ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 117 din data de 22 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 12879/95/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S. la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) și c) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ.

a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul B.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Scoarța prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu la despăgubiri materiale în sumă de 212.998 RON către partea civilă D.G.F.P. Gorj, plus majorări și penalități până la data plății efective. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.B. la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul B.A.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B.S. SRL Scoarța prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu la despăgubiri materiale în sumă de 76.471 RON către partea civilă D.G.F.P. Gorj, plus majorări și penalități până la data plății efective. În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desființate total înscrisurile falsificate, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței și chitanțele aferente, respectiv celelalte mențiuni din contabilitatea SC P. SRL și SC B.S. SRL determinate de efectuarea operațiunilor financiare constatate a fi nereale. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 341/2005 s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești către Oficiul Național al Registrului Comerțului la momentul rămânerii definitive.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la câte 2.800 RON fiecare cheltuieli judiciare statului, din care suma de 2.500 RON pentru fiecare reprezentând cheltuieli efectuate la urmărirea penală. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 87/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj au fost trimiși în judecată inculpații B.S. și B.A.B. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Ca stare de fapt s-a reținut că inculpatul B.S. a avut calitatea de administrator și asociat unic al SC P. SRL Scoarța, din anul 2002 și până la 29 decembrie 2009 când societatea comercială a fost preluată de martorul N.C., în prezent societatea aflându-se în procedura insolvenței, fiind desemnat lichidator judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu, iar inculpatul B.A.B.

a avut calitatea de administrator și asociat unic al SC B.S. SRL Scoarța, din luna ianuarie 2009 și până la 11 mai 2009 când societatea comercială a fost preluată de numitul R.M. Și această societatea se află în procedura insolvenței, fiind desemnat lichidator judiciar SC S. SPRL Târgu Jiu. Ambele societăți comerciale au avut pe perioada de funcționare ca principal obiect de activitate efectuarea lucrărilor de silvicultură. În urma unor controale efectuate de Garda Financiară, secția Gorj, au fost identificate mai multe facturi fiscale și chitanțe fictive întocmite în numele aceleiași societăți comerciale SC O.N. SRL Lelești regăsite ca înregistrate în evidențele contabile ale unui număr de 6 agenți economici printre care și SC P. SRL Scoarța, administrată la acea vreme de către inculpatul B.S.

Prin procesul-verbal de constatare din 15 decembrie 2009 organele de control au identificat în evidențele contabile ale SC P. SRL Scoarța administrată de inculpatul B.S. mai multe facturi și chitanțe fiscale emise în numele SC O.N. SRL Lelești în baza contractului de antreprenoriat nr. CC/2008 care nu poartă mențiuni cu privire la persoana care Ie-a întocmit, sunt fracționate sub pragul de 5.000 RON pentru a fi decontate în numerar și nu au fost găsite documente justificative care să ateste modul de calcul al acestora, respectiv situații lucrări, pontaje, etc, considerându-se că tranzacțiile menționate de aceste înscrisuri sunt fictive.

La data de 11 iunie 2010 Garda Financiară, secția Gorj, ca urmare a solicitării organelor de poliție și a notei de constatare anterioare din 03 iunie 2009 a efectuat o verificare de specialitate la sediul social declarat al SC P. SRL Scoarța, la această dată preluată în administrare de către martorul N.C., având însă ca obiect faptele săvârșite în perioada când administrator al acestei societăți comerciale a fost inculpatul B.S. Au fost constatate astfel tranzacții suspecte înregistrate în evidența contabilă a SC P. SRL Scoarța în relația cu doi prestatori de servicii respectiv SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea și SC O.N. SRL Lelești. Astfel, în evidența contabilă a SC P. SRL Scoarța au fost identificate un număr de 116 facturi fiscale emise în numele SC I.T.

SRL Râmnicu Vâlcea, care apar ca fiind toate întocmite de către martorul V.C.A., deși scrisul de completare a acestor facturi fiscale este diferit. Facturile fiscale făceau referire la mijloace fixe sau obiecte de inventar folosite în industria silvică, motoferăstrae, motocoase, precum și la diverse lucrări și prestații silvice, fără a se menționa în concret despre ce fel de lucrări și prestații este vorba, neexistând documente justificative care să ateste aceste lucrări sau prestații. Toate facturile fiscale înregistrate ce aveau ca obiect de activitate lucrări silvice aveau o valoare sub 5.000 RON, fiind decontate în numerar, cu scopul vădit de a se evita circuitele bancare. Fiind audiat de către organele de poliție martorul V.C.A.

a declarat că nu are cunoștință despre emiterea celor 117 facturi fiscale, că nu cunoaște societatea SC I.T. SRL Vâlcea sau SC P. SRL Scoarța și niciodată nu a efectuat tranzacții comerciale în numele acestui agent economic. De asemenea, s-a constatat că SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea este o societate comercială care nu a desfășurat activitate comercială în industria silvică și nu a emis astfel de documente fiscale, facturi și chitanțe fiscale. Organele de poliție au procedat la identificarea și audierea martorului B.I., administrator al SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea care a infirmat relațiile comerciale cu SC P. SRL Scoarța și implicit emiterea, semnarea sau completarea celor 116 facturi și chitanțe fiscale aflate în litigiu și existente la dosarul cauzei ca fiind emise în numele SC I.T.

SRL Râmnicu Vâlcea. Cu privire la facturile fiscale înregistrate în evidențele contabile ale SC P. SRL Scoarța emise în numele SC O.N. SRL Lelești echipa de control a identificat un număr de 47 facturi fiscale care apar ca fiind întocmite de martorul T.R.N., cu toate că scrisul de completare al unora dintre aceste facturi fiscale este asemănător scrisului de completare de pe facturile fiscale emise în numele SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea. Fiind audiat de către organele de poliție martorul T.R.N. a declarat că nu are cunoștință despre emiterea celor 47 facturi fiscale, că nu cunoaște ce obiect de activitate avea SC O.N. SRL Lelești sau SC P. SRL Scoarța și niciodată nu a efectuat tranzacții comerciale în numele acestui agent economic.

Consecința înregistrării în contabilitate a celor 163 facturi fiscale false a fost faptul că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos de către SC P. SRL Scoarța, diminuându-se astfel TVA-ul de plată la bugetul de stat care a fost prejudiciat în acest sens cu suma de 115.660 RON. De asemenea contravaloarea fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru SC P. SRL Scoarța, administrată de inculpatul B.S., diminuându-se astfel în mod fraudulos profitul impozabil și implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat. S-a constatat producerea unui prejudiciu total bugetului de stat în sumă de 212.998 RON. La data de 23 martie 2010 Garda Financiară, secția Gorj a sesizat faptul că în urma unei verificări efectuate la data de 20 ianuarie 2010 la sediul social al SC B.S.

SRL Scoarța administrată de către inculpatul B.A.B., fiul inculpatului B.S. au fost identificate ca fiind înregistrate în contabilitate un număr de 52 facturi fiscale și 52 chitanțe fiscale. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul B.A.B. la data de 15 iulie 2009 a încheiat în mod fictiv contractul de prestări servicii din 15 iulie 2009 cu SC A.C. SRL Caraș-Severin, administrată de M.M.D., cu obiect prestarea unor lucrări silvice pe o durată de 6 luni începând cu data de 15 iulie 2009 până la data de 31 decembrie 2009 în valoare de 200.000 RON fără TVA. Contractul a fost semnat la rubrica „beneficiar" de către inculpat, iar din partea prestatorului apărea ca fiind semnat de martorul M.M.D., acesta necunoscând în realitate despre operațiunile comerciale presupus desfășurate.

În perioada august - decembrie 2009 inculpatul B.A.B. a înregistrat în evidențele contabile ale acestei societăți comerciale un număr de 52 facturi fiscale false presupus ca fiind emise în numele SC A.C. SRL Caraș-Severin, în baza contractului fictiv încheiat, documente care atestau că au fost decontate lucrările executate prin această societate către Direcția Silvică Gorj și Direcția Silvică Olt. Organele de poliție au procedat la identificarea și audierea martorului M.M.D., administratorul legal al SC A.C. SRL care a infirmat relația comercială cu SC B.S. SRL Scoarța și implicit a negat semnarea contractului de prestări servicii din 15 iulie 2009 cu reprezentantul SC B.S.I SRL Scoarța și emiterea de facturi fiscale și chitanțe fiscale către acest agent economic, menționând că nu a efectuat niciun fel de activități silvice către această societate comercială și că nu a avut niciun angajat sau utilaj în cadrul societății pe care a administrat-o.

Acesta a declarat că nu a primit nicio sumă de bani de la SC B.S. SRL și că nu-l cunoaște pe inculpatul B.A.B., menționând că a preluat părțile sociale ale mai multor firme, doar pentru a beneficia de sume de bani. Consecința înregistrării în contabilitate a celor 52 facturi fiscale false a fost faptul că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos de către SC B.S. SRL Scoarța, diminuându-se astfel TVA-ul de plată la bugetul de stat care a fost prejudiciat în acest sens cu suma de 41.512,64 RON. De asemenea contravaloarea fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru SC B.S. SRL Scoarța diminuându-se astfel în mod fraudulos profitul impozabil și implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat, cauzându-se un prejudiciu de 34.958 RON.

Pentru a ascunde operațiunile comerciale fictive înregistrate în contabilitatea societăților pe care le administrau în perioada următoare (2010) inculpații au înstrăinat societățile unor alte persoane. Cercetările efectuate de către organele de poliție cu privire la activitatea comercială desfășurată de către noii administratori ai SC P. SRL și SC B.S. SRL, respectiv martorul N.C. din comuna H., jud. Satu Mare și numitul R.M. din municipiul Craiova, județul Dolj au stabilit că aceștia nu au desfășurat nici un fel de activitate după data numirii lor ca administratori, preluarea părților sociale având doar un caracter formal.

Fiind audiat martorul N.C., acesta a declarat faptul că în cursul anului 2010 aflându-se în municipiul Târgu Jiu a preluat părțile sociale ale SC P. SRL Scoarța fiind abordat de mai multe persoane de etnie rromă care i-au spus să preia această firmă în schimbul sumei de 200 de euro pe care a primit-o de la martorul M.G., fără să aibă reprezentarea asupra sarcinilor pe care le presupune funcția de administrator al unei societăți comerciale sau cunoștințe cu privire la ce înseamnă noțiunile de părți sociale sau administrator. Martorul N.C. a infirmat primirea vreunei arhive contabile sau alte documente contabile, recunoscând însă că semnăturile de pe actele notariale încheiate cu B.S. îi aparțin, fiind depuse de către el pe aceste înscrisuri în necunoștință de cauză.

Fiind audiat martorul M.G. a precizat că la solicitarea inculpatului B.S. l-a condus cu autoturismul său pe martorul N.C. la notarul public și Oficiul Registrului Comerțului Gorj pentru ca acesta să preia părțile sociale ale SC P. SRL Scoarța și că învinuitul B.S. i-a dat martorului N.C. suma de 200 de euro reprezentând o datorie mai veche. Prejudiciul total adus bugetului de stat este de 76.471 RON.

Pentru stabilirea cu certitudine a prejudiciului adus bugetului de stat de către cei doi administratori, a împrejurării producerii lui și a persoanelor responsabile de producerea acestuia, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei expertize contabile prin raportul de expertiză contabilă concluzionându-se în sensul că ambele societăți comerciale au avut pe perioada de funcțiune ca principal obiect de activitate efectuarea lucrărilor de silvicultură și erau plătitoare de TVA, că toate facturile fiscale în litigiu au fost înregistrate în contabilitatea celor două societăți comerciale, însă nu s-au putut examina eventuale note de recepție sau alte documente de evidență contabilă (arhiva contabilă fiind înstrăinată).

Conform aceluiași raport de expertiză contabilă, toate facturile fiscale au fost achitate în numerar, pe bază de chitanță fiscală, lucrările și prestările de servicii în domeniul silviculturii ce apar facturate nu sunt explicite, nu se evidențiază despre ce fel de prestații în concret fac referire facturile și nu există documente justificative primare care să justifice aceste lucrări, încălcându-se art. 21 C. fisc. Din concluziile aceluiași raport s-a reținut că prejudiciul adus bugetului de stat de SC P. SRL Scoarța este de 96.868 RON impozit pe profit și 115.031 RON TVA iar în cazul SC B.S. SRL Scoarța prejudiciul adus bugetului de stat este de 34.958 RON impozit pe profit și 41.513 RON TVA de plată.

În cauză a fost efectuată și o constatare tehnico-științifică și o expertiză grafoscopică ce au concluzionat că persoana care a completat mai mult de două treimi din facturile fiscale false emise în numele SC O.N. SRL Lelești și SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea regăsite ca înregistrate în evidențele contabile ale SC P. SRL Scoarța administrată de inculpatul B.S. este aceiași cu persoana care a completat aproape integral facturile fiscale false emise în numele SC A.C. SRL Caraș-Severin și care se regăsesc ca înregistrate în evidențele contabile ale SC B.S. SRL Scoarța, administrată de către fiul acestuia, inculpatul B.A.B. Fiind audiați inculpații B.S. și B.A.B.

nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lor și au declarat că tranzacțiile comerciale în litigiu au fost reale și că ei nu au avut cunoștință despre faptul că facturile fiscale au fost false și că nu provin de la societățile comerciale menționate în antetul acestora, aceștia considerându-se de bună-credință și având convingerea că au contractat cu reprezentanții legali ai SC O.N. SRL Lelești, SC I.T. SRL Râmnicu Vâlcea și respectiv SC A.C. SRL Caraș Severin.

Conform întregului probatoriu administrat în cauză scopul înregistrării acestor facturi fiscale fictive în evidența contabilă a fost acela de a da o proveniență aparent legală unor mărfuri și servicii procurate de către cei doi învinuiți din alte destinații și de a genera în mod artificial cheltuieli deductibile fiscal și TVA deductibil, operațiuni ce au avut ca efect diminuarea profitului impozabil și a TVA-ului de plată către bugetul de stat, cauzând în acest mod un prejudiciu cumulat de 289.529 RON, nerecuperat până la finalizarea cercetărilor. Ulterior săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală pentru care sunt cercetați, inculpații B.S. și B.A.B. au cesionat în mod formal părțile sociale ale SC P. SRL și SC B.S.

SRL către persoane cu situații materiale precare, în schimbul plății unor sume de bani, împiedicând astfel accesul organelor de control din cadrul Gărzii Financiare, secția Gorj și D.G.F.P. Gorj, a organelor de poliție și a expertului contabil la documentele de evidență contabilă ale celor două societăți comerciale, întrucât au motivat că au predat întreaga arhivă contabilă noilor administratori și că nu mai dețin niciun document, aspecte neadevărate. Starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu: actele de control ale Gărzii Financiare, secția Gorj și D.G.F.P.

Gorj; anexele actelor de control, contractele comerciale de prestări servicii, facturile fiscale în litigiu și chitanțele fiscale false, verificările privind cele 3 societăți comerciale ,,furnizoare"; raportul de expertiză contabilă întocmită în cauză; rapoartele de constatare tehnico-ștințifică R1 și de expertiză grafoscopică nr. R2 din 06 aprilie 2011; declarațiile martorilor Ș.G., V.C.A., T.R.N., M.G., N.C., B.l., M.M.C. și C.M.; declarațiile inculpaților B.S. și B.A.B., etc. Față de această situație de fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților B.S. și B.A.B. infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 12879/95/2011.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații B.S. și B.A.B., care nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată, menționând că tranzacțiile comerciale în litigiu au fost reale, că nu au avut cunoștință despre împrejurarea că facturile fiscale au fost false și că nu provin de la societățile sus menționate, respectiv SC O.N. SRL Lelești, SC l.T. SRL R,. Vâlcea, SC A.C. SRL Caraș Severin. Au menționat în același timp că au achitat personal, în numerar sumele de bani menționate în facturile și chitanțele fiscale constatate a fi false, sume ce au fost date administratorilor sau delegaților societăților comerciale prestatoare și nu-și explică în același timp motivul pentru care majoritatea facturilor fiscale regăsite înregistrate în evidențele contabile ale societăților comerciale pe care le administraseră, facturi emise de cele trei societăți sus menționate, sunt scrise de aceeași persoană.

Au fost audiați martorii Ș.G., V.C.A., M.G., N.C., M.M.D., P.M.M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. În apărarea inculpaților, a fost admisă proba cu martorul I.C. și proba cu înscrisuri. În cauză s-a constituit parte civilă în termen legal D.G.F.P. Gorj, solicitându-se obligarea inculpaților la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat. Din analiza coroborată a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele: 1) În urma unui act de control al Gărzii Financiare, secția Gorj încheiat prin procesul-verbal de constatare din 04 noiembrie 2008, au fost identificate mai multe facturi fiscale și chitanțe fictive întocmite în numele SC O.N.

SRL Lelești regăsite ca înregistrate în evidențele contabile a unui număr de 6 agenți economici, printre care și SC P. SRL Scoarța, administrată de inculpatul B.S. Ulterior, efectuând un control la societatea administrată de inculpat, în evidențele contabile au fost identificate mai multe facturi și chitanțe fiscale emise în numele SC O.N. SRL Lelești în baza contractului de antreprenoriat nr. CC/2008 care nu purtau mențiuni cu privire la persoana care Ie-a întocmit, fiind fracționate sub pragul sumei de 5000 RON pentru a putea fi decontate numerar, nefiind găsite nici documente justificative care să ateste modul de calcul al acestora, respectiv situații lucrări, pontaje, recepții, etc. În aceleași împrejurări au fost constatate tranzacții suspecte înregistrate în evidența contabilă a SC P. SRL Scoarța în relația cu un alt prestator de servicii, respectiv SC l.T.

SRL Râmnicu Vâlcea. Astfel, din cele 116 facturi fiscale emise în numele SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea ce apăreau ca fiind întocmite de către martorul V.C.A., se făcea referire la mijloace fixe sau obiecte de inventar folosite în industria silvică, motoferăstraie, motocoase, precum și la diverse lucrări și prestații silvice, fără a se menționa în concret despre ce lucrări și prestații este vorba, neexistând documente justificative care să ateste aceste lucrări. Facturile fiscale înregistrate în contabilitatea SC P. SRL aveau ca obiect de activitate lucrări silvice cu o valoare sub 5000 RON, fiind decontate în numerar cu scopul vădit de a evita circuitele bancare. Martorul V.C.A. ce apare ca fiind persoana ce a întocmit facturile în numele SC l.T.

SRL Râmnicu Vâlcea a menționat că nu a lucrat niciodată în cadrul societății respective, nu îl cunoaște pe inculpat și nu poate da alte relații cu referire la alte aspecte. Mai mult, reține instanța că societatea comercială din Vâlcea nu a desfășurat niciodată activități comerciale în domeniul silviculturii. Aceeași situație s-a constatat în ceea ce privește cele 47 de facturi fiscale emise în numele SC O.N. SRL Lelești, facturi fiscale ce apar ca fiind întocmite de martorul T.R.N. (deși scrisul de completare al unora dintre acestea este asemănător cu cel privind facturile fiscale emise în numele SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea). Și aceste facturi fiscale înregistrate în contabilitate ca având obiect contracte de lucrări silvice au valoare sub 5000 RON, fiind decontate în numerar cu scopul vădit de a evita circuitele bancare.

Și martorul T.R.N., audiat la urmărire penală, a menționat că nu are cunoștință de emiterea celor 47 de facturi, că nu îl cunoaște pe inculpatul B.S. și nu a desfășurat niciodată tranzacții comerciale în numele SC O.N. SRL Lelești. Scopul inculpatului B.S. în sensul înregistrării acestor facturi fiscale în evidența contabilă era acela de a da o proveniență aparent legală a unor mărfuri și servicii procurate și de a genera în mod artificial cheltuieli deductibile fiscal și TVA . Se constată în acest sens că facturile fiscale identificate în evidențele SC P. SRL Scoarța nu atestă tranzacții reale între societățile implicate, consecința înregistrării în contabilitate constând în aceea că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos de către inculpatul B.S., în calitate de administrator al SC P. SRL Scoarța, diminuându-se astfel TVA- ul de plată la bugetul de stat.

De asemenea, contravaloarea fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv drept cheltuială pentru SC P. SRL Scoarța, diminuându-se în mod fraudulos profitul impozabil și implicit impozitul pe profit datorat bugetului de stat, prejudiciul produs fiind în sumă de 212.998 RON (96.868 RON impozit pe profit și 115.031 RON TVA de plată). 2) La 23 martie 2010 Garda Financiară, secția Gorj în urma unor verificări efectuate la sediul social al SC B.S. SRL Scoarța, administrată de inculpatul B.A.B., a constatat aceleași neregularități ca în cazul SC P. SRL administrată de tatăl său, B.S., respectiv înregistrarea în contabilitate a unui număr de 52 facturi fiscale și 52 chitanțe, atestând operațiuni fictive, înscrisuri emise de SC A.C.

SRL Caraș Severin, toate în sumă de 5000 RON, figurând ca fiind achitate în numerar și având ca obiect prestarea de lucrări în domeniul silviculturii în baza unui contractat încheiat la 15 iulie 2009. S-a constatat că în perioada august 2009 - decembrie 2009, inculpatul B.A.B., în calitate de administrator al SC B.S. SRL Scoarța a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 52 facturi fiscale false emis în numele SC A.C. SRL Caraș Severin în baza unui contract fictiv, documente ce ar sta la baza decontării contravalorii lucrărilor executate de către Direcția Silvică Gorj și Direcția Silvică Olt, fără a avea la bază operațiuni reale. Că încheierea unui contract de prestări servicii cu firma administrată de inculpat nu era posibilă, este susținută chiar de martorul M.M.D., administrator la SC A.C.

SRL, acesta negând desfășurarea unor relații comerciale cu SC B. SRL Scoarța, mai mult, susținând că nu a desfășurat niciodată activități în domeniul silvic, că nu a avut angajați sau utilaje în cadrul societății pe care a administrat-o. În cursul cercetării judecătorești, martorul M.M.D. a precizat că a preluat societatea respectivă de la o altă persoană, respectiv C.P.A., în 2009, primind în schimb suma de 1000 RON, nu știe ce activități desfășurase înainte, iar în momentul semnării la notariat a documentelor de preluare a firmei SC A.C. SRL nu i-a fost predată arhiva, ștampila sau alte documente. Consecința înregistrării în contabilitate a celor 52 facturi fiscale false de către inculpat, a fost aceea că TVA-ul înscris în facturi a fost dedus în mod fraudulos, diminuându-se astfel TVA-ul de plată la bugetul de stat.

De asemenea, contravaloarea fără TVA a facturilor a fost înregistrată în mod fictiv ca fiind cheltuială pentru SC B.S. SRL Scoarța, diminuându-se astfel în mod fraudulos profitul impozabil și implicit impozitul pe profit, fiind produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 76.471 RON (34.958 RON impozit pe profit și 41.513 RON TVA de plată). În sensul ascunderii operațiunilor fiscale fictive pe care le înregistraseră în contabilitățile societăților comerciale pe care le administraseră, inculpații au căutat ulterior și au reușit să înstrăineze societățile unor persoane din alte localități în schimbul unor sume de bani. Astfel, prin intermediul unor alte persoane de etnie rromă, în speță M.G., inculpatul l-a determinat pe martorul N.C.

din comuna H., județul Satu Mare, stabilit temporar în județul Gorj, să preia SC P. SRL Scoarța în schimbul unei sume de bani. Martorul N.C. nu a cunoscut ce activități comerciale a desfășurat anterior societatea pe care a preluat-o, menționând că la notariat nu i-au fost predate arhiva societății sau alte documente, ci a fost pus efectiv să semneze, dar nu a cunoscut ce. La fel a procedat și inculpatul B.A.B., acesta înstrăinând societatea în schimbul unei sume de bani, numitului R.M. din Craiova. Susținerile inculpaților, în sensul că tranzacțiile comerciale efectuate au fost reale, că au achitat personal administratorilor sau delegaților societăților comerciale prestatoare sumele de bani menționate în facturi, s-a reținut că sunt înlăturate de probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, de unde s-a reținut vinovăția acestora privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, cele trei societăți comerciale furnizoare sau prestatoare de servicii, s-a reținut că au alt obiect de activitate decât cel din domeniul silviculturii și nu au avut nici un moment relații comerciale cu societățile administrate de inculpați. Relațiile comerciale susținute ca fiind reale de către inculpați nu au fost confirmate de nici unul din martorii Ș.G., B.l., M.M.D., V.C.A. sau T.R.N., aceștia menționând că nu au emis, semnat sau completat nici una din facturile fiscale aflate în litigiu și nici nu au primit sumele de bani menționate în chitanțele fiscale.

S-a reținut în același timp că toate facturile fiscale au fost emise sub pragul de 5000 RON, evitându-se astfel circuitele bancare tocmai datorită faptului că societățile comerciale respective nu cunoșteau de existența operațiunilor în cauză, plățile prin bancă presupunând existența efectivă a acestor sume de bani, precum și legitimarea persoanelor care depuneau sau ridicau sume de bani în conturile acestor agenți economici, inculpații urmărind numai crearea unei aparențe de plată a facturilor fiscale fictive. Mai mult, prima instanță a constatat că nici una din cele trei societăți comerciale ce au emis facturile fiscale în perioada 2008 - 2009, nu au avut angajați salariați și nu au desfășurat nici o activitate economică.

În sensul vinovăției celor doi inculpați, s-a reținut că pledează atât concluziile expertizei contabile efectuate cât și constatarea tehnico-științifică privind scrisul de completare din spațiile liniate ale facturilor fiscale. S-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul B.S. care, în calitate de administrator al SC P. SRL Scoarța, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie - decembrie 2008 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 62 facturi și chitanțe false emise în numele SC O.N. SRL Lelești și SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea atestând cheltuieli fictive prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 212.998 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped.

de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a apreciat de asemenea că fapta săvârșită de inculpatul B.A.B., care în calitate de administrator al SC B.S. SRL Scoarța, în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada august - decembrie 2009 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 52 facturi și chitanțe fiscale false emise în numele SC A.C. SRL Caraș Severin, atestând cheltuieli fictive prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 76.471 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, trebuie reținut că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea și aplicarea acestor sancțiuni, precum și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere pe care o exercită, îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a făptuitorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților pentru infracțiunile comise, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală caracterizată prin lipsa de sinceritate, modul în care au fost comise infracțiunile, caracterul continuat al acestora și prejudiciul produs, apreciind că în raport de aceste elemente, prin aplicarea unor pedepse orientate spre jumătatea maximului prevăzut de lege, respectiv 4 ani pentru inculpatul B.S. și 3 ani pentru inculpatul B.A.B., privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se ating scopurile prev. de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.S. și B.A.B. Prin motivele de apel formulate în scris, prin avocat ales, inculpații au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a arătat că societățile comerciale ai căror administratori sunt au participat la licitații publice organizate de diferite direcții silvice iar faptul că executarea lucrărilor astfel câștigate a fost încredințată altor societăți nu contrazice cu nimic realitatea lucrărilor desfășurate. S-a mai arătat că lucrările în cauză au fost executate în totalitate iar prima instanță trebuia să țină cont de faptul că efectuarea lor a presupus implicit cheltuieli.

Or, în raport de aceste considerente, înlăturarea în totalitate a acestor cheltuieli, în condițiile în care lucrările s-au efectuat, apare ca fiind nelegală. Inculpatul B.S. a arătat că toate tranzacțiile efectuate de SC P. SRL cu SC O.N. SRL Lelești au fost reale iar pentru faptul că facturile fiscale nu poartă mențiuni cu privire la persoana care Ie-a întocmit sau că plățile sunt fracționate sub pragul de 5.000 RON, la solicitarea SC O.N. SRL Lelești și nu au fost găsite documente justificative care să ateste modul de calcul al acestora trebuie să răspundă SC O.N. SRL Lelești. Cât privește facturile emise de SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea, nu aveau cum să existe alte documente justificative în afara facturilor deoarece vizau mijloace fixe sau obiecte de inventar folosite în industria silvică.

Inculpatul B.A.B. a arătat că SC B.S. SRL a încheiat legal contractul de prestări servicii cu SC A.C. SRL Caraș Severin iar cele 52 de facturi fiscale emise de această societate au reprezentat plata lucrărilor efectuate de societate respectivă pentru SC B.S. SRL, având ca beneficiar Direcția Silvică Gorj și Direcția Silvică Olt. Într-o teză subsidiară inculpații au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul omisiunii reținerii circumstanțelor atenuante deduse din aceea că sunt la primul conflict cu legea penală și nu au avut intenția de a înregistra în contabilitate facturi fictive. A fost criticată și modalitatea de individualizare a executării pedepsei cei doi inculpați susținând în acest sens că instanța de judecată trebuia să examineze oportunitatea executării pedepsei cu aplicarea art. 81 C. pen.

Analizând apelurile declarate de inculpați Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate numai sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepselor iar în ceea ce-l privește pe inculpatul B.S. și cu privire la cuantumul prejudiciul cauzat bugetului de stat. Criticile referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați cei doi inculpați au fost respinse, ca nefondate, situația de fapt reținută de prima instanță fiind corectă iar faptele pe care le-au comis întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, examinând la rândul său întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța de apel a reținut sub aspectul situației de fapt că inculpatul B.S., în calitate de administrator al SC P. SRL Scoarța, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie - decembrie 2008 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 162 facturi și chitanțe false emise în numele SC O.N. SRL Lelești și SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea iar inculpatul B.A.B., în calitate de administrator al SC B.S. SRL Scoarța, în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada august - decembrie 2009 a înregistrat în evidențele contabile ale societății un număr de 52 facturi și chitanțe fiscale false emise în numele SC A.C.

SRL Caraș Severin. înregistrarea cheltuielilor fictive în evidența contabilă a celor două societăți comerciale a avut drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale respectiv de la plata TVA-ului datorat bugetului de stat și plata impozitului pe profit. În tot cursul procesului penal inculpații au susținut că tranzacțiile comerciale au fost reale, nu a avut cunoștință că facturile fiscale au fost false și au fost induși în eroare de administratorii societăților cu care au încheiat tranzacțiile comerciale. Apărările formulate de cei doi inculpați au fost corect respinse de prima instanță, față de materialul probator administrat în cauză din care rezultă că cele trei societăți comerciale cu care s-au încheiat tranzacțiile, respectiv SC O.N.

SRL Lelești - care a avut ca obiect de activitate reparații IT, SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea și SC A.C. SRL Caraș Severin sunt societăți de tip fantomă sau cu un alt obiect de activitate decât prestarea de servicii în domeniul silviculturii. În acest sens sunt reținute mențiunile procesului-verbal de control încheiat de Garda Financiară, secția Gorj la data de 14 decembrie 2009, prin care s-a stabilit că în perioada 2005-2008, SC O.N. SRL Lelești nu a desfășurat nici un fel de activitate, mențiunile procesului - verbal de constatare încheiat de Garda Financiară, secția Gorj la 11 iunie 2010 din care rezultă că, în urma consultării bazei de date a reieșit că SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea este o societate cu comportament de firmă fantomă, care nu funcționează la sediul social declarat, adresa Gărzii Financiare Caraș - Severin din care rezultă că în perioada în care SC B.S.

SRL ar fi derulat operațiuni comerciale (01 august 2009 – 31 decembrie 2009) SC A.C. SRL Caraș Severin acționa ca o societate de tip fantomă, al cărei sediu social era expirat. Toate aceste date conferă credibilitate declarațiilor administratorilor sau persoanelor care figurau că au întocmit facturile fiscale în cauză audiați în calitate de martori (Ș.G., B.l., M.M.D., V.C.A., T.R.N.) care au declarat că nu au avut relații comerciale cu societățile inculpaților, nu au emis, completat sau semnat vreuna din facturile fiscale în litigiu și nu au primit sumele de bani menționate în chitanțele fiscale.

Deși inculpații s-au apărat susținând că martorii au declarat mincinos, faptul că declarațiile acestora reflectă realitatea este confirmat și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică și concluziile expertizei grafoscopice efectuate în faza urmăririi penale din care rezultă că persoana care a completat aproape integral facturile fiscale emise în numele SC A.C. SRL Caraș Severin, înregistrate în evidențele contabile ale SC B.S. SRL este aceeași persoană care a completat mai mult de două treimi din facturile fiscale emise în numele SC O.N. SRL Lelești și SC l.T. SRL Râmnicu Vâlcea, înregistrate în evidențele contabile ale SC SC P. SRL Scoarța.

Or, acest aspect este de natură prin el însuși să facă dovada fictivității operațiunilor comerciale care au stat la baza emiterii facturilor fiscale atâta timp cât, din declarațiile date de inculpați pe parcursul procesului penal rezultă că facturile fiscale în cauză le erau aduse de reprezentanții celor trei societăți emitente - societăți comerciale din județe diferite respectiv Caraș Severin, Gorj, Vâlcea și erau „deja completate, semnate și ștampilate", aspect care exclude posibilitatea completării lor de aceeași persoană.

În acest context probatoriu, corect prima instanță a reținut că fictivitatea operațiunilor comerciale rezultă și din aceea că facturile fiscale au fost emise sub pragul de 5.000 RON nu ca urmare a rugăminții administratorilor societăților care apar ca fiind emitente ale facturilor fiscale ci în scopul evitării circuitelor bancare, cunoscut fiind faptul că aceasta este una dintre modalitățile de a crea aparența de plată pentru facturi fiscale fictive întrucât plățile mai mari de 5.000 RON nu pot fi efectuate decât prin circuit bancar și presupun existența efectivă a sumelor de bani care urmează a fi plătite.

Fictivitatea operațiunilor comerciale a rezultat, cu titlu de prezumție judiciară și din aceea că, în cazul facturilor fiscale ce vizează lucrări și prestații silvice, nu se explică în concret despre ce lucrări și prestații este vorba, în contextul materialului probatoriu examinat mai sus, apărarea inculpaților conform căreia nu sunt ținuți să răspundă de modalitatea în care reprezentanții firmelor cocontractante au înțeles să completeze aceste facturi neputând fi primită. În același sens, s-a reținut și faptul că, deși inculpații au plătit în numerar sume foarte mari de bani (peste 720.000 RON inculpatul B.S. și peste 250.000 RON inculpatul B.A.B.) nu au făcut demersuri pentru a afla identitatea persoanelor cărora le-au plătit aceste sume de bani susținând doar că ei au avut convingerea că sunt administratorii firmelor care emiteau facturile fiscale.

Întrucât din materialul probatoriu administrat în cauză a reieșit că operațiunile comerciale pentru care s-au emis facturile fiscale în litigiu nu sunt reale, împrejurarea că lucrările contractate de inculpați cu direcțiile silvice au fost efectuate, fără a se putea stabili cu ce mijloace, care este contravaloarea reală a acestora și dacă au fost efectuate de „o persoană impozabilă" în înțelesul art. 127 alin. (1) C. fisc. pentru a da drept de deducere a TVA-ului, nu prezintă relevanță juridică atâta timp cât s-a dovedit cu certitudine că nu au fost efectuate în condițiile susținute de inculpați respectiv de către societățile în numele cărora s-au emis facturile fiscale în litigiu.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații, instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținând seama de fapta comisă, urmarea produsă și persoana inculpaților care, deși nu sunt cunoscuți cu antecedente penale au avut o atitudine procesuală nesinceră încercând să inducă în eroare organele judiciare și să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale, în pofida probelor de vinovăție care existau împotriva lor.

Criticile inculpaților au fost apreciate însă fondate în ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei întrucât inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și s-au prezentat aproape la toate termenele de judecată, atât în fața primei instanțe cât și în apel, aspecte în raport de care s-a apreciat că pronunțarea hotărârii de condamnare va constitui un avertisment serios iar scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. și anume prevenirea comiterii unor noi infracțiuni va fi atins și în condițiile în care nu vor fi executate în regim de detenție ci în condițiile art. 86 C. proc. pen. Apelul declarat de inculpatul B.S.

a fost considerat întemeiat și sub aspectul laturii civile deoarece în condițiile în care sumele datorate de acesta sunt de 96.868 RON impozit pe profit și 115.031 RON TVA, așa cum a reținut și prima instanță, suma totală datorată bugetului de stat este mai mică decât aceea la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare respectiv este în cuantum de 211.899 RON. Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații B.S. și B.A.B., desființată în parte sentința, pe latură penală și pe latură civilă. În urma rejudecării cauzei, în baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate apelanților inculpați de prima instanță.

S-a făcut aplicarea art. 86 3 C. pen. lit. a) – d) C. pen. și s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. și art. 86 3 alin. ultim C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., aplicate inculpaților prin sentința apelată, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale. A fost redus cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul B.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Scoarța prin lichidatorul judiciar SC S. SPRL Tg. Jiu către partea civilă D.G.F.P.

Gorj, de la 212.998 RON, plus majorări și întârzieri până la data plății efective, la 211.899 RON, plus majorări și întârzieri până la data plății efective. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații B.S. și B.A.B. Recursul a fost motivat în scris, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen., de către inculpatul B.S., invocând temeiul art. 385 9 pct. 17 2 și pct. 12 C. proc. pen. În motivele de recurs, inculpatul a susținut că probele nu au confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, făcând trimitere la obiectivele 4 și 8 din raportul de expertiză. Cu privire la al doilea caz de casare invocat, a susținut că lipsește intenția de a falsifica, actele îndeplinind condițiile de fond și de formă.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Recurentul inculpat B.A.B. nu a depus motive scrise de recurs, iar în ședința publică, apărătorul desemnat din oficiu a precizat că invocă temeiul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei și reevaluarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, cu aplicarea art. 81 C. pen. Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013. Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Verificând îndeplinirea condițiilor legale impuse de textul de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. de lege, se observă că recursul nu a fost motivat de recurentul inculpat B.A.B., acesta încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nu va proceda la examinarea criticilor formulate oral de apărătorul desemnat din oficiu, care nu pot fi valorificate în recursul declarat, nefiind îndeplinite condițiile legale subsumate art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. În ce privește motivele de recurs invocate de recurentul inculpat B.S., subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 și pct. 12 C. proc. pen., instanța de recurs constată următoarele: Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, textul art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. are în vedere situația când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, iar pct. 12, situația când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337.

Raportat la conținutul temeiurilor de casare invocate, instanța de recurs constată că, la acest moment procesual, criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de drept. O reevaluare a conținutului juridic și constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului sau a modalității de executare, ar presupune o evaluare a situației de fapt și o reapreciere a cauzei pe fondul acesteia, prin reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii, ceea ce ar fi imposibil, în condițiile în care, ținând cont de regulile stricte care reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a examina această critică în cadrul cazului de casare menționat.

Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.S. șl B.A.B. împotriva deciziei penale nr. 103 din 28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.S. și B.A.B. împotriva deciziei penale nr. 103 din 28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2014.