ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1847/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1847/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 255 din 6 iunie

2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 3666/118/2013,

s-a hotărât:

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul

O.L.A., pentru infracțiunea de deținere pentru consum propriu de droguri de

risc, la pedeapsa de 2000 RON amendă penală.

În baza art. 63

1

C. pen. anterior s-a pus în vedere inculpatului O.L.A., că în cazul sustragerii

cu rea-credință de la plata amenzii se poate dispune înlocuirea acestei pedepse

cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul

B.L., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 1 an

închisoare.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul

B.L., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 83 C.

pen. anterior s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării

pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 406 din 24

septembrie 2012, definitivă prin neapelare la data de 8 octombrie 2012,

pedeapsă ce s-a alăturat pedepselor ce vor fi aplicate prin prezenta sentință,

în final rezultând pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, respectiv 7 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele astfel

rezultate, de 1 an și 4 luni închisoare și de 7 luni închisoare, urmând ca

inculpatul B.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

Pedeapsa va fi

executată în regim de detenție conform art. 57 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C.

pen. anterior s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen.anterior.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus

confiscarea specială a 9 grame cannabis (proba nr. 1) și 1,6 grame cannabis

(proba nr. 2), droguri rămase în urma analizei de laborator, depuse la Camera

de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția de Cazier Judiciar și

Evidență Operativă, în baza procesului-verbal nr. 1910213/2013, în vederea

distrugerii.

Cheltuielile pentru

distrugerea drogurilor au fost suportate de cei doi inculpați.

S-a constatat că,

pentru inculpații R.P. și O.A. s-a dispus disjungerea cauzei și s-a format un

nou dosar, cu termen de judecata la data de 13 iunie 2013, h 12.00 la complet

F8."

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Din procesul-verbal

încheiat la data de 6 martie 2013 a reieșit că organele de poliție s-au sesizat

din oficiu cu privire la faptul că, numitul O.L.A. este implicat într-o rețea

de traficanți de droguri și că ar distribui cantități semnificative de cannabis

în schimbul sumei de 50 RON/gram.

Astfel, la data de 06

martie 2013 au fost depistați succesiv inculpații O.L.A. și B.L.

Inițial, a fost

depistat O.L.A. și la controlul autoturismului personal a fost descoperită

cantitatea de 9,7 grame cannabis despre care s-a stabilit că acesta a deținut-o

pentru consum propriu, fără drept.

O.L.A. a denunțat că

a procurat cannabisul de la inculpatul B.L. și a contribuit pe parcursul

urmăririi penale la prinderea și tragerea la răspundere penală a acestuia, în

sensul că l-a sunat în prezenta organelor de poliție pe B.L. la nr.

0743.xxx.xxx și i-a spus acestuia să se întâlnească la domiciliul său, de pe

str. S. nr. 18. B.L. i-a spus că nu poate veni la el acasă, dar dacă dorește să

mai cumpere cannabis poate veni la locuința sa situată în stațiunea Mamaia.

Astfel, tot în ziua

de 06 martie 2013 a fost depistat B.L., în scara unui bloc, ocazie cu care

asupra acestuia a fost descoperită cantitatea de 0,6 grame cannabis și a predat

cantitatea de 2,3 grame cannabis. Acesta a menționat că are drogul de la un

cunoscut al său, pe nume M., de la care obișnuia să mai cumpere.

Pe parcursul urmăriri

penale B.L. a dat dovadă de o bună comportare, recunoscând cu sinceritate

faptul că în ziua de 06 martie 2013 i-a înmânat cantitatea de 9,7 grame

cannabis celuilalt inculpat, și că a deținut cantitatea totală de 2,9 grame

cannabis pentru consum propriu, fără drept.

Natura și masa

substanțelor mai sus descrise au fost stabilite prin raportul de constatare

tehnico-științifică cu nr. 1910213 din 11 martie 2013 al Laboratorului de

Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a

Criminalității Organizate.

Cu ocazia audierii

olografe, inculpatul B.L. a declarat că are cunoștință despre faptul că un

anume R.P. care locuiește în satul Dorobanțu, comuna N.B. deține împreună cu

alte persoane o plantație de cannabis. Despre plantație a indicat că se află în

localitatea Dorobanțu, în niște hale.

II. Împotriva

hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul B.L., în dezvoltarea

motivelor de apel ale inculpatului B.L. s-a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței și, rejudecând, să se dispună aplicarea unei amenzi

administrative potrivit dispozițiilor art. 181 C. pen. anterior, cuantumul

acesteia fiind lăsat la aprecierea instanței, arătându-se că apelantul inculpat

B.L. a ajutat la recuperarea a 72 kg de droguri, astfel încât nu se impune

aplicarea unei pedepse privative de libertate; s-a mai arătat că din actele în

circumstanțiere depuse la dosar reiese că inculpatul deține o societate

comercială, este tânăr - 23 ani, are intenția de a-și întemeia o familie, s-a

prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, a ajutat

organele de poliție pe parcursul cercetărilor; s-a precizat că, chiar dacă

anterior a mai săvârșit o faptă penală consideră că trimiterea acestuia în

penitenciar pentru executarea pedepsei nu constituie o soluție; în subsidiar,

s-a solicitat admiterea apelului și lăsarea la aprecierea instanței cu privire

la pedeapsa pe care o va aplica.

Inculpatul B.L. a dat

declarație în fața instanței de apel la termenul din data de 10 octombrie 2013.

În apel s-a întocmit

un Referat de evaluare a inculpatului B.L. de către Serviciul de Probațiune

Constanța.

Prin Decizia penală

nr. 161/P din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 379 pct.

1 lit. "b)" C. proc. pen. anterior, respingerea apelului penal

declarat de inculpatul B.L. împotriva Sentinței penale nr. 255 din 6 iunie

2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 3666/118/2013, ca

nefondat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat apelantul inculpat la plata

sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 189 C.

proc. pen. anterior, a Protocolului încheiat la 26 noiembrie 2008 între

Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul

parțial în cuantum de 50 RON pentru avocat L.M.U., care a asigurat asistența

juridică din oficiu până la prezentarea avocatului ales s-a plătit din

fondurile Ministerului Justiției.

Examinând sentința

apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului,

Curtea a reținut următoarele:

Prima instanță a

reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor

administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului B.L. sub forma intenției

directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a) C. pen.

În acest sens, Curtea

a avut în vedere următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de

sesizare din oficiu din data de 6 martie 2013,

- proces-verbal de

depistare a inculpaților O.L.A. și B.L. din 7 martie 2013,

- procese-verbale

întocmite de lucrătorii de politie judiciara din cadrul Brigăzii de Combatere a

Criminalității Organizate la data de 7 martie 2013,

- raportul de

constatare tehnico-științifică cu nr. 1910213 din 29 martie 2013 și adresa cu

nr. 1910213 din 11 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate,

- dovada seria H nr.

0023963 din 7 iunie 2013 a IGPR-DCJSEO din care reiese predarea unui plic de

culoare maro, în care se afla cantitatea de 9.0 grame cannabis pr. 1 și 1,6

grame cannabis pr.nr. 3,

- declarațiile

inculpaților O.L.A. și B.L.

Curtea a mai reținut,

în același sens, că în fața instanței de fond inculpatul B.L. a depus o

declarație notarială prin care a arătat că solicită aplicarea procedurii de judecată

simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul precizând

personal în declarația dată că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina

lui, că este de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în

cursul urmăririi penale și că nu solicită administrarea altor probe.

Curtea a constatat,

de altfel, că motivele de apel invocate de către inculpatul B.L. nu vizează

modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță ci doar

aprecierea gradului de pericol social al faptelor comise și, în subsidiar,

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului și a modalității

de executare a pedepsei.

Încadrarea juridică

dată faptelor comise de inculpat a fost una legală, instanța de fond efectuând

o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, fapta

inculpatului B.L. care la data de 06 martie 2013 a pus în circulație 9,7 grame

cannabis, pe care i l-a dat învinuitului O.L.A., întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului

B.L. care care la data de 06 martie 2013 a deținut cantitatea totală de 2,9

grame cannabis pentru consum propriu, fără drept, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum

propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Curtea a constatat că

nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului B.L. care a solicitat să

se constate că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor

infracțiuni.

În acest sens, Curtea

a avut în vedere criteriile pentru stabilirea în concret a gradului de pericol

social al unei infracțiuni prev. de art. 181 alin. (2) C. pen. anterior,

respectiv circumstanțele reale de săvârșire a faptei, scopului urmărit, urmarea

care s-ar fi putut produce, persoana și conduita inculpatului.

Curtea a avut în

vedere perseverența infracțională a inculpatului B.L. în comiterea faptelor de

același gen, acesta fiind anterior condamnat la o pedeapsa de 4 luni închisoare

cu suspendarea condiționata a executării pedepsei, tot pentru infracțiunea de

deținere de droguri de risc, în scop de consum, iar în prezent i se reține și

traficul de droguri, fapt ce denotă o specializare a inculpatului care, în loc

să fie reeducat prin aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată, a fost

încurajat pentru a comite și alte fapte de o gravitate sporită, și aceasta la

doar 5 luni de la rămânerea definitivă a primei condamnări.

Curtea a reținut că

pedeapsa anterioară a fost aplicată inculpatului B.L. prin Sentința penală nr.

406 din 24 septembrie 2012, definitive, prin neapelare, la data de 8 octombrie

2012, faptele care fac obiectul prezentei judecăți fiind comise la aprox. 5

luni și o săptămână după rămânerea definitivă a condamnării anterioare.

Comiterea acestor

fapte la o perioadă atât de scurtă după rămânerea definitivă a condamnării

anterioare arată că inculpatul B.L. nu a înțeles clemența de care a beneficiat,

acesta perseverând în comiterea de infracțiuni privind drogurile și dovedind

astfel că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu poate fi atins în ceea

ce-l privește decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei.

De asemenea, Curtea a

mai constatat că din actele și lucrările dosarului nu reies circumstanțe

personale deosebite ale inculpatului B.L., de natură a înlătura aspectele

expuse mai sus, aceste circumstanțe personale fiind normale.

Faptul că în cursul

procesului penal a făcut un denunț cu privire la alte persoane care erau

implicate în traficul de droguri, ajutând la recuperarea a aprox. 72 kg de

droguri, precum și faptul că inculpatul B.L. a recunoscut comiterea faptelor,

au fost avute în vedere de către instanța de fond la individualizarea judiciară

a pedepselor, prin reținerea prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, neimpunându-se însă a se reține că aceste noi

fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, raportat la

perseverența infracțională a inculpatului astfel cum s-a arătat mai sus.

Fiind întrunite toate

condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în

mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului B.L. pentru faptele pentru

care a fost trimis în judecată.

În cadrul operațiunii

de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de

fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior și

a stabilit pentru inculpatul B.L. pedepse corespunzătoare gradului de pericol

social concret al infracțiunilor și persoanei inculpatului.

Curtea a constatat că

nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului B.L. prin care s-a

solicitat reducerea pedepselor aplicate.

În acest sens, Curtea

a reținut că:

- pedeapsa de 1 an

închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 constituie minimul special al pedepsei, după aplicarea dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

anterior,

- pedeapsa de 3 luni

închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 este apropiată de minimul special de 2 luni închisoare al pedepsei,

după aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, neimpunându-se reducerea acestor pedepse sub

minimele speciale, având în vedere că raportat la perseverența infracțională a

inculpatului în comiterea aceluiași gen de fapte (astfel cum s-a expus mai sus)

nu se justifică reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante facultative

prev. de art. 74 C. pen. anterior.

Modalitatea de

executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei

prev. de art. 52 C. pen. anterior putând fi atins numai prin executarea

efectivă a pedepsei, raportat la perseverența infracțională a inculpatului și

la aplicarea prev. art. 83 C. pen. anterior cu privire la revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 4 luni Închisoare, aplicată prin Sentința

penală nr. 406 din 24 septembrie 2012, definitivă prin neapelare la data de 8 octombrie

2012.

În același sens,

Curtea a avut în vedere și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1

din 17 ianuarie 2011 pronunțată în interesul legii.

În consecință, Curtea

a constatat că nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului B.L.

prin care s-a solicitat să se dispună ca pedeapsa rezultantă să nu se execute

în regim de detenție.

Față de ansamblul

considerentelor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b)" C. proc.

pen. anterior, Curtea a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul

B.L. împotriva Sentinței penale nr. 255 din 6 iunie 2013, pronunțată de

Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 3666/118/2013.

III. Împotriva

acestei decizii, inculpatul B.L. a declarat, în termen legal, recursul de față.

Înalta Curte constată

că în cauză sunt incidente prevederile art. 12 alin. (1) din Legea 255/2013,

respectiv că judecarea cauzei se face potrivit dispozițiilor procedurale

privitoare la recurs C. proc. pen. anterior.

La termenul de

judecată din 29 mai 2014, prezent în fața instanței personal și asistat de

apărător desemnat din oficiu, inculpatul B.L. a arătat că își retrage recursul.

Așa fiind, și

avându-se în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2), cu referire la

art. 369 C. proc. pen. anterior, potrivit cărora, până la închiderea

dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage

recursul declarat, în condițiile arătate în textul de lege menționat, și

constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de

voința recurentului, valabil exprimată.

Conform art. 275

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 161/P din

17 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2014.

Procesat de GGC - AM