ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursurilor de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 117 din
data de 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 12879/95/2011,
în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S. la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a ll-a lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 71
C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 14
și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă și a
fost obligat inculpatul B.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.
SRL Scoarța prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu la despăgubiri materiale
în sumă de 212.998 RON către partea civilă D.G.F.P. Gorj, plus majorări și penalități
până la data plății efective.
În baza art. 9
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost
condamnat inculpatul B.A.B. la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a,
lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 71
C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.
În baza art. 14
și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă și a
fost obligat inculpatul B.A.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.S.
SRL Scoarța prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu la despăgubiri materiale
în sumă de 76.471 RON către partea civilă D.G.F.P. Gorj, plus majorări și penalități
până la data plății efective.
În baza art. 348
C. proc. pen. au fost desființate total înscrisurile falsificate, astfel cum rezultă
din dispozitivul sentinței și chitanțele aferente, respectiv celelalte mențiuni
din contabilitatea SC P. SRL și SC B.S. SRL determinate de efectuarea operațiunilor
financiare constatate a fi nereale.
În baza art. 13
alin. (1) din Legea nr. 341/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei
hotărâri judecătorești către Oficiul Național al Registrului Comerțului la momentul
rămânerii definitive.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la câte 2.800 RON fiecare cheltuieli
judiciare statului, din care suma de 2.500 RON pentru fiecare reprezentând cheltuieli
efectuate la urmărirea penală.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 87/P/2011
al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj au fost trimiși în judecată inculpații
B.S. și B.A.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Ca stare de fapt
s-a reținut că inculpatul B.S. a avut calitatea de administrator și asociat unic
al SC P. SRL Scoarța, din anul 2002 și până la 29 decembrie 2009 când societatea
comercială a fost preluată de martorul N.C., în prezent societatea aflându-se în
procedura insolvenței, fiind desemnat lichidator judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu,
iar inculpatul B.A.B. a avut calitatea de administrator și asociat unic al SC B.S.
SRL Scoarța, din luna ianuarie 2009 și până la 11 mai 2009 când societatea comercială
a fost preluată de numitul R.M. Și această societatea se află în procedura insolvenței,
fiind desemnat lichidator judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu.
Ambele societăți
comerciale au avut pe perioada de funcționare ca principal obiect de activitate
efectuarea lucrărilor de silvicultură.
În urma unor controale
efectuate de Garda Financiară, secția Gorj, au fost identificate mai multe facturi
fiscale și chitanțe fictive întocmite în numele aceleiași societăți comerciale SC
O.N. SRL Lelești regăsite ca înregistrate în evidențele contabile ale unui număr
de 6 agenți economici printre care și SC P. SRL Scoarța, administrată la acea vreme
de către inculpatul B.S.
Prin procesul-verbal
de constatare din 15 decembrie 2009 organele de control au identificat în evidențele
contabile ale SC P. SRL Scoarța administrată de inculpatul B.S. mai multe facturi
și chitanțe fiscale emise în numele SC O.N. SRL Lelești în baza contractului de
antreprenoriat nr. CC/2008 care nu poartă mențiuni cu privire la persoana care Ie-a
întocmit, sunt fracționate sub pragul de 5.000 RON pentru a fi decontate în numerar
și nu au fost găsite documente justificative care să ateste modul de calcul al acestora,
respectiv situații lucrări, pontaje, etc, considerându-se că tranzacțiile menționate
de aceste înscrisuri sunt fictive.
La data de 11
iunie 2010 Garda Financiară, secția Gorj, ca urmare a solicitării organelor de poliție
și a notei de constatare anterioare din 03 iunie 2009 a efectuat o verificare de
specialitate la sediul social declarat al SC P. SRL Scoarța, la această dată preluată
în administrare de către martorul N.C., având însă ca obiect faptele săvârșite în
perioada când administrator al acestei societăți comerciale a fost inculpatul B.S.
Au fost constatate
astfel tranzacții suspecte înregistrate în evidența contabilă a SC P. SRL Scoarța
în relația cu doi prestatori de servicii respectiv SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea și
SC O.N. SRL Lelești.
Astfel, în evidența
contabilă a SC P. SRL Scoarța au fost identificate un număr de 116 facturi fiscale
emise în numele SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea, care apar ca fiind toate întocmite de
către martorul V.C.A., deși scrisul de completare a acestor facturi fiscale este
diferit. Facturile fiscale făceau referire la mijloace fixe sau obiecte de inventar
folosite în industria silvică, motoferăstrae, motocoase, precum și la diverse lucrări
și prestații silvice, fără a se menționa în concret despre ce fel de lucrări și
prestații este vorba, neexistând documente justificative care să ateste aceste lucrări
sau prestații.
Toate facturile
fiscale înregistrate ce aveau ca obiect de activitate lucrări silvice aveau o valoare
sub 5.000 RON, fiind decontate în numerar, cu scopul vădit de a se evita circuitele
bancare.
Fiind audiat de
către organele de poliție martorul V.C.A. a declarat că nu are cunoștință despre
emiterea celor 117 facturi fiscale, că nu cunoaște societatea SC I.T. SRL Vâlcea
sau SC P. SRL Scoarța și niciodată nu a efectuat tranzacții comerciale în numele
acestui agent economic.
De asemenea, s-a
constatat că SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea este o societate comercială care nu a desfășurat
activitate comercială în industria silvică și nu a emis astfel de documente fiscale,
facturi și chitanțe fiscale.
Organele de poliție
au procedat la identificarea și audierea martorului B.I., administrator al SC I.T.
SRL Râmnicu Vâlcea care a infirmat relațiile comerciale cu SC P. SRL Scoarța și
implicit emiterea, semnarea sau completarea celor 116 facturi și chitanțe fiscale
aflate în litigiu și existente la dosarul cauzei ca fiind emise în numele SC I.T.
SRL Râmnicu Vâlcea.
Cu privire la
facturile fiscale înregistrate în evidențele contabile ale SC P. SRL Scoarța emise
în numele SC O.N. SRL Lelești echipa de control a identificat un număr de 47 facturi
fiscale care apar ca fiind întocmite de martorul T.R.N., cu toate că scrisul de
completare al unora dintre aceste facturi fiscale este asemănător scrisului de completare
de pe facturile fiscale emise în numele SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea.
Fiind audiat de
către organele de poliție martorul T.R.N. a declarat că nu are cunoștință despre
emiterea celor 47 facturi fiscale, că nu cunoaște ce obiect de activitate avea SC
O.N. SRL Lelești sau SC P. SRL Scoarța și niciodată nu a efectuat tranzacții comerciale
în numele acestui agent economic.
Consecința înregistrării
în contabilitate a celor 163 facturi fiscale false a fost faptul că TVA-ul înscris
în facturi a fost dedus în mod fraudulos de către SC P. SRL Scoarța, diminuându-se
astfel TVA-ul de plată la bugetul de stat care a fost prejudiciat în acest sens
cu suma de 115.660 RON.
De asemenea contravaloarea
fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru
SC P. SRL Scoarța, administrată de inculpatul B.S., diminuându-se astfel în mod
fraudulos profitul impozabil și implicit impozitul pe profit datorat bugetului de
stat.
S-a constatat
producerea unui prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 212.998 RON.
La data de 23
martie 2010 Garda Financiară, secția Gorj a sesizat faptul că în urma unei verificări
efectuate la data de 20 ianuarie 2010 la sediul social al SC B.S. SRL Scoarța administrată
de către inculpatul B.A.B., fiul inculpatului B.S. au fost identificate ca fiind
înregistrate în contabilitate un număr de 52 facturi fiscale și 52 chitanțe fiscale.
Din cercetările
efectuate în cauză a rezultat că inculpatul B.A.B. la data de 15 iulie 2009 a încheiat
în mod fictiv contractul de prestări servicii din 15 iulie 2009 cu SC A.C. SRL Caraș-Severin,
administrată de M.M.D., cu obiect prestarea unor lucrări silvice pe o durată de
6 luni începând cu data de 15 iulie 2009 până la data de 31 decembrie 2009 în valoare
de 200.000 RON fără TVA.
Contractul a fost
semnat la rubrica „beneficiar" de către inculpat, iar din partea prestatorului
apărea ca fiind semnat de martorul M.M.D., acesta necunoscând în realitate despre
operațiunile comerciale presupus desfășurate.
În perioada august
- decembrie 2009 inculpatul B.A.B. a înregistrat în evidențele contabile ale acestei
societăți comerciale un număr de 52 facturi fiscale false presupus ca fiind emise
în numele SC A.C. SRL Caraș-Severin, în baza contractului fictiv încheiat, documente
care atestau că au fost decontate lucrările executate prin această societate către
Direcția Silvică Gorj și Direcția Silvică Olt.
Organele de poliție
au procedat la identificarea și audierea martorului M.M.D., administratorul legal
al SC A.C. SRL care a infirmat relația comercială cu SC B.S. SRL Scoarța și implicit
a negat semnarea contractului de prestări servicii din 15 iulie 2009 cu reprezentantul
SC B.S.I SRL Scoarța și emiterea de facturi fiscale și chitanțe fiscale către acest
agent economic, menționând că nu a efectuat niciun fel de activități silvice către
această societate comercială și că nu a avut niciun angajat sau utilaj în cadrul
societății pe care a administrat-o.
Acesta a declarat
că nu a primit nicio sumă de bani de la SC B.S. SRL și că nu-l cunoaște pe inculpatul
B.A.B., menționând că a preluat părțile sociale ale mai multor firme, doar pentru
a beneficia de sume de bani.
Consecința înregistrării
în contabilitate a celor 52 facturi fiscale false a fost faptul că TVA-ul înscris
în facturi a fost dedus în mod fraudulos de către SC B.S. SRL Scoarța, diminuându-se
astfel TVA-ul de plată la bugetul de stat care a fost prejudiciat în acest sens
cu suma de 41.512,64 RON.
De asemenea contravaloarea
fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru
SC B.S. SRL Scoarța diminuându-se astfel în mod fraudulos profitul impozabil și
implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat, cauzându-se un prejudiciu
de 34.958 RON.
Pentru a ascunde
operațiunile comerciale fictive înregistrate în contabilitatea societăților pe care
le administrau în perioada următoare (2010) inculpații au înstrăinat societățile
unor alte persoane.
Cercetările efectuate
de către organele de poliție cu privire la activitatea comercială desfășurată de
către noii administratori ai SC P. SRL și SC B.S. SRL, respectiv martorul N.C. din
comuna H., jud. Satu Mare și numitul R.M. din municipiul Craiova, județul Dolj au
stabilit că aceștia nu au desfășurat nici un fel de activitate după data numirii
lor ca administratori, preluarea părților sociale având doar un caracter formal.
Fiind audiat martorul
N.C., acesta a declarat faptul că în cursul anului 2010 aflându-se în municipiul
Târgu Jiu a preluat părțile sociale ale SC P. SRL Scoarța fiind abordat de mai multe
persoane de etnie rromă care i-au spus să preia această firmă în schimbul sumei
de 200 de euro pe care a primit-o de la martorul M.G., fără să aibă reprezentarea
asupra sarcinilor pe care le presupune funcția de administrator al unei societăți
comerciale sau cunoștințe cu privire la ce înseamnă noțiunile de părți sociale sau
administrator.
Martorul N.C.
a infirmat primirea vreunei arhive contabile sau alte documente contabile, recunoscând
însă că semnăturile de pe actele notariale încheiate cu B.S. îi aparțin, fiind depuse
de către el pe aceste înscrisuri în necunoștință de cauză.
Fiind audiat martorul
M.G. a precizat că la solicitarea inculpatului B.S. l-a condus cu autoturismul său
pe martorul N.C. la notarul public și Oficiul Registrului Comerțului Gorj pentru
ca acesta să preia părțile sociale ale SC P. SRL Scoarța și că învinuitul B.S. i-a
dat martorului N.C. suma de 200 de euro reprezentând o datorie mai veche.
Prejudiciul total
adus bugetului de stat este de 76.471 RON.
Pentru stabilirea
cu certitudine a prejudiciului adus bugetului de stat de către cei doi administratori,
a împrejurării producerii lui și a persoanelor responsabile de producerea acestuia,
organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize contabile prin
raportul de expertiză contabilă concluzionându-se în sensul că ambele societăți
comerciale au avut pe perioada de funcțiune ca principal obiect de activitate efectuarea
lucrărilor de silvicultură și erau plătitoare de TVA, că toate facturile fiscale
în litigiu au fost înregistrate în contabilitatea celor două societăți comerciale,
însă nu s-au putut examina eventuale note de recepție sau alte documente de evidență
contabilă (arhiva contabilă fiind înstrăinată).
Conform aceluiași
raport de expertiză contabilă, toate facturile fiscale au fost achitate în numerar,
pe bază de chitanță fiscală, lucrările și prestările de servicii în domeniul silviculturii
ce apar facturate nu sunt explicite, nu se evidențiază despre ce fel de prestații
în concret fac referire facturile și nu există documente justificative primare care
să justifice aceste lucrări, încălcându-se art. 21 C. fisc. Din concluziile aceluiași
raport s-a reținut că prejudiciul adus bugetului de stat de SC P. SRL Scoarța este
de 96.868 RON impozit pe profit și 115.031 RON TVA iar în cazul SC B.S. SRL Scoarța
prejudiciul adus bugetului de stat este de 34.958 RON impozit pe profit și 41.513
RON TVA de plată.
În cauză a fost
efectuată și o constatare tehnico-științifică și o expertiză grafoscopică ce au
concluzionat că persoana care a completat mai mult de două treimi din facturile
fiscale false emise în numele SC O.N. SRL Lelești și SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea
regăsite ca înregistrate în evidențele contabile ale SC P. SRL Scoarța administrată
de inculpatul B.S. este aceiași cu persoana care a completat aproape integral facturile
fiscale false emise în numele SC A.C. SRL Caraș-Severin și care se regăsesc ca înregistrate
în evidențele contabile ale SC B.S. SRL Scoarța, administrată de către fiul acestuia,
inculpatul B.A.B.
Fiind audiați
inculpații B.S. și B.A.B. nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lor și au
declarat că tranzacțiile comerciale în litigiu au fost reale și că ei nu au avut
cunoștință despre faptul că facturile fiscale au fost false și că nu provin de la
societățile comerciale menționate în antetul acestora, aceștia considerându-se de
bună-credință și având convingerea că au contractat cu reprezentanții legali ai
SC O.N. SRL Lelești, SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea și respectiv SC A.C. SRL Caraș Severin.
Conform întregului
probatoriu administrat în cauză scopul înregistrării acestor facturi fiscale fictive
în evidența contabilă a fost acela de a da o proveniență aparent legală unor mărfuri
și servicii procurate de către cei doi învinuiți din alte destinații și de a genera
în mod artificial cheltuieli deductibile fiscal și TVA deductibil, operațiuni ce
au avut ca efect diminuarea profitului impozabil și a TVA-ului de plată către bugetul
de stat, cauzând în acest mod un prejudiciu cumulat de 289.529 RON, nerecuperat
până la finalizarea cercetărilor.
Ulterior săvârșirii
infracțiunilor de evaziune fiscală pentru care sunt cercetați, inculpații B.S. și
B.A.B. au cesionat în mod formal părțile sociale ale SC P. SRL și SC B.S. SRL către
persoane cu situații materiale precare, în schimbul plății unor sume de bani, împiedicând
astfel accesul organelor de control din cadrul Gărzii Financiare, secția Gorj și
D.G.F.P. Gorj, a organelor de poliție și a expertului contabil la documentele de
evidență contabilă ale celor două societăți comerciale, întrucât au motivat că au
predat întreaga arhivă contabilă noilor administratori și că nu mai dețin niciun
document, aspecte neadevărate.
Starea de fapt
expusă mai sus a fost dovedită cu: actele de control ale Gărzii Financiare, secția
Gorj și D.G.F.P. Gorj; anexele actelor de control, contractele comerciale de prestări
servicii, facturile fiscale în litigiu și chitanțele fiscale false, verificările
privind cele 3 societăți comerciale ,,furnizoare"; raportul de expertiză contabilă
întocmită în cauză; rapoartele de constatare tehnico-ștințifică R1 și de expertiză
grafoscopică nr. R2 din 06 aprilie 2011; declarațiile martorilor Ș.G., V.C.A., T.R.N.,
M.G., N.C., B.l., M.M.C. și C.M.; declarațiile inculpaților B.S. și B.A.B., etc.
Față de această
situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților B.S. și B.A.B. infracțiunea
prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41
alin. (2) C. pen.
Dosarul a fost
înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 12879/95/2011.
În cursul cercetării
judecătorești au fost audiați inculpații B.S. și B.A.B., care nu au recunoscut faptele
pentru care au fost trimiși în judecată, menționând că tranzacțiile comerciale în
litigiu au fost reale, că nu au avut cunoștință despre împrejurarea că facturile
fiscale au fost false și că nu provin de la societățile sus menționate, respectiv
SC O.N. SRL Lelești, SC l.T. SRL R,. Vâlcea, SC A.C. SRL Caraș Severin.
Au menționat în
același timp că au achitat personal, în numerar sumele de bani menționate în facturile
și chitanțele fiscale constatate a fi false, sume ce au fost date administratorilor
sau delegaților societăților comerciale prestatoare și nu-și explică în același
timp motivul pentru care majoritatea facturilor fiscale regăsite înregistrate în
evidențele contabile ale societăților comerciale pe care le administraseră, facturi
emise de cele trei societăți sus menționate, sunt scrise de aceeași persoană.
Au fost audiați
martorii Ș.G., V.C.A., M.G., N.C., M.M.D., P.M.M., declarațiile acestora fiind consemnate
și atașate la dosarul cauzei.
În apărarea inculpaților,
a fost admisă proba cu martorul I.C. și proba cu înscrisuri.
În cauză s-a constituit
parte civilă în termen legal D.G.F.P. Gorj, solicitându-se obligarea inculpaților
la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Din analiza coroborată
a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării
judecătorești, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
1) În urma unui
act de control al Gărzii Financiare, secția Gorj încheiat prin procesul-verbal de
constatare din 04 noiembrie 2008, au fost identificate mai multe facturi fiscale
și chitanțe fictive întocmite în numele SC O.N. SRL Lelești regăsite ca înregistrate
în evidențele contabile a unui număr de 6 agenți economici, printre care și SC P.
SRL Scoarța, administrată de inculpatul B.S.
Ulterior, efectuând
un control la societatea administrată de inculpat, în evidențele contabile au fost
identificate mai multe facturi și chitanțe fiscale emise în numele SC O.N. SRL Lelești
în baza contractului de antreprenoriat nr. CC/2008 care nu purtau mențiuni cu privire
la persoana care Ie-a întocmit, fiind fracționate sub pragul sumei de 5000 RON pentru
a putea fi decontate numerar, nefiind găsite nici documente justificative care să
ateste modul de calcul al acestora, respectiv situații lucrări, pontaje, recepții,
etc.
În aceleași împrejurări
au fost constatate tranzacții suspecte înregistrate în evidența contabilă a SC P.
SRL Scoarța în relația cu un alt prestator de servicii, respectiv SC l.T. SRL Râmnicu
Vâlcea.
Astfel, din cele
116 facturi fiscale emise în numele SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea ce apăreau ca fiind
întocmite de către martorul V.C.A., se făcea referire la mijloace fixe sau obiecte
de inventar folosite în industria silvică, motoferăstraie, motocoase, precum și
la diverse lucrări și prestații silvice, fără a se menționa în concret despre ce
lucrări și prestații este vorba, neexistând documente justificative care să ateste
aceste lucrări.
Facturile fiscale
înregistrate în contabilitatea SC P. SRL aveau ca obiect de activitate lucrări silvice
cu o valoare sub 5000 RON, fiind decontate în numerar cu scopul vădit de a evita
circuitele bancare.
Martorul V.C.A.
ce apare ca fiind persoana ce a întocmit facturile în numele SC l.T. SRL Râmnicu
Vâlcea a menționat că nu a lucrat niciodată în cadrul societății respective, nu
îl cunoaște pe inculpat și nu poate da alte relații cu referire la alte aspecte.
Mai mult, reține
instanța că societatea comercială din Vâlcea nu a desfășurat niciodată activități
comerciale în domeniul silviculturii.
Aceeași situație
s-a constatat în ceea ce privește cele 47 de facturi fiscale emise în numele SC
O.N. SRL Lelești, facturi fiscale ce apar ca fiind întocmite de martorul T.R.N.
(deși scrisul de completare al unora dintre acestea este asemănător cu cel privind
facturile fiscale emise în numele SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea).
Și aceste facturi
fiscale înregistrate în contabilitate ca având obiect contracte de lucrări silvice
au valoare sub 5000 RON, fiind decontate în numerar cu scopul vădit de a evita circuitele
bancare.
Și martorul T.R.N.,
audiat la urmărire penală, a menționat că nu are cunoștință de emiterea celor 47
de facturi, că nu îl cunoaște pe inculpatul B.S. și nu a desfășurat niciodată tranzacții
comerciale în numele SC O.N. SRL Lelești.
Scopul inculpatului
B.S. în sensul înregistrării acestor facturi fiscale în evidența contabilă era acela
de a da o proveniență aparent legală a unor mărfuri și servicii procurate și de
a genera în mod artificial cheltuieli deductibile fiscal și TVA .
Se constată în
acest sens că facturile fiscale identificate în evidențele SC P. SRL Scoarța nu
atestă tranzacții reale între societățile implicate, consecința înregistrării în
contabilitate constând în aceea că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod
fraudulos de către inculpatul B.S., în calitate de administrator al SC P. SRL Scoarța,
diminuându-se astfel TVA- ul de plată la bugetul de stat.
De asemenea, contravaloarea
fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru
SC P. SRL Scoarța, diminuându-se în mod fraudulos profitul impozabil și implicit
impozitul pe profit datorat bugetului de stat, prejudiciul produs fiind în sumă
de 212.998 RON (96.868 RON impozit pe profit și 115.031 RON TVA de plată).
2) La 23
martie 2010 Garda Financiară, secția Gorj în urma unor verificări efectuate la sediul
social al SC B.S. SRL Scoarța, administrată de inculpatul B.A.B., a constatat aceleași
neregularități ca în cazul SC P. SRL administrată de tatăl său, B.S., respectiv
înregistrarea în contabilitate a unui număr de 52 facturi fiscale și 52 chitanțe,
atestând operațiuni fictive, înscrisuri emise de SC A.C. SRL Caraș Severin, toate
în sumă de 5000 RON, figurând ca fiind achitate în numerar și având ca obiect prestarea
de lucrări în domeniul silviculturii în baza unui contractat încheiat la 15
iulie 2009.
S-a constatat
că în perioada august 2009 - decembrie 2009, inculpatul B.A.B., în calitate de administrator
al SC B.S. SRL Scoarța a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr
de 52 facturi fiscale false emis în numele SC A.C. SRL Caraș Severin în baza unui
contract fictiv, documente ce ar sta la baza decontării contravalorii lucrărilor
executate de către Direcția Silvică Gorj și Direcția Silvică Olt, fără a avea la
bază operațiuni reale.
Că încheierea
unui contract de prestări servicii cu firma administrată de inculpat nu era posibilă,
este susținută chiar de martorul M.M.D., administrator la SC A.C. SRL, acesta negând
desfășurarea unor relații comerciale cu SC B. SRL Scoarța, mai mult, susținând că
nu a desfășurat niciodată activități în domeniul silvic, că nu a avut angajați sau
utilaje în cadrul societății pe care a administrat-o.
În cursul cercetării
judecătorești, martorul M.M.D. a precizat că a preluat societatea respectivă de
la o altă persoană, respectiv C.P.A., în 2009, primind în schimb suma de 1000 RON,
nu știe ce activități desfășurase înainte, iar în momentul semnării la notariat
a documentelor de preluare a firmei SC A.C. SRL nu i-a fost predată arhiva, ștampila
sau alte documente.
Consecința înregistrării
în contabilitate a celor 52 facturi fiscale false de către inculpat, a fost aceea
că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos, diminuându-se astfel
TVA-ul de plată la bugetul de stat.
De asemenea, contravaloarea
fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv ca fiind cheltuială pentru
SC B.S. SRL Scoarța, diminuându-se astfel în mod fraudulos profitul impozabil și
implicit impozitul pe profit, fiind produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă
de 76.471 RON (34.958 RON impozit pe profit și 41.513 RON TVA de plată).
În sensul ascunderii
operațiunilor fiscale fictive pe care le înregistraseră în contabilitățile societăților
comerciale pe care le administraseră, inculpații au căutat ulterior și au reușit
să înstrăineze societățile unor persoane din alte localități în schimbul unor sume
de bani.
Astfel, prin intermediul
unor alte persoane de etnie rromă, în speță M.G., inculpatul l-a determinat pe martorul
N.C. din comuna H., județul Satu Mare, stabilit temporar în județul Gorj, să preia
SC P. SRL Scoarța în schimbul unei sume de bani.
Martorul N.C.
nu a cunoscut ce activități comerciale a desfășurat anterior societatea pe care
a preluat-o, menționând că la notariat nu i-au fost predate arhiva societății sau
alte documente, ci a fost pus efectiv să semneze, dar nu a cunoscut ce.
La fel a procedat
și inculpatul B.A.B., acesta înstrăinând societatea în schimbul unei sume de bani,
numitului R.M. din Craiova.
Susținerile inculpaților,
în sensul că tranzacțiile comerciale efectuate au fost reale, că au achitat personal
administratorilor sau delegaților societăților comerciale prestatoare sumele de
bani menționate în facturi, s-a reținut că sunt înlăturate de probele administrate
în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, de unde s-a reținut vinovăția
acestora privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 241/2005.
Astfel, cele trei
societăți comerciale furnizoare sau prestatoare de servicii, s-a reținut că au alt
obiect de activitate decât cel din domeniul silviculturii și nu au avut nici un
moment relații comerciale cu societățile administrate de inculpați.
Relațiile comerciale
susținute ca fiind reale de către inculpați nu au fost confirmate de nici unul din
martorii Ș.G., B.l., M.M.D., V.C.A. sau T.R.N., aceștia menționând că nu au emis,
semnat sau completat nici una din facturile fiscale aflate în litigiu și nici nu
au primit sumele de bani menționate în chitanțele fiscale.
S-a reținut în
același timp că toate facturile fiscale au fost emise sub pragul de 5000 RON, evitându-se
astfel circuitele bancare tocmai datorită faptului că societățile comerciale respective
nu cunoșteau de existența operațiunilor în cauză, plățile prin bancă presupunând
existența efectivă a acestor sume de bani, precum și legitimarea persoanelor care
depuneau sau ridicau sume de bani în conturile acestor agenți economici, inculpații
urmărind numai crearea unei aparențe de plată a facturilor fiscale fictive.
Mai mult, prima
instanță a constatat că nici una din cele trei societăți comerciale ce au emis facturile
fiscale în perioada 2008 - 2009, nu au avut angajați salariați și nu au desfășurat
nici o activitate economică.
În sensul vinovăției
celor doi inculpați, s-a reținut că pledează atât concluziile expertizei contabile
efectuate cât și constatarea tehnico-științifică privind scrisul de completare din
spațiile liniate ale facturilor fiscale.
S-a apreciat că
fapta săvârșită de inculpatul B.S. care, în calitate de administrator al SC P. SRL
Scoarța, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie - decembrie
2008 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 62 facturi
și chitanțe false emise în numele SC O.N. SRL Lelești și SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea
atestând cheltuieli fictive prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în
sumă de 212.998 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și
ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
S-a apreciat de
asemenea că fapta săvârșită de inculpatul B.A.B., care în calitate de administrator
al SC B.S. SRL Scoarța, în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada august
- decembrie 2009 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de
52 facturi și chitanțe fiscale false emise în numele SC A.C. SRL Caraș Severin,
atestând cheltuieli fictive prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în
sumă de 76.471 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de
art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
Cu privire la
individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, trebuie reținut că principiul
individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea și aplicarea
acestor sancțiuni, precum și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol
social al faptei, de periculozitatea făptuitorului.
Pedeapsa, pe lângă
funcția de constrângere pe care o exercită, îndeplinește și funcția de exemplaritate
și de reeducare a făptuitorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor
antisociale ale condamnatului.
Funcția de exemplaritate
a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost
săvârșită o infracțiune.
La individualizarea
pedepselor ce au fost aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise, au fost
avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv vârsta acestora,
lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală caracterizată prin lipsa de sinceritate,
modul în care au fost comise infracțiunile, caracterul continuat al acestora și
prejudiciul produs, apreciind că în raport de aceste elemente, prin aplicarea unor
pedepse orientate spre jumătatea maximului prevăzut de lege, respectiv 4 ani pentru
inculpatul B.S. și 3 ani pentru inculpatul B.A.B., privind săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., se ating scopurile prev. de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel inculpații B.S. și B.A.B.
Prin motivele
de apel formulate în scris, prin avocat ales, inculpații au criticat hotărârea primei
instanțe sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 9
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a arătat că societățile comerciale ai căror administratori sunt au participat
la licitații publice organizate de diferite direcții silvice iar faptul că executarea
lucrărilor astfel câștigate a fost încredințată altor societăți nu contrazice cu
nimic realitatea lucrărilor desfășurate. S-a mai arătat că lucrările în cauză au
fost executate în totalitate iar prima instanță trebuia să țină cont de faptul că
efectuarea lor a presupus implicit cheltuieli. Or, în raport de aceste considerente,
înlăturarea în totalitate a acestor cheltuieli, în condițiile în care lucrările
s-au efectuat, apare ca fiind nelegală.
Inculpatul B.S.
a arătat că toate tranzacțiile efectuate de SC P. SRL cu SC O.N. SRL Lelești au
fost reale iar pentru faptul că facturile fiscale nu poartă mențiuni cu privire
la persoana care Ie-a întocmit sau că plățile sunt fracționate sub pragul de 5.000
RON, la solicitarea SC O.N. SRL Lelești și nu au fost găsite documente justificative
care să ateste modul de calcul al acestora trebuie să răspundă SC O.N. SRL Lelești.
Cât privește facturile emise de SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea, nu aveau cum să existe
alte documente justificative în afara facturilor deoarece vizau mijloace fixe sau
obiecte de inventar folosite în industria silvică.
Inculpatul B.A.B.
a arătat că SC B.S. SRL a încheiat legal contractul de prestări servicii cu SC A.C.
SRL Caraș Severin iar cele 52 de facturi fiscale emise de această societate au reprezentat
plata lucrărilor efectuate de societate respectivă pentru SC B.S. SRL, având ca
beneficiar Direcția Silvică Gorj și Direcția Silvică Olt.
Într-o teză subsidiară
inculpații au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul omisiunii reținerii
circumstanțelor atenuante deduse din aceea că sunt la primul conflict cu legea penală
și nu au avut intenția de a înregistra în contabilitate facturi fictive. A fost
criticată și modalitatea de individualizare a executării pedepsei cei doi inculpați
susținând în acest sens că instanța de judecată trebuia să examineze oportunitatea
executării pedepsei cu aplicarea art. 81 C. pen.
Analizând apelurile
declarate de inculpați Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate numai sub aspectul
individualizării modalității de executare a pedepselor iar în ceea ce-l privește
pe inculpatul B.S. și cu privire la cuantumul prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Criticile referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au
fost condamnați cei doi inculpați au fost respinse, ca nefondate, situația de fapt
reținută de prima instanță fiind corectă iar faptele pe care le-au comis întrunind
elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată,
prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
Astfel, examinând
la rândul său întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța de apel
a reținut sub aspectul situației de fapt că inculpatul B.S., în calitate de administrator
al SC P. SRL Scoarța, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie
- decembrie 2008 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de
162 facturi și chitanțe false emise în numele SC O.N. SRL Lelești și SC l.T. SRL
Râmnicu Vâlcea iar inculpatul B.A.B., în calitate de administrator al SC B.S. SRL
Scoarța, în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada august - decembrie
2009 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 52 facturi
și chitanțe fiscale false emise în numele SC A.C. SRL Caraș Severin. înregistrarea
cheltuielilor fictive în evidența contabilă a celor două societăți comerciale a
avut drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale respectiv de
la plata TVA-ului datorat bugetului de stat și plata impozitului pe profit.
În tot cursul
procesului penal inculpații au susținut că tranzacțiile comerciale au fost reale,
nu a avut cunoștință că facturile fiscale au fost false și au fost induși în eroare
de administratorii societăților cu care au încheiat tranzacțiile comerciale.
Apărările formulate
de cei doi inculpați au fost corect respinse de prima instanță, față de materialul
probator administrat în cauză din care rezultă că cele trei societăți comerciale
cu care s-au încheiat tranzacțiile, respectiv SC O.N. SRL Lelești - care a avut
ca obiect de activitate reparații IT, SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea și SC A.C. SRL
Caraș Severin sunt societăți de tip fantomă sau cu un alt obiect de activitate decât
prestarea de servicii în domeniul silviculturii. În acest sens sunt reținute mențiunile
procesului-verbal de control încheiat de Garda Financiară, secția Gorj la data de
14 decembrie 2009, prin care s-a stabilit că în perioada 2005-2008, SC O.N. SRL
Lelești nu a desfășurat nici un fel de activitate, mențiunile procesului - verbal
de constatare încheiat de Garda Financiară, secția Gorj la 11 iunie 2010 din care
rezultă că, în urma consultării bazei de date a reieșit că SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea
este o societate cu comportament de firmă fantomă, care nu funcționează la sediul
social declarat, adresa Gărzii Financiare Caraș - Severin din care rezultă că în
perioada în care SC B.S. SRL ar fi derulat operațiuni comerciale (01 august 2009
– 31 decembrie 2009) SC A.C. SRL Caraș Severin acționa ca o societate de tip fantomă,
al cărei sediu social era expirat. Toate aceste date conferă credibilitate declarațiilor
administratorilor sau persoanelor care figurau că au întocmit facturile fiscale
în cauză audiați în calitate de martori (Ș.G., B.l., M.M.D., V.C.A., T.R.N.) care
au declarat că nu au avut relații comerciale cu societățile inculpaților, nu au
emis, completat sau semnat vreuna din facturile fiscale în litigiu și nu au primit
sumele de bani menționate în chitanțele fiscale. Deși inculpații s-au apărat susținând
că martorii au declarat mincinos, faptul că declarațiile acestora reflectă realitatea
este confirmat și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică și
concluziile expertizei grafoscopice efectuate în faza urmăririi penale din care
rezultă că persoana care a completat aproape integral facturile fiscale emise în
numele SC A.C. SRL Caraș Severin, înregistrate în evidențele contabile ale SC B.S.
SRL este aceeași persoană care a completat mai mult de două treimi din facturile
fiscale emise în numele SC O.N. SRL Lelești și SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea, înregistrate
în evidențele contabile ale SC SC P. SRL Scoarța. Or, acest aspect este de natură
prin el însuși să facă dovada fictivității operațiunilor comerciale care au stat
la baza emiterii facturilor fiscale atâta timp cât, din declarațiile date de inculpați
pe parcursul procesului penal rezultă că facturile fiscale în cauză le erau aduse
de reprezentanții celor trei societăți emitente - societăți comerciale din județe
diferite respectiv Caraș Severin, Gorj, Vâlcea și erau „deja completate, semnate
și ștampilate", aspect care exclude posibilitatea completării lor de aceeași
persoană.
În acest context
probatoriu, corect prima instanță a reținut că fictivitatea operațiunilor comerciale
rezultă și din aceea că facturile fiscale au fost emise sub pragul de 5.000 RON
nu ca urmare a rugăminții administratorilor societăților care apar ca fiind emitente
ale facturilor fiscale ci în scopul evitării circuitelor bancare, cunoscut fiind
faptul că aceasta este una dintre modalitățile de a crea aparența de plată pentru
facturi fiscale fictive întrucât plățile mai mari de 5.000 RON nu pot fi efectuate
decât prin circuit bancar și presupun existența efectivă a sumelor de bani care
urmează a fi plătite.
Fictivitatea operațiunilor
comerciale a rezultat, cu titlu de prezumție judiciară și din aceea că, în cazul
facturilor fiscale ce vizează lucrări și prestații silvice, nu se explică în concret
despre ce lucrări și prestații este vorba, în contextul materialului probatoriu
examinat mai sus, apărarea inculpaților conform căreia nu sunt ținuți să răspundă
de modalitatea în care reprezentanții firmelor cocontractante au înțeles să completeze
aceste facturi neputând fi primită. În același sens, s-a reținut și faptul că, deși
inculpații au plătit în numerar sume foarte mari de bani (peste 720.000 RON inculpatul
B.S. și peste 250.000 RON inculpatul B.A.B.) nu au făcut demersuri pentru a afla
identitatea persoanelor cărora le-au plătit aceste sume de bani susținând doar că
ei au avut convingerea că sunt administratorii firmelor care emiteau facturile fiscale.
Întrucât din materialul
probatoriu administrat în cauză a reieșit că operațiunile comerciale pentru care
s-au emis facturile fiscale în litigiu nu sunt reale, împrejurarea că lucrările
contractate de inculpați cu direcțiile silvice au fost efectuate, fără a se putea
stabili cu ce mijloace, care este contravaloarea reală a acestora și dacă au fost
efectuate de „o persoană impozabilă" în înțelesul art. 127 alin. (1) C. fisc.
pentru a da drept de deducere a TVA-ului, nu prezintă relevanță juridică atâta timp
cât s-a dovedit cu certitudine că nu au fost efectuate în condițiile susținute de
inculpați respectiv de către societățile în numele cărora s-au emis facturile fiscale
în litigiu.
În ceea ce privește
individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații, instanța de apel
a constatat că prima instanță a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 72 C.
pen., privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținând seama de
fapta comisă, urmarea produsă și persoana inculpaților care, deși nu sunt cunoscuți
cu antecedente penale au avut o atitudine procesuală nesinceră încercând să inducă
în eroare organele judiciare și să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale,
în pofida probelor de vinovăție care existau împotriva lor.
Criticile inculpaților
au fost apreciate însă fondate în ceea ce privește modalitatea de individualizare
a executării pedepsei întrucât inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale
și s-au prezentat aproape la toate termenele de judecată, atât în fața primei instanțe
cât și în apel, aspecte în raport de care s-a apreciat că pronunțarea hotărârii
de condamnare va constitui un avertisment serios iar scopul pedepsei, astfel cum
este reglementat de art. 52 C. pen. și anume prevenirea comiterii unor noi infracțiuni
va fi atins și în condițiile în care nu vor fi executate în regim de detenție ci
în condițiile art. 86 C. proc. pen.
Apelul declarat
de inculpatul B.S. a fost considerat întemeiat și sub aspectul laturii civile deoarece
în condițiile în care sumele datorate de acesta sunt de 96.868 RON impozit pe profit
și 115.031 RON TVA, așa cum a reținut și prima instanță, suma totală datorată bugetului
de stat este mai mică decât aceea la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare
respectiv este în cuantum de 211.899 RON.
Pentru considerentele
de mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile
declarate de inculpații B.S. și B.A.B., desființată în parte sentința, pe latură
penală și pe latură civilă.
În urma rejudecării
cauzei, în baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere
a executării pedepselor aplicate apelanților inculpați de prima instanță. S-a făcut
aplicarea art. 86
3
C. pen. lit. a) – d) C. pen. și s-a atras atenția
inculpaților asupra prevederilor art. 86
4
C. pen. și art. 86
3
alin. ultim C. pen.
În baza art. 71
alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii constând în
interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a, lit. b) și c) C. pen., aplicate inculpaților prin sentința apelată, pe durata
suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale.
A fost redus cuantumul
despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul B.S. în solidar cu partea
responsabilă civilmente SC P. SRL Scoarța prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL
Tg. Jiu către partea civilă D.G.F.P. Gorj, de la 212.998 RON, plus majorări și întârzieri
până la data plății efective, la 211.899 RON, plus majorări și întârzieri până la
data plății efective.
Au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs inculpații B.S. și B.A.B.
Recursul a fost
motivat în scris, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 385
10
C. proc. pen., de către inculpatul B.S., invocând temeiul art. 385
9
pct. 17
2
și pct. 12 C. proc. pen.
În motivele de
recurs, inculpatul a susținut că probele nu au confirmat întrunirea elementelor
constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, făcând trimitere la obiectivele
4 și 8 din raportul de expertiză.
Cu privire la
al doilea caz de casare invocat, a susținut că lipsește intenția de a falsifica,
actele îndeplinind condițiile de fond și de formă.
Referitor la modalitatea
de executare a pedepsei aplicate, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C.
pen.
Recurentul inculpat
B.A.B. nu a depus motive scrise de recurs, iar în ședința publică, apărătorul desemnat
din oficiu a precizat că invocă temeiul art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei și reevaluarea modalității de executare
a pedepsei aplicate inculpatului, cu aplicarea art. 81 C. pen.
Analizând recursul
formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este
nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Codul de procedură
penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind
unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost
publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere
data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Verificând îndeplinirea
condițiilor legale impuse de textul de art. 385
10
alin. (1) și (2) C.
proc. pen. de lege, se observă că recursul nu a fost motivat de recurentul inculpat
B.A.B., acesta încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, față
de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385
10
alin. (2
1
) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nu
va proceda la examinarea criticilor formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu,
care nu pot fi valorificate în recursul declarat, nefiind îndeplinite condițiile
legale subsumate art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
În ce privește
motivele de recurs invocate de recurentul inculpat B.S., subsumate cazurilor de
casare reglementate de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
și
pct. 12 C. proc. pen., instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor
legale în vigoare, textul art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
are în vedere situația când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre
s-a făcut o greșită aplicare a legii, iar pct. 12, situația când nu sunt întrunite
elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre
de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis
în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337.
Raportat la conținutul
temeiurilor de casare invocate, instanța de recurs constată că, la acest moment
procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de
către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la
chestiuni de drept.
O reevaluare a
conținutului juridic și constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului
sau a modalității de executare, ar presupune o evaluare a situației de fapt și o
reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, prin reanalizarea criteriilor de cuantificare
și de stabilire a sancțiunii, ceea ce ar fi imposibil, în condițiile în care, ținând
cont de regulile stricte care reglementează soluționarea recursului ca a doua cale
de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a examina această
critică în cadrul cazului de casare menționat.
Constatând că
nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare
din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații B.S. șl B.A.B. împotriva deciziei penale nr. 103 din 28
martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de inculpații B.S. și B.A.B. împotriva deciziei penale
nr. 103 din 28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Obligă recurenții
inculpați la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor
desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 15 ianuarie 2014.