ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3991/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Încheierea din 4 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1562/46/2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpatul C.L.G. prin apărătorul ales. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La termenul de judecată din 4 octombrie 2010, inculpatul C.L.G. a invocat excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legale: - O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, în raport de dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție; - art. 1 alin. (1) și alin. (3 1 ) și art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 (aprobată prin Legea nr. 54/2006), în raport de dispozițiile art. 132 alin. (1) din Constituție; - art. 15 1 din O.U.G. nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G. nr. 24/2004 în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 28, art. 115 alin. (4) și (6) și art. 131 - 132 din Constituție, precum și art. 6 alin. (1) și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; - art. 91 1 - art. 91 6 C. proc.

pen., în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 28 din Constituție, precum și art. 6 alin. (1) și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată prin Legea nr. 30/1994; - titlul XVI intitulat "Modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statului magistraților" și art. 1 pct. 80 din Legea nr. 247/2005 de modificare a art. 53 din Legea nr. 303/2004 privind numirea în funcții de conducere a unor magistrați sub influența factorilor politici. În esență, s-a susținut că, prin normele de lege criticate s-a permis crearea unei instituții semioculte - Direcția Națională Anticorupție - care funcționează în afara normelor imperative ale Constituției, este instituită în paralel cu Ministerul Public, iar activitatea sa nu este supusă controlului ierarhic direct și nemijlocit al procurorului general, ceea ce contravine principiilor constituționale.

S-a mai susținut că art. 15 1 din O.U.G. nr. 43/2002 a fost introdus prin ordonanța de urgență, contrar dispozițiilor art. 115 alin. (4) și 6 din Constituție, iar prin posibilitatea dată D.N.A. de a deține și utiliza tehnică de înregistrare, s-a creat un serviciu de informații clandestin, sustras oricărui control legal. Neconstituționalitatea art. 91 1 - 91 6 C. proc. pen. s-a invocat în legătură cu posibilitatea efectuării interceptărilor audio-video în faza actelor premergătoare, acuzarea inculpatului și trimiterea sa în judecată constituindu-se în mod excesiv și cvasiexclusiv în baza interceptărilor efectuate și prelucrate cu mijloace tehnice ale D.N.A. Instanța de fond a constatat că textele de lege a căror neconstituționalitate a fost invocată nu sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, neavând legătură cu fondul ei, ceea ce face inutilă trimiterea excepțiilor, spre competentă rezolvare, la Curtea Constituțională.

În legătură cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 91 1 - 91 6 C. proc. pen., s-a arătat că aceasta a mai fost examinată de Curtea Constituțională în mai multe decizii, astfel că nu se mai impune o nouă sesizare a Curții pentru a nu afecta obligativitatea deciziei inițiale de respingere și principiul celerității procesului penal. În consecință, excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpat prin apărătorul ales au fost considerate inadmisibile și respinse ca atare și, implicit cererea de sesizare a Curții Constituționale. În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.L.G., prin avocatul ales. Recurentul a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit excepțiile de neconstituționalitate ca inadmisibile, substituindu-se, astfel, instanței de control constituțional.

Instanța de fond a examinat cererea de sesizare a Curții Constituționale prin prisma unor condiții ce nu sunt prevăzute de Legea nr. 47/1992, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 29 din lege. A solicitat admiterea recursului și, pe fond, sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile ridicate. Totodată, a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, având în vedere că acestea au fost invocate anterior abrogării alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, situație în care se impune a se face aplicarea legii mai favorabile. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Din conținutul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 rezultă fără echivoc că instanța în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate poate respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia numai atunci când excepția este inadmisibilă întrucât este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3). Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit legii, în soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, instanța de judecată este competentă să verifice doar îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ în art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv dacă excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei; dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Instanța de fond a examinat relevanța și pertinența cererii de sesizare a Curții Constituționale și a ajuns la concluzia că textele atacate nu sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, neavând legătură cu fondul ei. În consecință, instanța de fond a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate invocate în loc să se pronunțe doar asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, subrogându-se astfel atribuțiilor exclusiv ale acesteia. Înalta Curte constată că excepțiile de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 134/2005, art. 1 alin. (1) și alin. (3 1 ) și art. 4 din O.U.G. nr. 134/2005, art. 15 1 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 91 1 - 91 6 C. proc. pen. întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Este vizată neconstituționalitatea unei ordonanțe - O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 - și a unor texte de lege din aceste acte normative care au legătură cu soluționarea cauzei, inculpatul fiind trimis în judecată pe baza actelor de urmărire penală efectuate de D.N.A., în competența configurată prin O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție. La dosarul cauzei, există dovezi privind efectuarea de către organele de urmărire penală a unor interceptări și înregistrări audio/video efectuate în baza dispozițiilor art. 91 1 - 91 6 C. proc. pen., texte de lege a căror constituționalitate este contestată. Niciuna dintre aceste prevederi legale nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aceste excepții de neconstituționalitate ridicate de inculpatul C.L.G. prin apărătorul său ales este că dispozițiile textelor de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6), art. 131 - 132 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 28 din Constituție. Cât privește excepția invocată de neconstituționalitate a Titlului XVII intitulat "Modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraților" și a art. 1 pct. 80 din Legea nr. 247/2005 de modificare a art. 53 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că dispozițiile legale arătate nu au legătură cu soluționarea cauzei, astfel că nu poate face obiectul sesizării Curții Constituționale.

Față de cele ce preced, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.L.G., va casa încheierea atacată și, rejudecând, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, în ansamblu, articolelor 1 alin. (1) și alin. (3 1 ), art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, articolului 15 1 din O.U.G. nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 1 din O.U.G. nr. 24/2004, art. 91 1 - 91 6 C. proc. pen. Curtea Constituțională va fi sesizată cu privire la excepțiile de neconstituționalitate arătate.

În cauză nu se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate întrucât modificarea normelor de procedură conținute de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt de imediată aplicabilitate, indiferent de momentul la care s-a susținut excepția. În baza art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.L.G. împotriva Încheierii din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1562/46/2009. Casează încheierea atacată și rejudecând: Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a: - O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002 în ansamblu; - art. 1 alin. (1) și alin. (3 1 ) și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002; - art. 15 1 din O.U.G. nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G. nr. 24/2004; - art. 91 1 - art. 91 6 C. proc. pen. Dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2010.