ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1689/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1689/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din

data de 27 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.

17304/95/2012 s-a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de

partea civilă Statul Român, prin reprezentant A.N.A.F., împuternicit D.G.F.P.

Gorj și a fost obligat inculpatul C.M. în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC D.G. SRL, prin lichidator judiciar SP C. IPURL, la plata sumei de

63.393 RON reprezentând prejudiciu produs prin comiterea infracțiunii de

evaziune fiscală în perioada 1 ianuarie-31 martie 2011.

În baza art. 191

C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 280 RON.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 264/2012 pronunțată

la data de 21 noiembrie 2012 în Dosarul nr. 14552/95/2012, a fost admisă cererea

formulată de inculpatul C.M. privind judecarea cauzei potrivit art. 320

1

C. proc. pen. anterior, iar în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat acest inculpat la 2 ani închisoare

și 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor

civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior;

în baza art. 71 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. anterior, a fost aplicată

inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior; în baza art. 81 C. pen. anterior, a fost

suspendată condiționat executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare pe durata

unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 alin. (1) C. pen. anterior;

s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. anterior privitoare

la revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare, în cazul săvârșirii

unei noi infracțiuni în termenul de încercare; s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 84 C. pen. anterior potrivit cu care, dacă până la expirarea

termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite

prin hotărâre, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară

de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele

obligații.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării executării pedepsei principale; în baza art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești

către Oficiul Național al Registrului Comerțului, la momentul rămânerii definitive

a hotărârii; s-a dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului constând în

indisponibilizarea următoarelor bunuri imobile: o casă de locuit situată în localitatea

C.M.A., județul Bistrița-Năsăud, cu suprafața de 152 mp, construită în anul 1986

și un teren situat în aceeași localitate, cu destinația curți, construcții, în suprafață

de 0,10 ha.

În baza art. 348

C. proc. pen. anterior, s-au desființat total înscrisurile folosite de inculpat

pentru comiterea infracțiunii.

Ca stare de fapt,

instanța a reținut că, în calitate de administrator al SC D.G. SRL L., în perioada

1 ianuarie-31 martie 2011 inculpatul C.M. a înregistrat în evidența contabilă a

societății administrate facturi fictive ce atestau aprovizionări nereale de piei

de bovine de la SC W.I. SRL, 6 facturi fiscale, SC F. SRL, 36 facturi fiscale, SC

A.T. SRL, 36 facturi fiscale, SC M.P. SRL, 41 facturi fiscale și SC P. SRL, 14 facturi

fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (plata impozitului

pe profit și TVA) către bugetul statului, prin majorarea cheltuielilor și reducerea

corespunzătoare a bazei impozabile.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul

Gorj, cât și partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova.

Parchetul de pe

lângă Tribunalul Gorj a invocat motivul de nelegalitate privind omisiunea instanței

de fond de a obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat,

solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL L., județul Gorj.

Partea civilă

Statul român, prin A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova a criticat sentința instanței de fond

pentru nelegalitate, susținând, în cadrul primului motiv de apel, că în mod greșit

s-a reținut ca prejudiciu suma de 63.393 RON reprezentând TVA, în condițiile în

care prejudiciul generat bugetului consolidat al statului este în sumă de 81.888

RON, reprezentând impozit pe profit.

Cel de-al doilea

motiv de apel a vizat omisiunea primei instanțe de a obliga pe intimatul inculpat

și la plata accesoriilor aferente creanțelor fiscale reprezentând impozite, respectiv

plata dobânzilor, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere până

la achitarea integrală a sumei stabilită ca fiind prejudiciu.

În sfârșit, s-a

criticat sentința cu privire la nepronunțarea cererii formulată de apelanta-parte

civilă, de indisponibilizare a bunurilor imobile și imobile ale inculpatului, prin

instituirea unui sechestru în vederea reparării prejudiciului produs prin infracțiune.

Prin decizia penală

nr. 396 din 5 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul atât Parchetului de pe lângă

Tribunalul Gorj, declarat împotriva sentinței penale nr. 89 de la 27 martie 2013

pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 17304/95/2012, privind pe intimatul-inculpat

C.M.

A fost desființată

în parte sentința numai în ceea ce privește obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat, în sensul că a obligat inculpatul la plata sumei de

530 RON, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL L., județul Gorj.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins

apelul părții civile A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, declarat împotriva sentinței penale

nr. 89 de la 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 17304/95/2012,

ca nefondat.

A fost obligată

apelanta, parte civilă la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare statului,

din care, suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a pronunța

această decizie, s-au reținut următoarele:

Probele administrate

în cauză fac dovada că instanța de fond a soluționat în mod legal și temeinic cauza

sub aspectul laturii civile, stabilind prejudiciul infracțional la suma de 63.393

RON, având în vedere solicitarea invocată de partea civilă vizând prejudiciul considerat

a fi produs prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, în perioada 1 ianuarie-31

martie 2011.

De asemenea, în

acord cu sentința apelată au fost reținute prevederile art. 119 alin. (2) C. proc.

fisc., conform cărora nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele cu titlu

de obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, constatându-se implicit

că inculpatul nu poate fi obligat la plata de accesorii și pentru acea parte din

prejudiciul penal ce reprezintă deja accesorii calculate de la data nașterii obligației

de plată, până la data intrării în insolvență.

În sfârșit, nici

ultimul motiv de apel, respectiv omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu

privire la indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale intimatului prin instituirea

unui sechestru în vederea reparării prejudiciului infracțional, nu poate conduce

la desființarea sentinței sub acest aspect, partea civilă putând solicita executarea

debitului după rămânerea definitivă a sentinței.

Împotriva deciziei

penale nr. 396 din 5 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F.,

D.G.F.P. Craiova, A.J.F.P. Târgu-Jiu la data de 18 decembrie 2013.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28

ianuarie 2014.

Preliminar,

Înalta Curte apreciază că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare

la recurs.

Având în vedere

data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curți, respectiv 28 ianuarie 2014,

anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen., dispoziția tranzitorie menționată

este aplicabilă în cauză, astfel că această instanță va continua să judece cauza

conform C. proc. pen. anterior.

Examinând decizia

penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în conformitate

cu dispozițiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație

și Justiție apreciază recursul declarat ca fiind nefondat, având în vedere în acest

sens următoarele considerente:

În cauză, se constată

că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, la data de 5 decembrie 2013, deci ulterior intrării

în vigoare a Legii nr. 2/2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita

motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. anterior, care

trebuie invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată,

așa cum obligă dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă că partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, A.J.F.P.

Târgu-Jiu și-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază

că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel

că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina

și netemeinicia deciziei atacate.

Astfel, se observă

că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului,

în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial, intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Recurenta reiterează

prin motivele de recurs solicitările din apel, în sensul că, aceasta consideră că

în mod greșit atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut ca prejudiciu

doar suma de 63.393 RON reprezentând TVA, în situația în care prejudiciul general

consolidat cuprinde și suma de 81.888 RON reprezentând impozit pe profit. Și astfel

consideră că a fost prejudiciat cu diferența sumei reprezentând impozit pe profit

stabilit suplimentar, precum și majorări și penalități de întârziere calculate de

organele fiscale din cadrul D.G.F.P. Gorj, actual A.J.F.P. Gorj în raportul de inspecție

din 20 aprilie 2012 ce constituie titlu de creanță.

Un alt motiv de

recurs are în vedere faptul că instanța nu a obligat inculpatul la plata accesoriilor

aferente creanțelor fiscale reprezentând impozite, respectiv la plata dobânzilor,

majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere până la achitarea integrală

a sumei reținute ca prejudiciu.

În continuare,

o altă critică constă în faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la indisponibilizarea

bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente până

la concurența întregului prejudiciu, constând atât în debit, cât și accesorii prin

instituirea unui sechestru în vederea reparării prejudiciului produs prin infracțiune.

Un ultim motiv

de recurs privește nelegalitatea obligării părții civile la plata cheltuielilor

de judecată, întrucât aceste cheltuieli au fost avansate de stat și rămân în sarcina

starului.

În drept, A.N.A.F.,

D.G.F.P. Gorj și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 10

C. proc. pen. anterior.

Referitor la solicitarea

recurentei părți civile A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj de a examina cauza prin prisma cazului

de casare circumscris dispozițiilor art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. anterior,

Înalta Curte apreciază că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea

Legii nr. 2/2013, iar cazul de casare invocat a fost abrogat.

De asemenea, instanța

de recurs nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea

examina și netemeinicia deciziei atacate.

Criticile recurentei

părți civile ar putea fi analizate conform cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, ulterior modificărilor intervenite prin

Legea nr. 2/2013, fiind respectate dispozițiile art. 385

10

alin. (2)

C. proc. pen., doar atunci când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre

s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Referitor la prima

critică a recurentei, în sensul de a constata că în mod greșit atât instanța de

fond, cât și de apel au reținut ca prejudiciu doar suma de 63.393 RON, Înalta

Curte apreciază că despăgubirile acordate părții civile trebuie limitate la perioada

infracțională reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, acțiunea

civilă alăturată procesului penal neputând avea alt obiect decât faptele pentru

care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

În ceea ce privește

cea de-a doua critică a recurentei în privința acordării accesoriilor calculate

până la achitarea integrală a prejudiciului, instanțele anterioare în mod corect

nu au procedat la obligarea inculpatului la plata accesoriilor aferente de la data

scadenței până la data achitării integrale a prejudiciului, având în vedere prevederile

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care prevăd că nicio dobândă, majorare

sau penalitate ori cheltuială, numită generic accesorii nu va putea fi adăugată

creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței, precum și

prevederile art. 119 alin. (2) C. proc. fisc., conform cărora nu se datorează majorări

de întârziere pentru sumele cu titlu de obligații fiscale accesorii, astfel că inculpatul

nu poate fi obligat la plata de aceesorii și pentru acea parte din prejudiciu ce

reprezintă deja accesorii calculate de la data nașterii obligației de plată până

la data intrării în insolvență.

Nici motivul invocat

referitor la indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale inculpatului prin

instituirea unui sechestru în vederea reparării prejudiciului nu poate fi reținut,

măsura asigurătorie fiind luată deja prin hotărârea de condamnare a inculpatului.

De asemenea, nici

ultimul motiv învederat cu privire la nelegalitatea obligării recurentei părți civile

la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi admis, întrucât raportat la dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior care prevede că, în cazul declarării apelului

ori al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate

de către persoana căreia i s-a respins apelul ori cererea.

Ca atare,

Înalta Curte apreciază că respectivele critici ale recurentei nu pot face obiectul

examinării instanței de recurs prin prisma motivelor de recurs invocate și nici

alte cazuri de casare nu s-au ivit spre a putea fi luate în considerare din oficiu.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat

de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, A.J.F.P. Târgu-Jiu împotriva deciziei

penale nr. 3 96 din data de 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori și o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, A.J.F.P. Târgu-Jiu

împotriva deciziei penale nr. 396 din data de 5 decembrie 2013 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.M. în sumă de 200 RON, se plătește

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 16 mai 2014.