ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4561/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4561/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 15 octombrie 2010 a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
contestația în anulare împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție
pronunțată la data de 12 octombrie 2010 prin care a fost respins recursul
declarat împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 04 octombrie 2010.
Prin încheierea
recurată a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționalitate
ridicată în conformitate cu art. 29 din Legea Curții Constituționale nr.
47/1992, în forma în vigoare la acea dată.
Se motivează de către
contestator că a luat cunoștință, din zvon public, despre faptul că recursul
declarat a fost respins la data de 12 octombrie 2010, fără să fie citat la
soluționarea căii de atac.
Examinând fișa
informatică în sistem ECRIS a Dosarului nr. 8134/1/2010, rezultă că prin
Decizia nr. 3991 din 09 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, s-a dispus: "Admite recursul inculpatului. Casează
încheierea din 4 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul
nr. 1562/46/2009 și, rejudecând, admite cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. Dosarul se va trimite
Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate invocate. Onorariul avocatului din oficiu se plătește din
fondul Ministerului Justiției."
Așa fiind, rezultă
că, în cauză, contestația în anulare a fost formulată de contestatorul C.L.G.
la o dată anterioară (15 octombrie 2010) datei la care a fost pronunțată
decizia contestată (09 noiembrie 2010), ceea ce determină consecința în
examinarea din oficiu a admisibilității în principiu a cererii de contestație
în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. că
aceasta, fiind promovată mai înainte de pronunțarea unei decizii în cauză de
către instanța de recurs, este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare
în tiparul dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen.
De altfel, soluția
respingerii ca inadmisibile a contestației în anulare de față este impusă pe
calea argumentului "a fortiori", întrucât prin decizia contestată a
fost admis recursul contestatorului, casată încheierea recurată a Curții de
Apel Pitești și admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția
de neconstituționalitate, ceea ce relevă lipsa de pertinență funcțională a
contestației în anulare prin care să se tindă la desființarea unei decizii a
instanței de recurs - ceea ce nu este cazul în speță.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.L.G. împotriva
Deciziei penale nr. 3991 din 09 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8134/1/2010.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 decembrie 2010.