ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2751/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2010, Curtea de

Apel Cluj, secția penală, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 54/2006 prin care fost aprobată O.U.G. nr. 134/2005, cerere formulată

de inculpata M.V.A.

Prin aceeași

încheiere, a fost admisă cererea formulată de inculpată și s-a dispus sesizarea

Curții Constituționale cu soluționarea excepțiile de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 134/2005, O.U.G. nr. 43/2002, art. 56 din Legea nr. 161/2003, art.

100 și art. 224 alin. ultim C. proc. pen., a prevederilor secțiunii V

1

a Titlului III, capitolul II din C. proc. pen. și, în consecință, a fost

suspendată judecata cauzei până la soluționarea excepțiilor respective.

Pentru a dispune în

acest sens, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a reținut următoarele cu

privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 54/2006

prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 134/2005, numai aceste aspecte constituind

obiect al prezentului recurs întrucât pentru celelalte excepții Curtea de Apel

Cluj a dispus sesizarea Curții Constituționale:

Referitor la excepția

de neconstituționalitate a Legii nr. 54/2006 de aprobare cu modificări a O.U.G.

nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 43/2002 privind

Parchetul Național Anticorupție, care ar contraveni prevederilor art. 76 alin.

(1) și 115 alin. (5) din Constituție, curtea de apel a apreciat este

inadmisibilă prin prisma prevederilor art. 29 alin. (6) raportat la art. 11

alin. (1) pct. A lit. a) din Legea nr. 47/1992 pentru următoarele motive:

În esență, reține

curtea de apel, apărătorul inculpatei M.V. a invocat neconstituționalitatea

acestei legi prin prisma unor neregularități care au vizat momentul adoptării

ei în Camera Deputaților. S-a arătat astfel că potrivit art. 115 alin. (5),

ultima frază din Constituție, ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura

legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzutei la art. 76 alin. (1). La

rândul său, art. 76 alin. (1) din Constituție dispune că legile organice și

hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității

membrilor fiecărei Camere. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție,

organizarea și funcționarea Ministerului Public se reglementează prin lege

organică. În consecință, în temeiul art. 115 alin. (5) și art. 76 alin. (1) din

Constituție, legea de aprobare a ordonanței de urgență a Guvernului care

modifică legislația anterioară cu privire la organizarea și funcționarea

D.N.A., o structură din cadrul Ministerului Public, trebuia să fie adoptată cu

votul majorității membrilor ambelor camere ale Parlamentului. În condițiile în

care în Camera Deputaților legea a fost adoptată cu votul a 134 de deputați, ea

contravine, în întregime, prevederilor constituționale menționate mai sus. În

speță, din datele publicate pe site-ul Camerei Deputaților rezultă că legea a

fost adoptată doar de 134 de deputați, aspectele fiind detaliate pe larg în

cuprinsul excepției de neconstituționalitate (82 - 95). În acest sens, s-a mai

invocat nerespectarea regulamentului intern al Camerei Deputaților în procedura

de adoptare.

Reține curtea de apel

că, dincolo de împrejurarea că excede atribuțiilor Curții verificarea unor

astfel de aspecte, mai ales că în M. Of. nr. 226/13.03.2006 legea a fost publicată

sub semnătura Președintelui Camerei Deputaților și cel al Senatului, o astfel

de excepție, prin prisma unei astfel de motivări, nu are legătură cu obiectul

cauzei și ar fi putut face obiectul unui control al Curții Constituționale doar

a priori, în condițiile art. art. 11 alin. (1) pct. A lit. a din Legea nr.

47/1992.

Împotriva acestei

încheieri, inculpata M.V.A. a declarat prezentul recurs.

Recursul va fi

respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Conform actelor și

lucrărilor dosarului, prin rechizitoriul din data de 6 aprilie 2010 al

Direcției Naționale Anticorupție, inculpata M.A.V. fost trimisă în judecată

pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de

art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., primire de foloase necuvenite, prevăzută

de art. 256 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și

instigarea la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art.

289 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Dosarul a fost

înregistrat spre soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Cluj (Dosar

nr. 666/33/2010), potrivit normelor de competență după calitatea inculpatei.

Asupra prezentului

recurs declarat de inculpata M.V.A.:

În vederea asigurării

supremației Legii fundamentale asupra tuturor actelor normative, Constituția

României a prevăzut un mecanism juridic prin care părțile unui proces au

posibilitatea supunerii examinării la Curtea Constituțională a unor dispoziții

legale care au legătură cu soluționarea cauzei.

Sesizarea celei mai

înalte autorități de contencios constituțional, de altfel unica cu această

competență, se face însă numai în condițiile prevăzute de art. 146 din

Constituție și, respectiv, art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și

completată.

Astfel, pe de o

parte, regimul juridic al "excepției de neconstituționalitate" este

diferit de regimul excepțiilor de procedură, de drept comun, nefiind posibilă

sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea unor excepții de procedură

de drept comun ori pentru interpretarea legii, toate acestea fiind de

competența instanțelor de drept comun (instanțe de fond și instanțe de control

judiciar) - în acest sens, Dec. nr. 864/2007, nr. 20/2005, nr. 788/2006.

Pe de altă parte,

este necesară o minimă justificare a pretinselor contradicții între textul

legii și textul Constituției, în lipsa acesteia demersul sesizării Curții

Constituționale putând căpăta aspect formal.

Această ultimă

condiție se degajă chiar din textul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

care menționează că sesizarea se face printr-o încheiere care cuprinde:

- punctele de vedere

ale părților, însoțite de dovezile depuse de părți;

- opinia instanței

asupra excepției.

În mod constat, Curtea

Constituțională a menționat că nu i se poate solicita adoptarea unei noi

soluții legislative (Dec. nr. 99/2007) și că instanța de judecată are un rol de

filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația

de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii

(Dec. nr. 1043/2007).

Mai mult, în

considerentele Deciziei nr. 1043/2007, (M.Of. nr. 813/28.11.2007), care face

trimitere și la Decizia nr. 607/2005, Curtea Constituțională menționează, în

legătură cu efectul juridic al deciziilor prin care s-a constatat că anumite

dispoziții sunt constituționale, că ".. prevederile art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/1992 (N.B. actualul art. 23 alin. (6)) sunt norme de procedură pe

care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este

obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care,

potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat

de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională.

Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de

neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în

situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale".

Înalta Curte, în

acord cu Curtea de Apel Cluj, constată că cererea inculpatei de trimitere a

dosarului la Curtea Constituțională nu vizează, în realitate, aspecte de

neconstituționalitate, ci aspecte de tehnică legislativă privind modalitatea de

adoptare în corpurile legiuitoare a actelor normative.

Față de cele

reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) din C.

proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatei.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata M.V.A. împotriva Încheierii din 2

iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în

Dosarul nr. 666/33/2010.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iulie 2010.