ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1847/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 255 din 6 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 3666/118/2013, s-a hotărât: În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul O.L.A., pentru infracțiunea de deținere pentru consum propriu de droguri de risc, la pedeapsa de 2000 RON amendă penală. În baza art. 63 1 C. pen. anterior s-a pus în vedere inculpatului O.L.A., că în cazul sustragerii cu rea-credință de la plata amenzii se poate dispune înlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul B.L., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior a fost condamnat inculpatul B.L., la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen. anterior s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 406 din 24 septembrie 2012, definitivă prin neapelare la data de 8 octombrie 2012, pedeapsă ce s-a alăturat pedepselor ce vor fi aplicate prin prezenta sentință, în final rezultând pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, respectiv 7 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele astfel rezultate, de 1 an și 4 luni închisoare și de 7 luni închisoare, urmând ca inculpatul B.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare. Pedeapsa va fi executată în regim de detenție conform art. 57 C. pen. anterior. În baza art. 71 C. pen. anterior s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.anterior. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea specială a 9 grame cannabis (proba nr. 1) și 1,6 grame cannabis (proba nr. 2), droguri rămase în urma analizei de laborator, depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

- Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă, în baza procesului-verbal nr. 1910213/2013, în vederea distrugerii. Cheltuielile pentru distrugerea drogurilor au fost suportate de cei doi inculpați. S-a constatat că, pentru inculpații R.P. și O.A. s-a dispus disjungerea cauzei și s-a format un nou dosar, cu termen de judecata la data de 13 iunie 2013, h 12.00 la complet F8." Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Din procesul-verbal încheiat la data de 6 martie 2013 a reieșit că organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, numitul O.L.A. este implicat într-o rețea de traficanți de droguri și că ar distribui cantități semnificative de cannabis în schimbul sumei de 50 RON/gram.

Astfel, la data de 06 martie 2013 au fost depistați succesiv inculpații O.L.A. și B.L. Inițial, a fost depistat O.L.A. și la controlul autoturismului personal a fost descoperită cantitatea de 9,7 grame cannabis despre care s-a stabilit că acesta a deținut-o pentru consum propriu, fără drept. O.L.A. a denunțat că a procurat cannabisul de la inculpatul B.L. și a contribuit pe parcursul urmăririi penale la prinderea și tragerea la răspundere penală a acestuia, în sensul că l-a sunat în prezenta organelor de poliție pe B.L. la nr. 0743.xxx.xxx și i-a spus acestuia să se întâlnească la domiciliul său, de pe str. S. nr. 18. B.L. i-a spus că nu poate veni la el acasă, dar dacă dorește să mai cumpere cannabis poate veni la locuința sa situată în stațiunea Mamaia.

Astfel, tot în ziua de 06 martie 2013 a fost depistat B.L., în scara unui bloc, ocazie cu care asupra acestuia a fost descoperită cantitatea de 0,6 grame cannabis și a predat cantitatea de 2,3 grame cannabis. Acesta a menționat că are drogul de la un cunoscut al său, pe nume M., de la care obișnuia să mai cumpere. Pe parcursul urmăriri penale B.L. a dat dovadă de o bună comportare, recunoscând cu sinceritate faptul că în ziua de 06 martie 2013 i-a înmânat cantitatea de 9,7 grame cannabis celuilalt inculpat, și că a deținut cantitatea totală de 2,9 grame cannabis pentru consum propriu, fără drept. Natura și masa substanțelor mai sus descrise au fost stabilite prin raportul de constatare tehnico-științifică cu nr. 1910213 din 11 martie 2013 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate.

Cu ocazia audierii olografe, inculpatul B.L. a declarat că are cunoștință despre faptul că un anume R.P. care locuiește în satul Dorobanțu, comuna N.B. deține împreună cu alte persoane o plantație de cannabis. Despre plantație a indicat că se află în localitatea Dorobanțu, în niște hale. II. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul B.L., în dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului B.L. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, rejudecând, să se dispună aplicarea unei amenzi administrative potrivit dispozițiilor art. 181 C. pen. anterior, cuantumul acesteia fiind lăsat la aprecierea instanței, arătându-se că apelantul inculpat B.L.

a ajutat la recuperarea a 72 kg de droguri, astfel încât nu se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate; s-a mai arătat că din actele în circumstanțiere depuse la dosar reiese că inculpatul deține o societate comercială, este tânăr - 23 ani, are intenția de a-și întemeia o familie, s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. anterior, a ajutat organele de poliție pe parcursul cercetărilor; s-a precizat că, chiar dacă anterior a mai săvârșit o faptă penală consideră că trimiterea acestuia în penitenciar pentru executarea pedepsei nu constituie o soluție; în subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului și lăsarea la aprecierea instanței cu privire la pedeapsa pe care o va aplica.

Inculpatul B.L. a dat declarație în fața instanței de apel la termenul din data de 10 octombrie 2013. În apel s-a întocmit un Referat de evaluare a inculpatului B.L. de către Serviciul de Probațiune Constanța. Prin Decizia penală nr. 161/P din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b)" C. proc. pen. anterior, respingerea apelului penal declarat de inculpatul B.L. împotriva Sentinței penale nr. 255 din 6 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 3666/118/2013, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 189 C. proc. pen. anterior, a Protocolului încheiat la 26 noiembrie 2008 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul parțial în cuantum de 50 RON pentru avocat L.M.U., care a asigurat asistența juridică din oficiu până la prezentarea avocatului ales s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției. Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele: Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului B.L. sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a) C. pen. În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă: - proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 6 martie 2013, - proces-verbal de depistare a inculpaților O.L.A.

și B.L. din 7 martie 2013, - procese-verbale întocmite de lucrătorii de politie judiciara din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate la data de 7 martie 2013, - raportul de constatare tehnico-științifică cu nr. 1910213 din 29 martie 2013 și adresa cu nr. 1910213 din 11 martie 2013 ale Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, - dovada seria H nr. 0023963 din 7 iunie 2013 a IGPR-DCJSEO din care reiese predarea unui plic de culoare maro, în care se afla cantitatea de 9.0 grame cannabis pr. 1 și 1,6 grame cannabis pr.nr. 3, - declarațiile inculpaților O.L.A. și B.L. Curtea a mai reținut, în același sens, că în fața instanței de fond inculpatul B.L.

a depus o declarație notarială prin care a arătat că solicită aplicarea procedurii de judecată simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul precizând personal în declarația dată că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina lui, că este de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și că nu solicită administrarea altor probe. Curtea a constatat, de altfel, că motivele de apel invocate de către inculpatul B.L. nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță ci doar aprecierea gradului de pericol social al faptelor comise și, în subsidiar, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului și a modalității de executare a pedepsei.

Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat a fost una legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie. Astfel, fapta inculpatului B.L. care la data de 06 martie 2013 a pus în circulație 9,7 grame cannabis, pe care i l-a dat învinuitului O.L.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului B.L. care care la data de 06 martie 2013 a deținut cantitatea totală de 2,9 grame cannabis pentru consum propriu, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului B.L. care a solicitat să se constate că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. În acest sens, Curtea a avut în vedere criteriile pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni prev. de art. 181 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv circumstanțele reale de săvârșire a faptei, scopului urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana și conduita inculpatului. Curtea a avut în vedere perseverența infracțională a inculpatului B.L.

în comiterea faptelor de același gen, acesta fiind anterior condamnat la o pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei, tot pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc, în scop de consum, iar în prezent i se reține și traficul de droguri, fapt ce denotă o specializare a inculpatului care, în loc să fie reeducat prin aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată, a fost încurajat pentru a comite și alte fapte de o gravitate sporită, și aceasta la doar 5 luni de la rămânerea definitivă a primei condamnări. Curtea a reținut că pedeapsa anterioară a fost aplicată inculpatului B.L. prin Sentința penală nr. 406 din 24 septembrie 2012, definitive, prin neapelare, la data de 8 octombrie 2012, faptele care fac obiectul prezentei judecăți fiind comise la aprox.

5 luni și o săptămână după rămânerea definitivă a condamnării anterioare. Comiterea acestor fapte la o perioadă atât de scurtă după rămânerea definitivă a condamnării anterioare arată că inculpatul B.L. nu a înțeles clemența de care a beneficiat, acesta perseverând în comiterea de infracțiuni privind drogurile și dovedind astfel că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu poate fi atins în ceea ce-l privește decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei. De asemenea, Curtea a mai constatat că din actele și lucrările dosarului nu reies circumstanțe personale deosebite ale inculpatului B.L., de natură a înlătura aspectele expuse mai sus, aceste circumstanțe personale fiind normale. Faptul că în cursul procesului penal a făcut un denunț cu privire la alte persoane care erau implicate în traficul de droguri, ajutând la recuperarea a aprox.

72 kg de droguri, precum și faptul că inculpatul B.L. a recunoscut comiterea faptelor, au fost avute în vedere de către instanța de fond la individualizarea judiciară a pedepselor, prin reținerea prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, neimpunându-se însă a se reține că aceste noi fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, raportat la perseverența infracțională a inculpatului astfel cum s-a arătat mai sus. Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului B.L. pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată. În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

anterior și a stabilit pentru inculpatul B.L. pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunilor și persoanei inculpatului. Curtea a constatat că nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului B.L. prin care s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate. În acest sens, Curtea a reținut că: - pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constituie minimul special al pedepsei, după aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, - pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este apropiată de minimul special de 2 luni închisoare al pedepsei, după aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. anterior, neimpunându-se reducerea acestor pedepse sub minimele speciale, având în vedere că raportat la perseverența infracțională a inculpatului în comiterea aceluiași gen de fapte (astfel cum s-a expus mai sus) nu se justifică reținerea vreuneia dintre circumstanțele atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen. anterior. Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. anterior putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, raportat la perseverența infracțională a inculpatului și la aplicarea prev. art. 83 C. pen. anterior cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni Închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 406 din 24 septembrie 2012, definitivă prin neapelare la data de 8 octombrie 2012. În același sens, Curtea a avut în vedere și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1 din 17 ianuarie 2011 pronunțată în interesul legii.

În consecință, Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de recurs al inculpatului B.L. prin care s-a solicitat să se dispună ca pedeapsa rezultantă să nu se execute în regim de detenție. Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b)" C. proc. pen. anterior, Curtea a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul B.L. împotriva Sentinței penale nr. 255 din 6 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 3666/118/2013. III. Împotriva acestei decizii, inculpatul B.L. a declarat, în termen legal, recursul de față. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 12 alin. (1) din Legea 255/2013, respectiv că judecarea cauzei se face potrivit dispozițiilor procedurale privitoare la recurs C. proc.

pen. anterior. La termenul de judecată din 29 mai 2014, prezent în fața instanței personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, inculpatul B.L. a arătat că își retrage recursul. Așa fiind, și avându-se în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen. anterior, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, în condițiile arătate în textul de lege menționat, și constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului, valabil exprimată. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 161/P din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2014. Procesat de GGC - AM