ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2834/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul D.Șt a solicitat obligarea instanței ca prin acțiunea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei SC U.P.C.R. să factureze serviciile prestate în temeiul contractului din data de 6 ianuarie 2008 la prețul de 36 de lei lunar convenit contractual. În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul încheiat la data de 6 ianuarie 2008 între pârâtă, în calitate de furnizor de servicii de comunicații electronice și reclamant, în calitate de beneficiar al unor asemenea serviciu, s-a convenit ca pârâta să furnizeze la domiciliul său, la prețul de 36 de lei pe o perioadă de 24 luni, un pachet de programe TV.

Pârâta, prin scrisoare a comunicat reclamantului că începând cu data de 1 iulie 2009, prețul abonamentului se modifică, în sensul că acesta va fi doar 21 lei fără TVA, până la expirarea duratei contractuale, când prețul abonamentului va reveni la 45 de lei lunar cu TVA inclus. Cu toate acestea, pârâta, în factura pe luna iulie 2009 a menționat un preț superior celui convenit contractual de 39,98 lei. Reclamantul a notificat pârâtei acest abuz și a solicitat intrarea în legalitate, însă pârâta a pretins prețul majorat unilateral. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969, 942 și 970 C. civ.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10870 din data de 30 septembrie 2009, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să factureze serviciile prestate reclamantului în temeiul contractului din data de 6 ianuarie 2008 la prețul de 365 de lei lunar; de asemenea, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, în sumă de 8,3 lunar. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin încheierea din data de 4 noiembrie 2009, a admis cererea reclamantului și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința comercială sus menționată, în sensul că au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 508,3 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii formulată de reclamant.

Prin criticile formulate pârâta a susținut că tariful lunar de 36 de lei se compune din abonament U.P.C.D. TV M. de 21 de lei cu TVA și abonament U.P.C.D. HBO MAX PACK de 14,99 lei, iar la art. 8.1. din Condițiile generale ale contractului se prevede că tarifele pot fi modificate în funcție de evoluția ulterioară a pieței și acestea se comunică clientului prin afișare la centrele de relații cu clienții prin canal propriu, cu 30 de zile înainte de aplicare. Reclamantul avea posibilitatea de a denunța unilateral contractul, cu un preaviz de 15 zile dacă nu acceptă noile tarife, lucru care nu a fost solicitat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 64 din data de 11 februarie 2010, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că soluția pronunțată de prima instanță este greșită în raport de anexa 1 la contractul de prestări servicii încheiat între părți la data de 6 ianuarie 2008, unde la art. 8.1. se prevede posibilitatea modificării prețului, iar reclamantul și-a dat acordul prin semnarea acestui contract, condițiile generale fiind parte integrantă din acesta. De asemenea, Curtea a reținut că pârâta a respectat procedura de modificare a tarifului prevăzută în Condițiile generale. În condițiile în care reclamantul nu a comunicat reclamantului că nu este de acord cu noul tarif notificat, acesta și-a dat acordul asupra modificării de tarif, devenind aplicabile dispozițiile art. 969 și 970 C. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurată în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin criticile subsumate acestui motiv de recurs, reclamantul a arătat că decizia curții de apel încalcă dispozițiile art. 969, 970 și 942 C. civ., în sensul că o dispoziție contractuală prin care se stabilesc drepturi și obligații reciproce între părțile contractante nu poate fi modificată unilateral. În continuare reclamantul susține că deși art. 8.1.

din Anexa 1 la contract prevede faptul că tarifele pot fi modificate ulterior, același articol stipulează că noile tarife se comunică clientului cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicare. Pârâta nu a făcut dovada acestei notificări, aplicând noul tarif o dată cu factura aferentă lunii iulie. Scrisoarea emisă de către pârâtă la data de 1 iunie 2009, nu se referea la intenția de majorare a prețului ci la scăderea prețului abonamentului. Mai mult decât atât, chiar ulterior pronunțării pârâta a emis factură în același cuantum majorat. Ulterior reclamantul a învederat că pârâta a emis o notificare la data de 8 august 2009, după ce procedase la modificarea contractului, care a primit ca răspuns refuzul reclamantului de a plăti un alt preț.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că prezentul recurs este fondat pentru considerentele care urmează: Chestiunea litigioasă de a cărei dezlegare depinde soluționarea cauzei constă în a ști în ce măsură modificarea unilaterală a clauzelor contractului sinalagmatic cu executare succesivă încheiat între reclamant și pârâtă la data de 6 ianuarie 2008 a produs efecte în ceea ce privește modificarea tarifului convenit inițial de 36 de lei lunar. Modificarea unilaterală a clauzelor contractuale, se întemeiază pe principiul consacrat în art. 969 C. civ., care sancționează încălcarea legii. Potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante care sunt libere să reglementeze raporturile dintre ele, potrivit intereselor lor, cu singura restricție de a respecta ordinea publică și bunele moravuri.

De asemenea, același principiu statuează că aceste convenții trebuie aplicate întocmai atunci când clauzele sunt clare și precise, ele constituind lege pentru părți. În cauză, prin contractul încheiat între părți la data de 6 ianuarie 2008, având ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice în condițiile prevăzute în anexele contractului a fost stabilit prețul acestor servicii la suma de 36 de lei lunar. Prin anexa 1 la contractul de prestări servicii, care cuprinde Condițiile generale ale contractului, s-a prevăzut posibilitatea modificării prețului, în funcție de evoluția ulterioară a pieței, modificarea structurii și caracteristicilor serviciilor. De asemenea, părțile au reglementat în detaliu termenii și condițiile procedurii de modificare a tarifului, respectiv trimiterea unei notificări cu cel puțin 30 de zile anterior aplicării noului tarif, cu posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de către beneficiarul acestor servicii.

Raționamentul instanței, potrivit căruia reclamantul și-a dat acordul asupra modificării de tarif, în condițiile în care nu a solicitat denunțarea unilaterală a contractului este însă greșit, având în vedere că pârâta nu a respectat întocmai procedura de modificare a tarifului. De asemenea, interpretarea instanței de apel este greșită în ceea ce privește tacita acceptare din partea reclamantului a noului tarif, în condițiile în care nu și-a exprimat opțiunea denunțării contractului. Astfel, prin notificarea emisă la data de 1 iunie 2009, pârâta a comunicat reclamantului modificarea prețului abonamentului de la suma de 36 de lei la suma de 21 de lei fără TVA, iar începând din luna iulie 2009 a facturat reclamantului suma de 39,98 lei.

Cu alte cuvinte, în contractele oneroase, prestațiile reciproce trebuie să se afle într-o relație de echivalență, într-un echilibru just, deoarece îndeplinirea de către beneficiarul serviciului, respectiv plata prețului stabilit prin contract impune și din partea furnizorului de servicii de comunicații respectarea clauzelor contractului referitoare la modificarea prețului contractului. Revenind la speța de față, pârâta nu a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 8.1. din anexa 1 la contractul de prestări servicii, procedând la modificarea unilaterală a prețului, în condițiile în care reclamantul și-a exprimat în mod neechivoc dezacordul său în ceea ce privește plata altui preț decât cel convenit contractual.

În sprijinul acestei interpretări sunt dispozițiile art. 970 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut, ci la toate urmările pe care echitatea, obiceiul sau legea le recunosc obligației după natura sa, ceea ce semnifică o consacrare de către legiuitor a principiului echității în raporturile obligaționale. Așa fiind, Înalta Curte, constatând că decizia atacată intră sub incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite prezentul recurs și va modifica decizia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului pe care o menține, iar potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata SC U.P.C.R.

SRL BUCUREȘTI să-i achite recurentului suma de 1504 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.Șt. împotriva deciziei nr. 64 din 11 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC U.P.C.R. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 10870 din 30 septembrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține. Obliga intimata SC U.P.C.R. SRL BUCUREȘTI să-i achite recurentului suma de 1504 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.