe de o parte a ignora împrejurarea că inculpații sunt persoane mature, cu deplină capacitate de exercițiu, cu un nivel ridicat de instrucție, iar pe de altă parte a adăuga la lege, dând noțiunii și alte semnificații decât cele pe care legiuitorul însuși Ie-a dat.

Aceeași concluzie se impune și din analiza întregului material probator existent în cauză, cu deosebire a celui testimonial, din care rezultă că inculpații se preocupau de găsirea unei persoane care să dețină o sumă mare de bani și să fie dispusă să cumpere o cantitate mare de droguri anterior folosirii investigatorilor acoperiți, aceștia apelând la ajutorul martorilor V.C., B.C., M.M., G.C.A. și G.G.M., studenți în mun. lași, pentru a facilita găsirea unui cumpărător pe raza acestui oraș.

Pe de altă parte, folosirea investigatorilor acoperiți și a colaboratorilor acestora în cazul investigării infracțiunilor de trafic de stupefiante este o modalitate . admisă de lege pentru administrarea probatoriului determinată de împrejurarea că săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 este greu de probat, dat fiind caracterul accentuat de clandestinitate în care se desfășoară.

În considerarea naturii infracțiunii reținute în sarcina inculpaților și a faptului că săvârșirea unui asemenea tip de fapte nu se realizează la vedere sarcina administrării probatoriului devine foarte'dificilă și impune folosirea investigatorilor acoperiți, cadrul normativ al acestei instituții fiind reprezentat de dispozițiile art. 224

1

și art. 224

2

C. proc. pen., și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Valorificarea activității investigatorului acoperit este reglementată în art. 22'alin. (2) din Legea nr. 143/2000 „Actele încheiate de polițiști și colaboratorii acestora constituie mijloace de probă".

Privind aceste aspecte în raport cu exigențele art. 90 C. proc. pen., procesele verbale încheiate de ofițerul de poliție judiciară investigator sub acoperire cunoscut sub numele de cod „Costică" relevă împrejurări esențiale în dovedirea vinovăției inculpaților, dar nu reprezintă un mijloc de probă singular în economia probatoriului administrat în cauză.

Cu aspectele relevate de declarațiile martorilor V.C., B.C., M.M., G.C.A. și G.G.M., audiați nemijlocit de instanță coroborate cu depozițiile inculpaților din cursul urmăririi penale și concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, instanța constată că infracțiunea de trafic de droguri de risc în modalitatea alternativă de realizare a elementului material al laturii obiective, respectiv cea de vânzare și de intermediere în vederea vânzării drogurilor de risc este dovedită fără dubiu.

Din această perspectivă apărările inculpaților și susținerile ce vizează împrejurarea că aceștia nu au interacționat cu drogurile ce fac obiectul infracțiunii în cauza de față, fiind doar simplii intermediari în derularea tranzacției de vânzare a drogurilor ce nu le aparțineau acestora, apar ca total neverosimile fiind formulate în mod evident. „pro causa" și fără a fi susținute de vreun mijloc de probă, ceea ce le face (relevante din punct de vedere juridic.

Această concluzie se impune, cu necesitate, atât din procesele verbale întocmite cu ocazia interceptării și înregistrării convorbirilor și imaginilor în mediul ambiental, dar și din procesul verbal de prindere în flagrant, din care rezultă că inculpații s-au deplasat la Stația Peco Șerbănești de unde au preluat drogurile, după care s-au întors în mun. Bacău, la Mc D., loc în care au pretins suma de 4.500 de euro pentru vânzarea celor 930 g rezină de cannabis și' unde au și fost prinși în flagrant de organele de poliție, ceea ce exclude varianta susținută de inculpați și dovedește că obiectele deținute erau destinate vânzării.

Față de cele ce preced, instanța apreciază că activitatea ilicită desfășurată de inculpați se circumscrie pe deplin dispozițiilor art, 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea.art. 75 lit. a) C. pen., în temeiul cărora se va dispune tragerea la răspundere penală a inculpaților.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpaților instanța va avea în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, prin care s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la regimul substanțelor și obiectelor aflate sub control național, concretizat și în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, cantitatea mare de droguri găsită asupra inculpaților, dar și împrejurarea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt persoane tinere, cunoscute ca având un comportament civilizat în familie și societate.

Astfel fiind, instanța apreciază că scopul pedepsei de prevenție generală și readucere a făptuitorilor poate fi atins doar prin aplicarea sancțiunii penale a închisorii într-un cuantum mediu și fără a fi executată în regim privativ de libertate.

în consecință, instanța constată că datele și elementele, personale reținute în cauză pot constitui suficiente temeiuri pentru a concluziona că scopul pedepsei cu închisoarea poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale inculpaților pe perioada termenului de încercare, în cauză urmând a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă ce va constitui termen de încercare și va fi stabilită conform art. 86

2

C. pen.

Totodată, instanța va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., care prevăd revocarea beneficiului suspendării în cazul încălcării cu rea credință a măsurilor de supraveghere stabilite, conform art. 86

3

C. pen.

În baza art. 71 C. pen. instanța va interzice inculpaților exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe întreaga perioadă a executării pedepsei cu închisoarea ca și pedeapsă accesorie și ulterior executării pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce se impune a fi aplicată „ope legis".

Din acest motiv, în acord cu jurisprudența C.E.D.O., în cauza de față având în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina inculpaților instanța apreciază că interdicția exercitării drepturilor subiective de natură electorală respectă atât principiul legitimității cât și pe cel al proporționalității cu învinuirea ce face obiectul prezentei cauze.

Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală însă, din moment ce inculpații nu au maturitatea de a respecta dreptu) )a sănătate al altor persoane se impune în mod rezonabil concluzia că inculpații nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.

Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale ca pedeapsă accesorie, dar a cărei executare va fi suspendată ca și executarea pedepsei, principale.

Se va constata că inculpații au fost reținuți și arestați preventiv, respectiv inculpatul D.M.l. în perioada 10 aprilie 2011 - 06 iunie 2011, iar inculpatul B.F.în perioada 10 aprilie 2011 - 18 iulie 2011.

Față de împrejurarea că inculpatul D.M.l. a locuit o perioadă mare de timp în Italia, unde de altfel se află în prezent și mama acestuia, instanța apreciază că există riscul ca acesta să părăsească teritoriul României până la soluționarea definitivă a cauzei, motiv pentru care instanța va menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara aplicată acestui inculpat prin încheierea de ședință din 03 iunie 2011 a Tribunalului lași.

Potrivit dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000 instanța va dispune confiscarea specială a cantității de 930 grame rezină de cannabis,. găsite asupra inculpaților și care au fost deținute ilegal.

Totodată, instanța va dispune și ridicarea măsurii asigurătorii de indisponibilizare a autoturismului, deținut de inculpatul D.M.l., întrucât așa cum rezultă din situația de fapt reținută. în cauză, stabilită pe baza probatoriului testimonial, cu declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale și conținutul proceselor verbale întocmite de organele poliției judiciare, autoturismul a servit doar la transportul inculpaților, nefiind fabricat, adaptat sau pregătit special pentru a transporta drogurile găsite asupra lor,

În acest sens, urmează a se vedea și Decizia nr. 18 din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secțiile unite, de admitere a recursului în interesul legii promovat în această materie de procurorul general al României, care a statuat că pentru a fi supus confiscării speciale mijlocul.de transport trebuie să fi servit efectiv la comiterea infracțiunii de trafic de droguri, în oricare din modalitățile alternative de realizare a elementului material al laturii obiective, respectiv deținere, transport, vânzare.

Văzând și dispozițiile art. 191 C. proc. pen.,

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial lași și inculpații B.F. și D.M.l., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul procurorului se motivează că soluția instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și al aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen.

În motivarea apelului, inculpatul B.F. arată că apelul său vizează reducerea pedepsei și a modalității de executare a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen.

În apelul său inculpatul D.M.l. a soliciat achitarea în temeiul art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și aplicarea art, 18

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 161 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial lași și de inculpații B.F. și D.M.l. împotriva sentinței penale nr. 156 din 19 aprilie 2012 a Tribunalului lași.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Faptele și vinovăția inculpaților sunt dovedite în cauză dincolo de orice dubiu. încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați este legală și temeinică.

Faptele inculpaților așa cum sunt descrise în rechizitoriu și în sentința de condamnare apelată săvârșite de inculpații B.F. și D.M.l. împreună cu inculpatul A.A.A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și sunt dovedite de procesele verbale de prindere în flagrant, raport de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de. transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procese-verbale întocmite de investigatori acoperiți, declarațiile' inculpaților și învinuiților în cauză prin care aceștia au recunoscut săvârșirea faptei și a inculpatului A.A. care a fost judecat în procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

Situația de fapt expusă în sentința penală de condamnare corespunde probelor și reprezintă adevărul.

Inculpații B.F. și D.M.l. au procedat la căutarea unor potențiali cumpărători de hașiș-cannabis, inculpatul D.M.l. contactându-l pe inculpatul A.A., care la rândul, său i-a găsit prin intermediul unui prieten de-al său pe numiții V.C., G.C.A., B.C. și M.M. care au început să caute un cumpărător pe raza municipiului lași. Inculpații B.F. și D.M.l. au desfășurat activități de căutare și identificare a cumpărătorilor, au discutat direct cu cumpărătorii după ce aceștia au fost găsiți prin intermediul inculpatului A. și a numitului V.C., s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire, cărora i-au propus să-i vândă cantitatea de 1. kg. de cannabis, au procurat cantitatea de drog și au efectuat tranzacția de vânzare a drogurilor în Bacău la Mc D. când au fost prinși în flagrant delict, vânzarea urmând să aibă loc, conform înțelegerii pentru suma de.4.500 euro.

Nu a existat nicio provocare în comiterea infracțiunii din partea investigatorului sub acoperire, întâlnirea inculpaților cu acesta având loc după ce inculpații au acționat pentru identificarea unor cumpărători așa cum s-a reținut, apelând la ajutorul inculpatului A. și a martorilor V.C., B.C., M.M., G.C.A., G.G.M., studenți în lași, acțiuni care s-au desfășurat anterior folosirii investigatorilor acoperiți.

În cursul cercetării judecătorești și în apel inculpații au ales să beneficieze de dreptul ia tăcere. Totodată a fost audiat martorul C.R., Ia cererea inculpatului D., martor care nu a relevat împrejurări noi de fapt care să modifice situația de fapt infracțională imputată inculpatului D.

În ultimul cuvânt acordat inculpaților și în declarațiile de la urmărirea penală aceștia au recunoscut faptele așa cum au fost reținut prin sentința de condamnare, inculpatul D. încercând sa-și diminueze contribuția infracțională la acțiunea de transport a prietenului său în vederea tranzacției cu droguri ce avea să aibă loc, acești inculpați criticând faptul că numitul „V." de la care s-au procurat drogurile nu a fost identificat, aspect ce nu are relevanță sub aspectul activității materiale infracționale concrete comisă de inculpați și nici un impact asupra vinovăției, respectiv intenției cu care au săvârșit faptele.

Instanța de apel a reținut că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate atât în cuantum cât și ca modalitate de executare pentru ambii inculpați având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și scopul și funcțiile pedepsei.

Instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise rezultat din relațiile sociale lezate prin săvârșirea faptelor și protejate prin incriminare și cantitatea mare de drog găsită asupra acestora 930 gr. rezină de cannabis.

Limitele legale de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare dau gradul de pericol social important al infracțiunilor de trafic de droguri.

Inculpații însă nu au antecedente penale, sunt tineri, cu o conduită bună anterior comiterii infracțiunii, au comis un singur act de trafic de droguri constând în procurarea și vânzarea cantității respective de droguri.

Inculpatul D.M.l., prin actele depuse la dosar, dovedește că a absolvit o facultate de drept, se implică în activități privind o școală de fotbal, existând inditii suficiente că este integrat social cu disponibilități de integrare și pe viitor.

Inculpatul B.F., este angajat în muncă la o societate comercială ca șofer și este căutat de organele judiciare italiene prin mandat european de arestare pentru săvârșirea unor infracțiuni pe teritoriul italian (fila 52 dosar apel), dispunându-se executarea mandatului și amânarea predării, această realitate având semnificația existenței unor acuzații penale formulate împotriva inculpatului în Italia.

Pedepsele pronunțate raportat la infracțiunea comisă de inculpați la contribuția materială infracțională a acestora și la datele ce țin de persoana inculpaților care îi caracterizează cu potențial de reeducare și integrare socială, sunt proporționale și just individualizate, atât în cuantum cât și ca modalitate de executare, a suspendării sub supraveghere a executării; această modalitate constituind un avertisment pentru prevenirea repetării comportamentului infracțional în ce îi privește. Pedepsele pronunțate sunt de natură să asigure reeducarea inculpaților dar și prevenția generală.

Criticile formulate de inculpați au fost și ele apreciate ca nefondate. Pentru aceleași considerente expuse nu vor fi reduse pedepsele. Acestea sunt deja orientate spre minimul special prevăzut de lege și nu se vor aplica dispozițiile art. 81 C. pen., cuantumul pedepselor aplicate nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 81 lit. a) C. pen.

Situația de fapt este cea reținută de instanța de fond și este dovedită de probele cauzei.

Faptele comise de inculpați întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri și prin modalități de comitere, urmări produse, scop urmărit de inculpați, valori sociale lezate, acestea au gradul de pericol a infracțiunii de trafic de droguri, astfel încât toate acestea exclud aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen. și achitarea inculpatului Dieac care a invocat acest motiv de apel.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații B.F.și D.M.l.

Recurentul inculpat B.F., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerea cuantumului pedepei aplicate, invocînd temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat D.M.l. a depus la dosar la data de 22 februarie un înscris precizând că își retrage recursul declarat.

I. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul D.M.l.

Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voință a recurentului inculpat, chiar dacă aceasta este consemnată într-un înscris olograf, procedându-se la compararea semnăturii recurentului inculpat de. pe înscrisul depus la dosar cu semnăturile acestuia din cursul procesului penal : la urmărirea penală, la judecarea cauzei în primă instanță; la judecarea cauzei în apel.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2), teza a ll-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.M.l.

II. în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul B.F.:

Recursul declarat de inculpatul B.F. nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat.după anumite reguli și criterii precis determinate.

înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru, a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării Ia condițiile socio-etice' impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului în speță de față, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire ale acesteia.

Infracțiunea de trafic de droguri de risc se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra sănătății și chiar a vieții omenești, însă pericolul social generici' reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social., concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul cantității mari de droguri găsită asupra inculpaților, dar și împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană tânără, cunoscut ca având un comportament civilizat în familie și societate.

Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat o pedepsă just și corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârșită de inculpat, față de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracțiuni și anume viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, atribute esențiale ale ființei umane.

Înalta. Curte apreciază că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului B.F. și a lua act de retragerea recursului inculpatului D.M.l.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat D.M.l. va fi obligat la plata sumei de 200 Iei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei/reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar recurentul inculpat B.F. va fi obligat la plata sumei de 400 Iei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 Iei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.M.l. împotriva Deciziei penale nr. 161 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat D.M.l. ia plata sumei, de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă-recurentul inculpat B.F. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 iunie 2013.