ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2557/2010

Asupra recursului

penal de față,

Analizând lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea de la 21 mai 2010, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a

respins ca inadmisibile excepțiile de recurs invocate de inculpatul A.J.A. și

excepțiile de neregularitate a actului de sesizare a instanței.

Pentru a dispune

această soluție instanța de fond a reținut că la termenul din 19 mai 2010

inculpații din prezenta cauză au invocat mai multe neregularități ale actului

de sesizare a instanței, iar separat de aceștia, inculpatul A.J.A. a invocat

neconstituționalitatea Legii nr. 503/203 de aprobare a O.U.G. nr. 43/2002 și a

Legii nr. 54/2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și

completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție.

Cu privire la

excepțiile de neconstituționalitate invocate de către inculpatul A.J.A. reține

instanța de fond că legile a căror constituționalitate este pusă în discuție se

referă la aprobarea ordonanțelor de urgență privind Parchetul Național

Anticorupție și înființarea Direcției Naționale Anticorupție ca structură cu

personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.

Se arată că Legea nr.

503/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 43/2002, la acest moment nu mai este în

vigoare iar dispozițiile ei devenite caduce nu au legătură cu cauza.

În raport de excepția

de neconstituționalitate a Legii nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 134/2005

reține instanța de fond că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei, prin

invocarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 134/2005 urmărindu-se

constatarea nulității absolute a urmăririi penale și a actului de sesizare și

restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale de organul

competent.

Reținând că prin

invocarea acestei excepții se tinde la modificarea textelor de lege invocate,

instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.J.A., R.G. și G.R.

La termenul din 25

iunie 2010 recurentele inculpate R.G. și G.R. au declarat că înțeleg să-și

retragă recursurile astfel încât Înalta Curte urmează să ia act de această

manifestare de voință.

În recursul său

inculpatul A.J.A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și

în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen. să se dispună suspendarea judecății

cauzei și sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra

excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 503/2002 de aprobare a O.U.G.

nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție în raport de dispozițiile

art. 137 alin. (5), art. 79 alin. (1), art. 114 alin. (4) din Constituția

anterioară revizuirii și art. 131 și art. 132 din Constituția în forma actuală

și asupra excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 54/2006 privind

aprobarea O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea în raport de

dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituția revizuită, art. 79 alin. (1)

din Constituție, art. 115 alin. (4) și 6 din Constituție, art. 131 și art. 132

din Constituția actuală.

Arată recurentul că

în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate a excepției prev. de

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 în mod greșit reținând instanța de

fond că Legea nr. 503/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 43/2002 nu ar mai fi în

vigoare.

La termenul din 25

iunie 2010, inculpații D.R., C.N.A. și G.B., prin apărător, au solicitat

examinarea cauzei prin extinderea și asupra lor chiar dacă nu au formulat

recurs și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru a se pronunța

asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate de inculpatul A.J.A.

Inculpații D.R.,

C.N.A. și G.B. au invocat prin aceeași cerere de analizare a recursului prin

extinderea efectelor și asupra lor, excepția de neconstituționalitate a disp.

art. 323 alin. (1) C. pen. în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3), art.

124 alin. (2) și (3), art. 11 și art. 20 din Constituția României.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate,

cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub

toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de

inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează:

Înalta Curte apreciază

că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind

respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale apreciind că excepțiile

de neconstituționalitate invocate sunt inadmisibile.

Fiind învestită cu

soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, instanța este obligată să

se pronunțe asupra condițiilor de admisibilitate a excepțiilor de

neconstituționalitate reglementate de dispozițiile art. 29 din Legea nr.

47/1992 privind organizarea și funcționare a Curții Constituționale și anume

dacă excepția vizează acte normative în vigoare, dacă are legătură cu

soluționarea cauzei iar Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra

excepției de neconstituționalitate în sensul admiterii ei.

Cu privire la prima

condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate în sensul de a

se referi la acte normative în vigoare, Înalta Curte apreciază că această

cerință este îndeplinită, atât Legea nr. 503/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr.

43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cât și Legea nr. 54/2006

privind aprobarea O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G.

nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție sunt în vigoare.

Motivarea instanței

de fond în sensul că Legea nr. 503/2002 nu mai este în vigoare nu este

întemeiată cât timp această lege nu a făcut obiectul unei abrogări exprese.

Este adevărat că

Legea nr. 503/2002 are un articol unic prin care se aprobă O.U.G. nr. 43 din 4

aprilie 2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu mai multe modificări și

completări, neavând o existență de sine stătătoare însă această situație nu

poate conduce la concluzia că această lege nu mai este în vigoare așa cum în

mod greșit a reținut instanța de fond.

Ca atare, Înalta

Curte opinează că cerința prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

republicată, în sensul că excepția de neconstituționalitate trebuie să vizeze

un act normativ în vigoare este îndeplinită.

Și cerințele prev. de

art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată sunt îndeplinite în

sensul că excepția a fost ridicată de către un inculpat din cauza dedusă

judecății iar prevederile în raport de care se invocă excepțiile de

neconstituționalitate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o

decizie anterioară a Curții Constituționale.

Înalta Curte

apreciază însă că excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpatul

A.J.A. nu au legătură cu soluționarea cauzei așa cum de altfel în mod corect a

apreciat și instanța de fond.

Aspectele de

neconstituționalitate invocate de inculpat nu au o legătură directă cu

soluționarea cauzei, prin aceste excepții fiind vizat modul și condițiile în

care a fost creat Parchetul Național Anticorupție și, ulterior, Direcția

Națională Anticorupție, urmărindu-se modificarea acestor dispoziții legale.

Or, Curtea

Constituțională a statuat că rolul ei este de a se pronunța asupra

constituționalității legilor în sensul de a verifica doar dacă dispozițiile

legale menționate în excepție contravin sau nu dispozițiilor cuprinse în legea

fundamentală și nu să modifice dispozițiile legale, atribut ce revine exclusiv

legiuitorului.

Înalta Curte nu va

analiza cererea formulată de inculpații D.R., C.N.A. și G.B. în sensul

extinderii efectelor recursului și în privința lor, considerând că această

cerere este lipsită de relevanță întrucât soluția ce urmează a fi pronunțată de

Înalta Curte vizează cauza în întregul ei și nu numai pe inculpații care au

declarat recurs.

Întrucât Înalta Curte

nu va analiza această cerere nu se va pronunța nici asupra excepției de neconstituționalitate

invocată de inculpați.

Față de

considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de

inculpatul A.J.A.

În baza art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen. va lua act de

retragerea recursurilor declarate de inculpatele G.R. și R.G.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.J.A., împotriva Încheierii din 21

mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 6536/2/2008 (2304/2008).

Ia act de retragerea

recursurilor declarate de inculpații G.R. și R.G. împotriva aceleiași

încheieri.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2010.

Procesat de GGC - LM