ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 8 din data de 10

ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 11549/95/2012, în

baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.P. după cum urmează:

- 2 ani și 4 luni (doi

ani și patru luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului

prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator

al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani ce s-a dispus să fie

executată potrivit art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani și

4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate în cazul în care în cursul termenului

de încercare săvârșește o nouă infracțiune.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

și c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii

infracțiunii, respectiv refacerea evidenței contabile a SC F.F. SRL

Bumbești-Jiu cu privire la 192 avize de însoțire primară material lemnos.

În baza art. 14 lit.

b), art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat

inculpatul la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.I. IPURL

administrator judiciar al SC F.F. SRL, a sumei de 48.033 RON cu dobânda și

penalitățile aferente până la data plății efective către Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de A.N.A.F. - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Gorj cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 343 C.

proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispus prin

ordonanța nr. 237/P/2011 din 26 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Gorj până la concurența sumei de 48.033 RON cu dobânzile aferente asupra

imobilului aparținând inculpatului M.P., situat în Târgu Jiu, jud. Gorj.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a

dispus ca o copie a dispozitivului să fie înaintată la Oficiul Național al

Registrului Comerțului.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare

statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Gorj.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.

237/P/2011 din 23 august 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a

dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.P., pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut, în

esență, ca stare de fapt în actul de sesizare că începând cu data de 02 aprilie

2009, F.C. l-a împuternicit și oficial pe inculpatul M.P. să administreze

societatea prin procura de administrare autentificată la B.N.P.

"A.A.M." înregistrată sub nr. 1621, iar D.G.F.P. Gorj a stabilit că

în urma activităților comerciale desfășurate în cadrul SC F.F. SRL

Bumbești-Jiu, s-a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă

de 48.033 RON, din care 36.525 RON TVA și 11.508 RON impozit pe profit, la care

au fost calculate majorări de întârziere până la suma de 62.454 RON, deoarece

în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 martie 2011 nu s-au evidențiat în

contabilitatea societății toate operațiunile comerciale efectuate,

neînregistrându-se astfel toate veniturile obținute.

Din probele

administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de control nr. 3446 din 29

aprilie 2011 al D.G.F.P. Gorj și anexele aferente; procesul-verbal de

constatare nr. 800512/GJ din 8 martie 2011 al Gărzii Financiare, secția Gorj,

și anexele aferente; raportul de expertiză contabilă și suplimentul la raportul

de expertiză contabilă; note explicative; avize de însoțire a mărfii;

centralizator vânzări pe conturi; registrul jurnal de încasări și plăți;

situația datoriilor restante, situația avizelor neidentificate și

neînregistrate în evidența contabilă; procură de administrare autentificată sub

nr. 1621 din 2 aprilie 2009 la BNP "A.A.M."; declarații martori;

declarații inculpat, prima instanță a reținut în fapt următoarele: SC F.F. SRL

Bumbești-Jiu a fost înființată în anul 2002 și are ca principal obiect de

activitate "tăierea și rindeluirea lemnului". De la înființare aceasta

a avut ca administrator pe învinuita F.C., dar de activitățile din cadrul

societății s-a ocupat în fapt doar inculpatul M.P., după cum rezultă din

declarațiile celor doi învinuiți.

Începând cu data de

02 aprilie 2009, învinuita F.C. l-a împuternicit și oficial pe inculpatul M.P.

să administreze societatea prin procura de administrare autentificată la B.N.P.

"A.A.M." înregistrată sub nr. 1621.

În perioada 15

februarie - 18 martie 2011, reprezentanți din cadrul Gărzii Financiare, secția

Gorj, au efectuat o verificare la SC F.F. SRL Bumbești-Jiu, încheind în acest

sens procesul-verbal de constatare nr. 800512 din 8 martie 2011.

Ulterior, ca urmare a

aspectelor constatate de către reprezentanții Gărzii Financiare în perioada 19

- 27 aprilie 2011, reprezentanții din cadrul D.G.F.P. Gorj au efectuat o

inspecție fiscală la SC F.F. SRL Bumbești-Jiu, privind modul de calculare,

evidențiere și virare a obligațiilor datorate la bugetul general consolidat al

statului pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 31 martie 2011 întocmind în acest

sens procesul-verbal înregistrat sub nr. 3446 din 29 aprilie 2011. D.G.F.P.

Gorj a stabilit că în urma activităților comerciale desfășurate în cadrul SC

F.F. SRL Bumbești-Jiu, s-a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului

în sumă de 48.033 RON, din care 36.525 RON TVA și 11.508 RON impozit pe profit

la care au fost calculate majorări de întârziere până la suma de 62.454 RON,

deoarece în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 martie 2011 nu s-au evidențiat în

contabilitatea societății toate operațiunile comerciale efectuate,

neînregistrându-se astfel toate veniturile obținute.

În cauză a fost

dispusă și efectuată o expertiză contabilă din care rezultă că SC F.F. SRL

Bumbești-Jiu a vândut material lemnos conform unui număr de 192 avize de

însoțire primară ce au fost emise de către societate către diferiți

beneficiari, avize pentru care nu au fost emise facturi fiscale și care nu au

fost înregistrate în evidența contabilă a SC F.F. SRL Bumbești-Jiu, încălcând

prevederile legale în materie.

Prima instanță a

reținut că din vânzarea acestui material lemnos SC F.F. SRL Bumbești-Jiu a

obținut venituri în sumă de 111.412 RON, ce nu au fost înregistrate în

evidențele contabile, iar ca urmare acestui fapt s-a creat un prejudiciu

bugetului consolidat al statului în sumă de 23.242 RON, din care 23.131 RON

reprezintă TVA și 111 RON impozit pe profit. Expertiza contabilă a stabilit un

prejudiciu mai mic decât cel reținut de către reprezentanții D.G.F.P. Gorj,

deoarece la 44 avize de însoțire primară pentru care nu au fost emise facturi

fiscale, expertul contabil nu a reținut niciun prejudiciu, motivând că pe

acestea este menționat "lemne foc fag", iar între paranteze

specificația "rumeguș sau deșeuri" și pentru faptul că nu a găsit

niciun preț al acestor deșeuri s-a aflat în imposibilitate de a estima

contravaloarea acestora.

S-a reținut de către

prima instanță că acest punct de vedere nu poate fi primit, întrucât dacă s-ar

lua în considerare acest aspect ar rezulta că SC F.F. SRL Bumbești-Jiu a înstrăinat

bunuri (rumeguș și deșeuri), gratis fără a încasa vreo sumă de bani, ceea ce

este puțin probabil, deoarece nu există vreo societate comercială care să vândă

bunuri fără să pretindă vreo sumă de bani pe acestea. Pe de altă parte, în

cursul cercetării judecătorești nu a reieșit că inculpatul ar fi dat aceste

deșeuri gratuit, acesta evocând faptul că nu cunoaște persoanele cărora le-ar

fi dat aceste deșeuri.

Totodată, pentru un

număr de 99 avize de însoțire material lemnos, care nu au fost prezentate și identificate

de către reprezentanții D.G.F.P. Gorj, nefăcându-se în vreun fel dovada

publicării anunțului referitor la pierdea sau furtul acestora, expertul

contabil nu a stabilit niciun prejudiciu, motivând că nu a identificat niciun

element care să fie mai apropiat situației de fapt fiscale, neavând nicio

certitudine că aceste avize au fost folosite și negăsind niciun înscris

referitor la cantitate sau referitor la vreun beneficiar aflându-se astfel în

imposibilitatea de a estima contravaloarea celor 99 avize de însoțire primară.

Nici acest punct de

vedere al expertului, s-a reținut că nu poate fi primit, deoarece așa cum se

menționează și în obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă formulate de

către D.G.F.P. Gorj în cazul neidentificării unor astfel de avize de însoțire

primară material lemnos se procedează la estimarea bazei de impunere. În acest

sens sunt și prevederile art. 67 din O.U.G. nr. 92/2003, privind Codul de

Procedură Fiscală republicat, conform cărora "Dacă organul fiscal nu poate

determina mărimea bazei de impunere acesta trebuie să o estimeze". În

acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță

pentru estimare, iar aceasta constă în identificarea acelor elemente care sunt

cele mai apropiate situației de fapt fiscale.

În consecință, prima

instanță a reținut că prejudiciul cauzat bugetului consolidat este în sumă de

48.033 RON, din care 35.525 RON reprezintă T.V.A. și 11.508 RON impozit pe

profit.

Referitor la apărarea

inculpatului, potrivit căreia a săvârșit doar o parte din actele materiale,

întrucât la data de 12 martie 2010 i-a fost revocată procura de administrare

dată de către F.C. la data de 02 aprilie 2009, a reținut că nu poate fi primită

din următoarele considerente:

Din toate actele

întocmite s-a reținut că inculpatul a fost cel care a reprezentat societatea în

mod efectiv și după 12 martie 2010, inclusiv cu ocazia controalelor fiscale

efectuate de la Direcția Silvică iar pe toate actele și pe facturi se află

CNP-ul inculpatului. Totodată, instanța mai reține că inculpatul a dat o

declarație în care arată că acesta s-a ocupat de administrarea societății SC

F.F. SRL până în martie 2011.

Pe de altă parte, tot

inculpatul a fost sancționat de Garda de Mediu contravențional, în calitate de

reprezentant al societății.

Avizele de însoțire a

mărfii au fost întocmite și semnate de inculpat, iar atunci când acesta nu le-a

întocmit, de întocmirea acestora s-au ocupat angajații săi, așa cum rezultă din

declarațiile martorilor C.I. și S.G., la indicațiile acestuia. În același

context, instanța mai reține că, potrivit contractului individual de muncă,

inculpatul avea calitatea de director în această firmă. Toate aceste argumente

sedimentează instanței convingerea că inculpatul, pentru perioada când nu a

avut procură de administrare, a fost administrator de fapt al acestei

societăți. Chiar dacă concubina sa ar fi săvârșit infracțiunea de evaziune

fiscală ca autor, pentru această perioadă e evident că inculpatul a fost

complicele acesteia.

S-a apreciat că nu

este lipsit de relevanță nici faptul că în declarațiile date în faza urmăririi

penale, inculpatul a recunoscut integral faptele reținute în sarcina sa,

recunoscând că a citit și a semnat aceste declarații fără a fi constrâns.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului M.P. care în calitate de împuternicit și

administrator al SC F.F. SRL Bumbești-Jiu, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31

martie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a evidențiat în

contabilitatea societății toate operațiunile comerciale efectuate în scopul de

a se sustrage de la plata sumei de 48.033 RON, din care 36.525 RON reprezintă

TVA și 11.508 RON impozit pe profit întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în

vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la

pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost

comisă, dar și persoana inculpatului.

Referitor la gradul

de pericol social al faptei, prima instanță a reținut că acesta este relativ

ridicat, dată fiind modalitatea de săvârșire a acesteia, respectiv forma

continuată, cuantumul prejudiciului, precum și trendul crescut al acestor

infracțiuni.

Prima instanță a avut

în vedere și atitudinea postfactuală a inculpatului, nerecunoscând toate actele

materiale în fața instanței de judecată, încercând în permanență să inducă o

altă stare de fapt și să arunce responsabilitatea asupra altor persoane, cum ar

fi F.C.

Din fișa de cazier

judiciar s-a reținut că acesta nu este la primul contact cu legea penală.

Față de cele expuse

s-a reținut că semnificația conținutului circumstanțelor judiciare atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în prezenta cauză nu își

au aplicabilitatea.

De asemenea, în cauză

nu au fost reținute dispozițiile art. 74 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul

nu a recuperat prejudiciul, așa încât prima instanță a apreciat că scopul și

funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. pot fi atinse numai prin

stabilirea unei pedepse privative de libertate.

Având în vedere

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005 prima instanță potrivit art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului

prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv de a fi administrator

al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani ce s-a dispus să fie executată

potrivit art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale.

Aplicarea numai a

acestei pedepse complementare s-a apreciat că respectă principiul

proporționalității, neimpunându-se și interzicerea altor drepturi după

executarea pedepsei principale având în vedere infracțiunea de evaziune fiscală

pentru care inculpatul a fost condamnat și faptul că inculpatul este în măsură

să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu

privire la alegerea corpului legislativ.

Referitor la modalitatea

de executare a pedepsei s-a reținut că principala funcție a pedepsei este aceea

de reeducare și îndreptare a infractorului care trebuie să ducă la formarea

acestuia ca om cu stăpânire de sine, cetățean capabil să îmbine interesul

personal cu cel public, pe viitor să nu mai comită infracțiuni din convingere

și din respect față de lege, iar de nu de teama pedepsei. Iar în cauză

îndreptarea și reeducarea este asigurată prin însăși pronunțarea condamnării

care exprimă oprobiul societății, produce o suferință morală infractorului și

un simț al răspunderii pentru faptele sale în viitor.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel partea civilă Ministerul Finanțelor Publice -

A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj și inculpatul M.P.

Prin motivele de apel

formulate în scris inculpatul a criticat latura penală și civilă a hotărârii.

În ceea ce privește

latura penală a invocat faptul că la instanța de fond i s-a încălcat dreptul la

apărare efectivă prin aceea că a fost asistat succesiv de trei avocați din

oficiu care nu l-au conciliat cu privire la dreptul pe care îl avea de a

solicita aplicarea art. 320 C. proc. pen. iar, ultimul dintre avocați a pus

concluzii pe fond fără să fi participat la vreun act de cercetare

judecătorească.

Cât privește fondul

cauzei a susținut în esență că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei

grave erori a calității sale de administrator al SC F.F. SRL Bumbești-Jiu. În

acest sens a arătat că nu poate fi reținută calitatea sa de administrator în

temeiul procurii autentice deoarece aceasta nu a fost înregistrată la Registrul

Comerțului, faptul că toate prerogativele calității de administrator au fost

păstrate de F.C. rezultând și din implicarea permanentă a acesteia în

activitatea curentă a societății, cel puțin până în aprilie 2010, cât timp a

ținut legătura cu contabila T.S., din măsurile pe care le-a luat împotriva sa

respectiv revocarea procurii prin declarația autentificată din 12 martie 2010

și încetarea contractului de muncă la 05 iulie 2010. În același sens a invocat

și declarațiile date în cauză de F.C. care a confirmat faptul că și-a păstrat

prerogativele de administrator. În ceea ce privește calitatea de administrator

de fapt a arătat că nu poate fi reținută deoarece împuternicirea pe care a

primit-o era limitată la sfera atribuțiilor care privesc procesul de producție

al firmei, atribuțiile decizionale fiind păstrate de F.C.

Tot cu privire la

fondul cauzei a contestat includerea în conținutul constitutiv al infracțiunii

a omisiunii de înregistrare a unui număr de 99 de avize de însoțire a mărfii,

motivat de faptul că, în perioada în care se consideră că au dispărut aceste

avize nu era nici împuternicitul societății, nici angajatul ei. Referitor la

estimarea veniturilor aferente acestor avize a arătat că a fost realizată de

organul fiscal cu încălcarea art. 67 C. proc. pen., motiv pentru care, în mod

corect nu au fost avute în vedere cu ocazia întocmirii raportului de expertiză.

Într-o teză

subsidiară a solicitat reducerea pedepsei principale, ca urmare a reținerii

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. - faptul că a avut o

poziție sinceră și cooperantă, de recunoaștere a faptelor pe care le-a

considerat imputabile - și înlăturarea pedepsei complementare prev. de art. 64

alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece nu a avut și nu a exercitat prerogative de

administrator al societății comerciale.

În ceea ce privește

latura civilă a arătat că motivarea hotărârii este contradictorie sub aspectul

cuantumului prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii și a solicitat să

se țină cont de prejudiciul stabilit prin raportul de expertiză.

Apelanta parte civilă

Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj prin motivele de apel

formulate în scris a arătat că instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale

referitoare la citarea statului român care, potrivit art. 4 alin. (2) pct. 37

din H.G. nr. 109/2009 modificată și completată prin H.G. nr. 968/2009 este

reprezentat de A.N.A.F. și se citează la sediul din București. Pe fondul cauzei

a criticat modalitatea de soluționare a laturii civile susținând că prima

instanță în mod greșit nu a dispus obligarea la plata întregii sume ce a format

obiectul constituirii de parte civilă respectiv suma de 62.454 RON care a fost

stabilită printr-un titlu de creanță ce nu a fost anulat.

Prin Decizia penală

nr. 242 din 2 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul M.P.

împotriva Sentinței penale nr. 8 din data de 10 ianuarie 2013 pronunțată de

Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1154/95/2012 și reduse despăgubirile civile la

care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la

28.334 RON, cu penalitățile și dobânzile specifice fiecărei obligații fiscale,

conform Codului de procedură fiscală, până la data plății efective.

A fost respins ca

nefondat apelul formulat de partea civilă Statul Român -A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Gorj.

Pentru a decide

astfel instanța de apel a reținut că, în ce privește apelul declarat de

inculpatul M.P., motivul ce vizează desființarea hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare ca urmare a faptului că nu a beneficiat de o apărare efectivă

este nefondat. Se reține în acest sens că, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen. sentința primei instanțe se desființează și se dispune trimiterea

cauzei spre rejudecare atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate

prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. între care și nesocotirea

dispozițiilor privind asistarea învinuitului sau inculpatului de către

apărător, când sunt obligatorii potrivit legii. În cauză nu se poate reține

incidența acestui caz de nulitate deoarece, din examinarea dosarului primei

instanțe, se constată că prima instanță a respectat dispozițiile procedurale

și, în condițiile în care apărarea inculpatului era obligatorie conform art.

171 alin. (3) C. proc. pen. iar inculpatul nu și-a angajat avocat, a dispus

desemnarea unui avocat din oficiu care a asigurat personal sau prin substituire

asistența juridică a inculpatului la toate termenele de judecată. Cât privește

prestația avocatului din oficiu se constată că refuzul inculpatului de a opta

pentru procedura de judecată simplificată, reglementată de art. 320 C. proc.

pen., este urmarea poziției sale procesuale, caracterizată prin aceea că nu

recunoaște situația de fapt expusă în actul de sesizare iar referitor la

asistența asigurată pentru termenul de judecată când au avut loc dezbaterile în

fața instanței de fond, concluziile formulate de avocat D.C., în substituirea

avocatului din oficiu O.C. dovedesc cunoașterea actelor și lucrărilor dosarului

precum și poziția procesuală adoptată de inculpat pe parcursul procesului

penal.

Examinând în

continuare apelul declarat de inculpat curtea a constatat că prima instanță a

apreciat greșit că actele materiale ce intră în conținutul constitutiv al

infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. se raportează inclusiv la

cele 143 de avize de însoțire a mărfii de care nu s-a ținut cont în raportul de

expertiză contabilă efectuat în faza urmăririi penale.

Astfel, în speță, a

fost întocmit un raport de expertiză pentru stabilirea prejudiciului, în faza

de urmărire penală, din care rezultă că valoarea prejudiciului cauzat bugetului

consolidat al statului de SC F.F. SRL Bumbești-Jiu ca urmare a neînregistrării

în evidența contabilă a societății a veniturilor obținute din vânzarea de

material lemnos prin avize de însoțire primară, fără a se întocmi și înregistra

facturi fiscale, este în cuantum de 28.334 RON.

Diferența față de

suma calculată de organele fiscale (48.033 RON reprezentând impozit pe profit

și TVA, fără majorări de întârziere), se datorează faptului că expertul nu a

ținut cont cu ocazia stabilirii prejudiciului de un număr total de 143 de avize

de însoțire a mărfii, 99 dintre acestea fiind înlăturate motivat conform

suplimentului la raportul de expertiză de faptul că nu au fost identificate de

organele fiscale, nu se găsesc la dosarul cauzei și nu există certitudinea că

au fost sau nu folosite, neexistând niciun înscris referitor la cantitate sau

beneficiar pentru a se proceda la estimarea contravalorii iar 44 fiind avize de

însoțire în care s-a menționat "rumeguș" sau "deșeuri"

pentru care nu se poate estima contravaloarea în lipsa unui preț estimativ al

acestui material.

Criticile

inculpatului în sensul că în mod greșit prima instanță a avut în vedere cu

ocazia reținerii situației de fapt, inclusiv sub aspectul cuantumului

prejudiciului și avizele de însoțire a mărfii de care nu s-a ținut cont cu

ocazia efectuării expertizei au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele

considerente:

În urma administrării

probei testimoniale în apel a rezultat că cele 44 de avize de însoțire ce nu au

fost avute în vedere de expert cu ocazia stabilirii prejudiciului, nu au fost

întocmite ca urmare a vânzării de material lemnos. Se reține în acest sens că

în cuprinsul acestor avize s-a menționat "rumeguș" sau

"deșeuri" iar martorii P.V. și I.A., audiați în apel, au confirmat că

au primit de la inculpat deșeuri de lemn pentru care nu au plătit nicio sumă de

bani. Or, în raport de acest material probatoriu nu se poate reține că avizele

în cauză fac dovada desfășurării unor activități comerciale generatoare de

obligații față de bugetul consolidat al statului

Cât privește cele 99

de avize de însoțire care nu s-au găsit simplul fapt că nu au fost declarate

pierdute poate într-adevăr să constituie un indiciu că au fost folosite cu

ocazia comercializării materialului lemnos dar care, în lipsa administrării

altor probe nu se poate converti în certitudine pentru fi reținute în

conținutul constitutiv al infracțiunii continuate de evaziune fiscală.

Nu sunt însă fondate

criticile formulate de inculpat cu privire la lipsa calității de subiect activ

pentru unele din actele materiale ale infracțiunii de evaziune fiscală comisă

în formă continuată, susținute în raport de faptul că procura de administrare

nu ar fi fost înregistrată în Registrul Comerțului iar începând cu data de 12

martie 2010 ar fi fost revocată. Se reține că subiect activ al acesteia nu este

numai administratorul de drept ci și administratorul de fapt, respectiv orice

persoană care acționează în numele sau în interesul contribuabilului, ori în

realizarea obiectului de activitate al acesteia, fiind așadar lipsit de

importanță aspectul înregistrării procurii la registrul comerțului, relevantă

sub aspectul responsabilității penale a inculpatului fiind activitatea efectiv

desfășurată de acesta. Or, în cauză, pentru argumentele expuse de instanța de

fond pe care și le însușește și curtea (motiv pentru care nu vor mai fi

reluate) se constată că apelantul inculpat s-a ocupat efectiv de administrarea

societății SC F.F. SRL până în luna martie a anului 2011.

În ceea ce privește

pedeapsa principală aplicată inculpatului curtea a constatat că, deși o parte

dintre actele materiale avute în vedere de prima instanță au fost înlăturate în

apel, individualizarea acesteia este în concordanță cu criteriile generale

prev. de art. 72 C. pen. reflectând în mod corespunzător gravitatea faptei,

condițiile în care a fost comisă și urmările cauzate (perioada mare de timp în

care s-a desfășurat activitatea infracțională respectiv 01 ianuarie 2009 - 31

martie 2011, cu consecința cauzării unui prejudiciu relativ mare bugetului de

stat) dar și pericolul social al persoanei inculpatului față de datele care-l

caracterizează, inclusiv atitudinea negativă manifestată pe parcursul

procesului penal prin contestarea activității pe care a desfășurat-o de fapt în

cadrul SC F.F. SRL și conduita contrară normelor în vigoare aspect dedus din

aceea că, potrivit mențiunilor existente în cazierul judiciar, anterior în trei

rânduri i s-a aplicat amendă administrativă în dosare în care a fost cercetat

pentru infracțiuni diverse - amenințare, prev. de art. 193 C. pen., încăierare,

prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale,

prev. de art. 288 C. pen. uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Reținerea

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu se justifică atâta

timp cât inculpatul contestă inclusiv prin motivele de apel faptul că s-a

ocupat de administrarea SC F.F. SRL pe perioada reținută în cauză ca fiind

aceea în care s-a desfășurat activitatea infracțională.

A fost apreciată ca

nefondată și critica privind individualizarea pedepsei complementare, prima

instanță dispunând în mod corect interzicerea exercitării dreptului prev. de

art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. atâta timp cât inculpatul a comis

infracțiunea cu ocazia exercitării atribuțiilor de administrator al unei

societăți comerciale.

Cât privește

soluționarea laturii civile curtea a constatat că apelul inculpatului este

întemeiat întrucât, în situația de fapt reținută în apel, cuantumul

prejudiciului cauzat de acesta bugetului consolidat al statului este de numai

28.334 RON, calculat conform raportului de expertiză efectuat în faza urmăririi

penale, fără a se ține seama de cele 143 de avize de însoțire pentru care nu

s-a putut reține că fac dovada desfășurării unor activități comerciale de

vânzare material lemnos generatoare de obligații către bugetul consolidat al

statului.

Referitor la apelul

părții civile prima instanță a arătat că la suma reținută ca și prejudiciu

efectiv, se vor calcula penalități și dobânzi specifice fiecărei obligații

fiscale, până la data achitării lor integrale, calculate conform Codului de

procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare situație față de

care, criticile formulate de partea civilă sub aspectul cuantumului

despăgubirilor civile sunt nefondate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., criticând

decizia instanței de apel de reducere a despăgubirilor civile la suma de 28.334

RON. Recursul a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Analizând cauza atât

sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în

cauză de către instanța de apel este legală și temeinică și constată că

recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. este nefondat.

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește,

în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

motivelor de casare prevăzute în art. 385 din același cod. Rezultă, așadar, că,

în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții și

instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de

casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile

pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se

circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova la 2 iulie

2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs

prevăzute în art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat.

Se constată că

dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din legea anterior menționată -

referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de

Codul de procedură penală anterior modificării - vizează exclusiv cauzele

penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în

recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se

regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o nouă limitare a caracterului devolutiv al recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial prin amendarea cazurilor de casare, intenția legiuitorului fiind

aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului

doar asupra unor aspecte de drept.

Cu privire la

criticile invocate de recurenta parte civilă referitoare la greșita soluționare

a laturii civile de către instanța de apel Înalta Curte reține că reducerea

cuantumului prejudiciului de către instanța de prim control judiciar este

rezultatul analizării situației de fapt reținute de instanța de fond și

reaprecierii acesteia.

Astfel, instanța de

apel a apreciat întemeiate criticile inculpatului în sensul că în mod greșit

tribunalul a avut în vedere cu ocazia reținerii situației de fapt, inclusiv sub

aspectul cuantumului prejudiciului și avizele de însoțire a mărfii de care nu

s-a ținut cont cu ocazia efectuării expertizei.

În urma administrării

probei testimoniale în apel a rezultat că cele 44 de avize de însoțire ce nu au

fost avute în vedere de expert cu ocazia stabilirii prejudiciului, nu au fost

întocmite ca urmare a vânzării de material lemnos. S-a reținut în acest sens că

în cuprinsul acestor avize s-a menționat "rumeguș" sau

"deșeuri" iar martorii P.V. și I.A., audiați în apel, au confirmat că

au primit de la inculpat deșeuri de lemn pentru care nu au plătit nicio sumă de

bani. Or, în raport de acest material probatoriu Curtea de Apel a apreciat că

nu se poate reține că avizele în cauză fac dovada desfășurării unor activități

comerciale generatoare de obligații față de bugetul consolidat al statului.

Referitor la cele 99

de avize de însoțire care nu s-au găsit, instanța a apreciat că simplul fapt că

nu au fost declarate pierdute poate într-adevăr să constituie un indiciu că au

fost folosite cu ocazia comercializării materialului lemnos dar care, în lipsa

administrării altor probe nu se poate converti în certitudine pentru fi reținute

în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate de evaziune fiscală.

Ceea ce se solicită

de partea civilă este reevaluarea situației de fapt anterior prezentată și care

a avut consecințe asupra soluționării acțiunii civile. Înalta Curte constată că

această critică nu poate fi cenzurată de instanța de recurs din perspectiva

niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc.

pen.

În consecință, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de Statul Român prin A.N.A.F.

împotriva deciziei penale atacate.

Văzând dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F.

împotriva Deciziei penale nr. 242 din 2 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.P.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a

intimatului inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - GV