ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 275/R din data de 27
aprilie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și
de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4517/46/2010, a admis cererea de sesizare
a Curții Constituționale, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,
republicată.
În conformitate cu
art. 29 alin. (5) din aceeași lege și art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe
perioada soluționării excepției, judecarea cauzei care formează obiectul
Dosarului nr. 451/46/2010 al Curții de Apel Pitești s-a suspendat.
S-a înaintat Curții
Constituționale actele menționate în art. 1 din Hotărârea nr. 3/2010 a Plenului
Instanței.
Pentru a dispune
astfel, instanța a reținut următoarele :
La termenul de
judecată din 27 aprilie 2010, recurentul, prin intermediul apărătorului, a
formulat excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 385
1
alin. (2) din C. proc. pen.
Autorul excepției a
apreciat că aceste dispoziții încalcă prevederile art. 16 alin. (1), (2) și (3)
din Constituția României, prin care se reglementează accesul la justiție și
care statuează că „părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea
cauzei în termen rezonabil".
În motivarea
excepției, s-a arătat că dispozițiile art. 385
1
alin. (2) C. proc.
pen., sunt neconstituționale, întrucât prevăd că încheierea prin care s-a
respins excepția de necompetență teritorială nu poate fi atacată decât odată cu
sentința sau decizia recurată. Imposibilitatea exercitării unei căi de atac
împotriva acestei încheieri este de natură a tergiversa soluționarea cauzei și
de a împiedica accesul la justiție pentru apărarea drepturilor, libertăților și
a intereselor legitime ale părților previzibilă în cazul admiterii unei căi de
atac împotriva sentinței sau a deciziei pronunțate pe fond, fiind, atunci când
se constată nerespectarea regulilor de competență materială, trimiterea spre
rejudecare a cauzei la instanța considerată a fi competentă.
În procedurile
judiciare sunt reluate cu consecința depășirii termenului rezonabil de
soluționare a unei cauze.
Examinând
admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate formulată, Curtea a constatat că nu există niciunul
dintre cazurile de inadmisibilitate la care se referă dispozițiile art. 29 din
Legea nr. 47/1992, republicată.
Astfel, dispoziția
normativă criticată pentru neconstituționalitate este de aplicare în această
cauză și este în vigoare.
Anterior Curtea
Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității acestui text de lege,
dar nu a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 385
1
alin. (2) C. proc. pen.
Pentru aceste
considerente, și în conformitate cu disp. art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, republicată, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
soluționarea excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 385
1
alin. (2) C. proc. pen.
În conformitate cu disp. art. 29 alin. (5) din
aceeași lege și art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe perioada soluționării
excepției, judecarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 451/46/2010 al
Curții de Apel Pitești s-a suspendat.
Împotriva acestei
încheieri inculpatul N.C.M., a formulat recurs criticând-o sub aspectul
neaplicării dispozițiilor prev. de art. 303 alin. (6) C. proc. pen.
La termenul de astăzi
26 mai 2010, acesta deși legal citat nu s-a prezentat la instanță.
În cauză, recursul
declarat de titularul căii de atac împotriva unei încheieri penale prin care
s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate invocată, apare ca inadmisibil, întrucât:
Prin Decizia nr. 9
din data de 9 februarie 2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile
Unite s-a statuat că, încheierea instanței prin care s-a admis cererea de
sesizare a Curții Constituționale și s-a dispus suspendarea judecății până la
soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este supusă căii de atac a
recursului.
Astfel, dispozițiile
Legii nr. 47/1992, republicată, ce reglementează procedura de soluționare a
excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești,
având caracterul de lege specială în raport cu prevederile C. proc. pen., are
prioritate de interpretare și aplicare. Așadar, aplicând această regulă de
interpretare asupra prevederilor mai sus arătate, rezultă că încheierea prin
care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și se dispune
suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate
nu este supusă căii de atac a recursului.
Așa fiind,
dispozițiile referitoare la recurs, pe care le conține alin. (6) al art. 303 C.
proc. pen., au o aplicabilitate restrânsă, privind doar situația inculpatului
arestat și măsurile preventive de restrângere a libertății sale, asupra cărora
trebuie să se pronunțe instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de
neconstituționalitate, iar nu și însăși încheierea de admitere a cererii de
sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a judecății până la
soluționarea excepției de neconstituționalitate, aspect sub care cauza este
oricum supusă cenzurii, exercitată în acest caz printr-un control implicit din
partea instanței de contencios constituțional.
În consecință, Înalta
Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va
respinge ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.C.M., întrucât, după
cum s-a menționat, încheierile prin care instanța a admis cererea de sesizare a
Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății până la soluționarea
excepției de neconstituționalitate nu este supusă căii de atac a recursului.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.C.M. împotriva Încheierii nr.
275/R din data de 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4517/46/2010.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 mai 2010.