ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4561/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 octombrie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 12 octombrie 2010 prin care a fost respins recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 04 octombrie 2010. Prin încheierea recurată a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționalitate ridicată în conformitate cu art. 29 din Legea Curții Constituționale nr. 47/1992, în forma în vigoare la acea dată.

Se motivează de către contestator că a luat cunoștință, din zvon public, despre faptul că recursul declarat a fost respins la data de 12 octombrie 2010, fără să fie citat la soluționarea căii de atac. Examinând fișa informatică în sistem ECRIS a Dosarului nr. 8134/1/2010, rezultă că prin Decizia nr. 3991 din 09 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus: "Admite recursul inculpatului. Casează încheierea din 4 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 1562/46/2009 și, rejudecând, admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. Dosarul se va trimite Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocate.

Onorariul avocatului din oficiu se plătește din fondul Ministerului Justiției." Așa fiind, rezultă că, în cauză, contestația în anulare a fost formulată de contestatorul C.L.G. la o dată anterioară (15 octombrie 2010) datei la care a fost pronunțată decizia contestată (09 noiembrie 2010), ceea ce determină consecința în examinarea din oficiu a admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. că aceasta, fiind promovată mai înainte de pronunțarea unei decizii în cauză de către instanța de recurs, este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare în tiparul dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen.

De altfel, soluția respingerii ca inadmisibile a contestației în anulare de față este impusă pe calea argumentului "a fortiori", întrucât prin decizia contestată a fost admis recursul contestatorului, casată încheierea recurată a Curții de Apel Pitești și admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, ceea ce relevă lipsa de pertinență funcțională a contestației în anulare prin care să se tindă la desființarea unei decizii a instanței de recurs - ceea ce nu este cazul în speță. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 3991 din 09 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8134/1/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2010.