ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3991/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3991/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosarul
cauzei, constată următoarele:
Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul
nr. 1562/46/2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie, a respins ca inadmisibile excepțiile de
neconstituționalitate invocate de inculpatul C.L.G. prin apărătorul ales.
Pentru a dispune astfel, instanța de
fond a reținut următoarele:
La termenul de judecată din 4 octombrie 2010,
inculpatul C.L.G. a invocat excepția de neconstituționalitate a următoarelor
dispoziții legale:
- O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002
privind Parchetul Național Anticorupție, în raport de dispozițiile art. 115
alin. (6) din Constituție;
- art. 1 alin. (1) și alin. (3
1
)
și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002
(aprobată prin Legea nr. 54/2006), în raport de dispozițiile art. 132 alin. (1)
din Constituție;
- art. 15
1
din O.U.G. nr.
43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G. nr. 24/2004 în raport de
dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 28, art. 115 alin. (4) și (6) și art. 131
- 132 din Constituție, precum și art. 6 alin. (1) și art. 8 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
- art. 91
1
- art. 91
6
C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 28 din
Constituție, precum și art. 6 alin. (1) și art. 8 din Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea nr.
30/1994;
- titlul XVI intitulat
"Modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statului
magistraților" și art. 1 pct. 80 din Legea nr. 247/2005 de modificare a
art. 53 din Legea nr. 303/2004 privind numirea în funcții de conducere a unor
magistrați sub influența factorilor politici.
În esență, s-a susținut că, prin normele de lege
criticate s-a permis crearea unei instituții semioculte - Direcția Națională
Anticorupție - care funcționează în afara normelor imperative ale Constituției,
este instituită în paralel cu Ministerul Public, iar activitatea sa nu este
supusă controlului ierarhic direct și nemijlocit al procurorului general, ceea
ce contravine principiilor constituționale.
S-a mai susținut că art. 15
1
din O.U.G. nr. 43/2002 a fost introdus prin ordonanța de urgență, contrar
dispozițiilor art. 115 alin. (4) și 6 din Constituție, iar prin posibilitatea
dată D.N.A. de a deține și utiliza tehnică de înregistrare, s-a creat un
serviciu de informații clandestin, sustras oricărui control legal.
Neconstituționalitatea art. 91
1
- 91
6
C. proc. pen. s-a invocat în legătură cu posibilitatea
efectuării interceptărilor audio-video în faza actelor premergătoare, acuzarea
inculpatului și trimiterea sa în judecată constituindu-se în mod excesiv și
cvasiexclusiv în baza interceptărilor efectuate și prelucrate cu mijloace
tehnice ale D.N.A.
Instanța de fond a constatat că
textele de lege a căror neconstituționalitate a fost invocată nu sunt esențiale
pentru soluționarea cauzei, neavând legătură cu fondul ei, ceea ce face inutilă
trimiterea excepțiilor, spre competentă rezolvare, la Curtea Constituțională.
În legătură cu neconstituționalitatea
dispozițiilor art. 91
1
- 91
6
C. proc. pen., s-a arătat că
aceasta a mai fost examinată de Curtea Constituțională în mai multe decizii,
astfel că nu se mai impune o nouă sesizare a Curții pentru a nu afecta
obligativitatea deciziei inițiale de respingere și principiul celerității
procesului penal.
În consecință, excepțiile de
neconstituționalitate invocate de inculpat prin apărătorul ales au fost
considerate inadmisibile și respinse ca atare și, implicit cererea de sesizare
a Curții Constituționale.
În termen legal, împotriva acestei
încheieri a declarat recurs inculpatul C.L.G., prin avocatul ales.
Recurentul a susținut că instanța de
fond a respins în mod greșit excepțiile de neconstituționalitate ca
inadmisibile, substituindu-se, astfel, instanței de control constituțional.
Instanța de fond a examinat cererea
de sesizare a Curții Constituționale prin prisma unor condiții ce nu sunt
prevăzute de Legea nr. 47/1992, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art.
29 din lege.
A solicitat admiterea recursului și,
pe fond, sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile ridicate. Totodată, a
solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de
neconstituționalitate, având în vedere că acestea au fost invocate anterior
abrogării alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, situație în care se
impune a se face aplicarea legii mai favorabile.
Examinând recursul prin prisma
motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată
următoarele:
Din conținutul dispozițiilor art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 rezultă fără echivoc că instanța în fața căreia
a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate poate respinge cererea de
sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia numai atunci
când excepția este inadmisibilă întrucât este contrară prevederilor alin. (1),
(2) sau (3).
Așa fiind, Înalta Curte de Casație
și Justiție reține că, potrivit legii, în soluționarea unei cereri de sesizare
a Curții Constituționale, instanța de judecată este competentă să verifice doar
îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1),
(2) și (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv dacă excepția de
neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o
lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei;
dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care
formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale
printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Instanța de fond a examinat
relevanța și pertinența cererii de sesizare a Curții Constituționale și a ajuns
la concluzia că textele atacate nu sunt esențiale pentru soluționarea cauzei,
neavând legătură cu fondul ei.
În consecință, instanța de fond a
respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate invocate în loc să
se pronunțe doar asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale,
subrogându-se astfel atribuțiilor exclusiv ale acesteia.
Înalta Curte constată că excepțiile
de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 134/2005, art. 1 alin. (1) și alin. (3
1
)
și art. 4 din O.U.G. nr. 134/2005, art. 15
1
din O.U.G. nr. 43/2002
și art. 91
1
- 91
6
C. proc. pen. întrunesc condițiile de
admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Este vizată neconstituționalitatea
unei ordonanțe - O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 - și a
unor texte de lege din aceste acte normative care au legătură cu soluționarea
cauzei, inculpatul fiind trimis în judecată pe baza actelor de urmărire penală
efectuate de D.N.A., în competența configurată prin O.U.G. nr. 134/2005 de
modificare a O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție.
La dosarul cauzei, există dovezi
privind efectuarea de către organele de urmărire penală a unor interceptări și
înregistrări audio/video efectuate în baza dispozițiilor art. 91
1
-
91
6
C. proc. pen., texte de lege a căror constituționalitate este
contestată.
Niciuna dintre aceste prevederi
legale nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a
Curții Constituționale.
Opinia Înaltei Curți de Casație și
Justiție cu privire la aceste excepții de neconstituționalitate ridicate de
inculpatul C.L.G. prin apărătorul său ales este că dispozițiile textelor de
lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6), art. 131 -
132 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 28 din Constituție.
Cât privește excepția invocată de
neconstituționalitate a Titlului XVII intitulat "Modificarea și
completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților" și a art. 1
pct. 80 din Legea nr. 247/2005 de modificare a art. 53 din Legea nr. 303/2004,
Înalta Curte constată că dispozițiile legale arătate nu au legătură cu
soluționarea cauzei, astfel că nu poate face obiectul sesizării Curții
Constituționale.
Față de cele ce preced, în baza art.
385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul
declarat de inculpatul C.L.G., va casa încheierea atacată și, rejudecând, în
temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, va admite cererea de sesizare
a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, în
ansamblu, articolelor 1 alin. (1) și alin. (3
1
), art. 4 alin. (1)
din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, articolului 15
1
din O.U.G. nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 1 din O.U.G. nr. 24/2004, art.
91
1
- 91
6
C. proc. pen.
Curtea Constituțională va fi
sesizată cu privire la excepțiile de neconstituționalitate arătate.
În cauză nu se impune suspendarea
judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate
întrucât modificarea normelor de procedură conținute de dispozițiile art. 29
alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt de imediată aplicabilitate, indiferent de
momentul la care s-a susținut excepția.
În baza art. 192 alin. (3) și art.
189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența
juridică a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
inculpatul C.L.G. împotriva Încheierii din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel
Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în
Dosarul nr. 1562/46/2009.
Casează încheierea atacată și
rejudecând:
Admite cererea de sesizare a Curții
Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a:
- O.U.G. nr. 134/2005 de modificare
a O.U.G. nr. 43/2002 în ansamblu;
- art. 1 alin. (1) și alin. (3
1
)
și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002;
- art. 15
1
din O.U.G. nr.
43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G. nr. 24/2004;
- art. 91
1
- art. 91
6
C. proc. pen.
Dispune sesizarea Curții
Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate.
Onorariul de avocat pentru apărarea
din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în
sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9
noiembrie 2010.