ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.05.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2010

HOTĂRÂRE
26.05.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 275/R din data de 27

aprilie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4517/46/2010, a admis cererea de sesizare

a Curții Constituționale, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,

republicată.

În conformitate cu

art. 29 alin. (5) din aceeași lege și art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe

perioada soluționării excepției, judecarea cauzei care formează obiectul

Dosarului nr. 451/46/2010 al Curții de Apel Pitești s-a suspendat.

S-a înaintat Curții

Constituționale actele menționate în art. 1 din Hotărârea nr. 3/2010 a Plenului

Instanței.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut următoarele :

La termenul de

judecată din 27 aprilie 2010, recurentul, prin intermediul apărătorului, a

formulat excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 385

1

alin. (2) din C. proc. pen.

Autorul excepției a

apreciat că aceste dispoziții încalcă prevederile art. 16 alin. (1), (2) și (3)

din Constituția României, prin care se reglementează accesul la justiție și

care statuează că „părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea

cauzei în termen rezonabil".

În motivarea

excepției, s-a arătat că dispozițiile art. 385

1

alin. (2) C. proc.

pen., sunt neconstituționale, întrucât prevăd că încheierea prin care s-a

respins excepția de necompetență teritorială nu poate fi atacată decât odată cu

sentința sau decizia recurată. Imposibilitatea exercitării unei căi de atac

împotriva acestei încheieri este de natură a tergiversa soluționarea cauzei și

de a împiedica accesul la justiție pentru apărarea drepturilor, libertăților și

a intereselor legitime ale părților previzibilă în cazul admiterii unei căi de

atac împotriva sentinței sau a deciziei pronunțate pe fond, fiind, atunci când

se constată nerespectarea regulilor de competență materială, trimiterea spre

rejudecare a cauzei la instanța considerată a fi competentă.

În procedurile

judiciare sunt reluate cu consecința depășirii termenului rezonabil de

soluționare a unei cauze.

Examinând

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate formulată, Curtea a constatat că nu există niciunul

dintre cazurile de inadmisibilitate la care se referă dispozițiile art. 29 din

Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, dispoziția

normativă criticată pentru neconstituționalitate este de aplicare în această

cauză și este în vigoare.

Anterior Curtea

Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității acestui text de lege,

dar nu a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente, și în conformitate cu disp. art. 29 alin. (4) din Legea nr.

47/1992, republicată, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

În conformitate cu disp. art. 29 alin. (5) din

aceeași lege și art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe perioada soluționării

excepției, judecarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 451/46/2010 al

Curții de Apel Pitești s-a suspendat.

Împotriva acestei

încheieri inculpatul N.C.M., a formulat recurs criticând-o sub aspectul

neaplicării dispozițiilor prev. de art. 303 alin. (6) C. proc. pen.

La termenul de astăzi

26 mai 2010, acesta deși legal citat nu s-a prezentat la instanță.

În cauză, recursul

declarat de titularul căii de atac împotriva unei încheieri penale prin care

s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate invocată, apare ca inadmisibil, întrucât:

Prin Decizia nr. 9

din data de 9 februarie 2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile

Unite s-a statuat că, încheierea instanței prin care s-a admis cererea de

sesizare a Curții Constituționale și s-a dispus suspendarea judecății până la

soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este supusă căii de atac a

recursului.

Astfel, dispozițiile

Legii nr. 47/1992, republicată, ce reglementează procedura de soluționare a

excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești,

având caracterul de lege specială în raport cu prevederile C. proc. pen., are

prioritate de interpretare și aplicare. Așadar, aplicând această regulă de

interpretare asupra prevederilor mai sus arătate, rezultă că încheierea prin

care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și se dispune

suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate

nu este supusă căii de atac a recursului.

Așa fiind,

dispozițiile referitoare la recurs, pe care le conține alin. (6) al art. 303 C.

proc. pen., au o aplicabilitate restrânsă, privind doar situația inculpatului

arestat și măsurile preventive de restrângere a libertății sale, asupra cărora

trebuie să se pronunțe instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de

neconstituționalitate, iar nu și însăși încheierea de admitere a cererii de

sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a judecății până la

soluționarea excepției de neconstituționalitate, aspect sub care cauza este

oricum supusă cenzurii, exercitată în acest caz printr-un control implicit din

partea instanței de contencios constituțional.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.C.M., întrucât, după

cum s-a menționat, încheierile prin care instanța a admis cererea de sesizare a

Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății până la soluționarea

excepției de neconstituționalitate nu este supusă căii de atac a recursului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul N.C.M. împotriva Încheierii nr.

275/R din data de 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4517/46/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 431/2010
faza recursului, în vederea realizării unui proces echitabil, prin cunoașterea motivelor de recurs de către toate părțile din proces, nu au nicio legătură cu soluțiile ce ar putea fi pronunțate de către instanța de judecată referitoare la m
ÎCCJ 2010-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3779/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori si de familie, pe rol fiind soluționarea recursulu
ÎCCJ 2010-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1135/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 184 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă cer
ÎCCJ 2010-11-15
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4067/2010
. 278 1 alin. (1), art. 278 1 alin. (7), art. 303 alin. (6), art. 508-512 C. proc. pen., art. 29 alin. (1) și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, solicitând suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu soluționar
ÎCCJ 2010-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4561/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 octombrie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare împotriva deciziei Înaltei
Sursă