ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1032/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1743 din 21 noiembrie 2008, Tribunalul București, s ecția a IV-a civilă , a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a secției civile a Tribunalului București, în cauza privind pe reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta U.M. V. SA; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca nefondată; a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată ca nefondată; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a admis excepția tardivității formulării notificării. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că , reclamantul B.G.

a solicitat instanței, în temeiul Legii nr. 10/2001, să i se acorde despăgubiri pentru creanța în valoare de 75.859.895 lei, datorată de către pârâtă. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că această creanță este prevăzută în bilanțul contabil încheiat înainte de naționalizare (Legea nr. 119/1948), la data de 31 decembrie 1947, reprezentând aportul prin muncă al autorului său, R.D., la capitalul U.V., iar notificarea nr. 2991 din 21 iulie 2008 trimisă pârâtei în baza Legii nr. 247/2005 nu a fost soluționată.

Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, instanța a respins-o întrucât s-au solicitat despăgubiri prin echivalent pentru bunuri care au fost preluate în temeiul Legii nr. 119/1948, iar potrivit legii speciale tribunalului îi revine competența de soluționare a cauzei; excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă, întrucât legile de reparație au avut ca efect repunerea în termen a persoanelor îndreptățite; excepția prematurității cererii a fost respinsă deoarece reclamantul a făcut dovada că a formulat notificare, însă aceasta nu a fost soluționată; excepția tardivității formulării notificării a fost admisă întrucât reclamantul nu a formulat cererea în termenul legal prevăzut de legea specială.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, prima instanță a reținut că acesta nu a făcut dovada că mama sa era fiica lui R.D. Împotriva sentinței civile nr. 1743 din 21 noiembrie 2008, a Tribunalului București, s ecția a IV-a c ivilă, a declarat apel reclamantul, arătând că nu cunoaște motivele pentru care i-a fost respinsă cererea introductivă, iar instanța nu a analizat înscrisurile depuse de acesta la dosarul cauzei. Prin decizia civilă nr. 6A din 7 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins apelul reclamantului, întrucât acesta nu a indicat aspecte nelegale sau de netemeinicie ale hotărârii atacate.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs reclamantul, arătând că instanța nu a observat înscrisurile depuse, din care rezultă arborele genealogic ce conduce la autorul său, R.D. Analizând recursul declarat de reclamant, Înalta Curte constată faptul că este nulă calea de atac formulată de acesta, avându-se în vedere considerentele ce se succed: Astfel, dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., stipulează faptul că, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În speță, recurentul nu a invocat aplicarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltarea motivelor de recurs arătate în cuprinsul cererii nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de nelegalitate. Recurentul s-a rezumat doar a menționa că instanța de apel nu a ținut cont de înscrisurile ce ar dovedi calitatea sa de moștenitor al lui R.D. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Avându-se în vedere faptul că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamant, în conformitate cu art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 6A din 07 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.