ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2834/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul D.Șt a solicitat

obligarea instanței ca prin acțiunea ce o va pronunța să dispună obligarea

pârâtei SC U.P.C.R. să factureze serviciile prestate în temeiul contractului

din data de 6 ianuarie 2008 la prețul de 36 de lei lunar convenit contractual.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că prin contractul încheiat la data de 6 ianuarie 2008

între pârâtă, în calitate de furnizor de servicii de comunicații electronice și

reclamant, în calitate de beneficiar al unor asemenea serviciu, s-a convenit ca

pârâta să furnizeze la domiciliul său, la prețul de 36 de lei pe o perioadă de

24 luni, un pachet de programe TV.

Pârâta, prin

scrisoare a comunicat reclamantului că începând cu data de 1 iulie 2009, prețul

abonamentului se modifică, în sensul că acesta va fi doar 21 lei fără TVA, până

la expirarea duratei contractuale, când prețul abonamentului va reveni la 45 de

lei lunar cu TVA inclus. Cu toate acestea, pârâta, în factura pe luna iulie 2009 a menționat un preț superior celui convenit contractual de 39,98 lei. Reclamantul a notificat

pârâtei acest abuz și a solicitat intrarea în legalitate, însă pârâta a pretins

prețul majorat unilateral.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969, 942 și 970 C. civ.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10870 din data de 30

septembrie 2009, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să

factureze serviciile prestate reclamantului în temeiul contractului din data de

6 ianuarie 2008 la prețul de 365 de lei lunar; de asemenea, a obligat pârâta la

plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în sumă de 8,3

lunar.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin încheierea din data de 4 noiembrie 2009, a admis

cererea reclamantului și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în

sentința comercială sus menționată, în sensul că au fost acordate cheltuieli de

judecată în sumă de 508,3 lei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta, prin care a solicitat schimbarea în tot a

hotărârii, în sensul respingerii cererii formulată de reclamant.

Prin criticile

formulate pârâta a susținut că tariful lunar de 36 de lei se compune din

abonament U.P.C.D. TV M. de 21 de lei cu TVA și abonament U.P.C.D. HBO MAX PACK

de 14,99 lei, iar la art. 8.1. din Condițiile generale ale contractului se

prevede că tarifele pot fi modificate în funcție de evoluția ulterioară a

pieței și acestea se comunică clientului prin afișare la centrele de relații cu

clienții prin canal propriu, cu 30 de zile înainte de aplicare. Reclamantul

avea posibilitatea de a denunța unilateral contractul, cu un preaviz de 15 zile

dacă nu acceptă noile tarife, lucru care nu a fost solicitat.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 64 din data de

11 februarie 2010, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot

sentința atacată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a dispune

astfel, Curtea a reținut că soluția pronunțată de prima instanță este greșită

în raport de anexa 1 la contractul de prestări servicii încheiat între părți la

data de 6 ianuarie 2008, unde la art. 8.1. se prevede posibilitatea modificării

prețului, iar reclamantul și-a dat acordul prin semnarea acestui contract,

condițiile generale fiind parte integrantă din acesta. De asemenea, Curtea a

reținut că pârâta a respectat procedura de modificare a tarifului prevăzută în

Condițiile generale. În condițiile în care reclamantul nu a comunicat

reclamantului că nu este de acord cu noul tarif notificat, acesta și-a dat

acordul asupra modificării de tarif, devenind aplicabile dispozițiile art. 969

și 970 C. civ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301

C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei

recurată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerea ca

legală și temeinică a sentinței de fond.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin criticile

subsumate acestui motiv de recurs, reclamantul a arătat că decizia curții de

apel încalcă dispozițiile art. 969, 970 și 942 C. civ., în sensul că o

dispoziție contractuală prin care se stabilesc drepturi și obligații reciproce

între părțile contractante nu poate fi modificată unilateral.

În continuare

reclamantul susține că deși art. 8.1. din Anexa 1 la contract prevede faptul că

tarifele pot fi modificate ulterior, același articol stipulează că noile tarife

se comunică clientului cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicare. Pârâta nu a

făcut dovada acestei notificări, aplicând noul tarif o dată cu factura aferentă

lunii iulie. Scrisoarea emisă de către pârâtă la data de 1 iunie 2009, nu se

referea la intenția de majorare a prețului ci la scăderea prețului

abonamentului. Mai mult decât atât, chiar ulterior pronunțării pârâta a emis

factură în același cuantum majorat.

Ulterior reclamantul

a învederat că pârâta a emis o notificare la data de 8 august 2009, după ce

procedase la modificarea contractului, care a primit ca răspuns refuzul

reclamantului de a plăti un alt preț.

Înalta Curte,

verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de

motivele invocate, constată că prezentul recurs este fondat pentru

considerentele care urmează:

Chestiunea litigioasă

de a cărei dezlegare depinde soluționarea cauzei constă în a ști în ce măsură

modificarea unilaterală a clauzelor contractului sinalagmatic cu executare

succesivă încheiat între reclamant și pârâtă la data de 6 ianuarie 2008 a produs efecte în ceea ce privește modificarea tarifului convenit inițial de 36 de lei lunar.

Modificarea

unilaterală a clauzelor contractuale, se întemeiază pe principiul consacrat în art.

969 C. civ., care sancționează încălcarea legii.

Potrivit art. 969 C.

civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante

care sunt libere să reglementeze raporturile dintre ele, potrivit intereselor

lor, cu singura restricție de a respecta ordinea publică și bunele moravuri. De

asemenea, același principiu statuează că aceste convenții trebuie aplicate

întocmai atunci când clauzele sunt clare și precise, ele constituind lege

pentru părți.

În cauză, prin

contractul încheiat între părți la data de 6 ianuarie 2008, având ca obiect

furnizarea de servicii de comunicații electronice în condițiile prevăzute în

anexele contractului a fost stabilit prețul acestor servicii la suma de 36 de

lei lunar.

Prin anexa 1 la

contractul de prestări servicii, care cuprinde Condițiile generale ale

contractului, s-a prevăzut posibilitatea modificării prețului, în funcție de

evoluția ulterioară a pieței, modificarea structurii și caracteristicilor

serviciilor.

De asemenea, părțile

au reglementat în detaliu termenii și condițiile procedurii de modificare a

tarifului, respectiv trimiterea unei notificări cu cel puțin 30 de zile

anterior aplicării noului tarif, cu posibilitatea denunțării unilaterale a

contractului de către beneficiarul acestor servicii.

Raționamentul

instanței, potrivit căruia reclamantul și-a dat acordul asupra modificării de

tarif, în condițiile în care nu a solicitat denunțarea unilaterală a

contractului este însă greșit, având în vedere că pârâta nu a respectat

întocmai procedura de modificare a tarifului. De asemenea, interpretarea

instanței de apel este greșită în ceea ce privește tacita acceptare din partea

reclamantului a noului tarif, în condițiile în care nu și-a exprimat opțiunea

denunțării contractului.

Astfel, prin

notificarea emisă la data de 1 iunie 2009, pârâta a comunicat reclamantului

modificarea prețului abonamentului de la suma de 36 de lei la suma de 21 de lei

fără TVA, iar începând din luna iulie 2009 a facturat reclamantului suma de 39,98 lei.

Cu alte cuvinte, în

contractele oneroase, prestațiile reciproce trebuie să se afle într-o relație

de echivalență, într-un echilibru just, deoarece îndeplinirea de către

beneficiarul serviciului, respectiv plata prețului stabilit prin contract

impune și din partea furnizorului de servicii de comunicații respectarea

clauzelor contractului referitoare la modificarea prețului contractului.

Revenind la speța de

față, pârâta nu a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 8.1. din anexa 1

la contractul de prestări servicii, procedând la modificarea unilaterală a

prețului, în condițiile în care reclamantul și-a exprimat în mod neechivoc

dezacordul său în ceea ce privește plata altui preț decât cel convenit

contractual.

În sprijinul acestei

interpretări sunt dispozițiile art. 970 C. civ., potrivit cărora convențiile

legal făcute obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut, ci la toate

urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea le recunosc obligației după

natura sa, ceea ce semnifică o consacrare de către legiuitor a principiului

echității în raporturile obligaționale.

Așa fiind, Înalta

Curte, constatând că decizia atacată intră sub incidența motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite prezentul

recurs și va modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă

împotriva sentinței fondului pe care o menține, iar potrivit dispozițiilor art.

274 C. proc. civ., va obliga intimata SC U.P.C.R. SRL BUCUREȘTI să-i achite

recurentului suma de 1504 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul D.Șt. împotriva deciziei nr. 64 din 11 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o

modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC U.P.C.R. SRL

BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 10870 din 30 septembrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține.

Obliga intimata SC U.P.C.R.

SRL BUCUREȘTI să-i achite recurentului suma de 1504 lei cheltuieli de judecată în

apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.