ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2013

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea actele și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5916 din

24 septembrie 2008 Judecătoria sector 6 București a admis excepția

inadmisibilității capetelor 1, 2, 4 și 6 ale cererii principale având ca obiect

constatarea simulării procesului civil ce a făcut obiectul Dosarului nr.

1493/2005 al Judecătoriei sectorului 6, constatarea inopozibilității față de

reclamantă a sentinței civile nr. 1758 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei

sectoruluui 6, constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare

conținut în sentința civilă nr. 1758 din 18 martie 2005 a Judecătoriei

sectorului 6 și constatarea faptului că pârâta P.M. a preluat dreptul de

proprietate asupra bunului imobil, afectat de obligația de a-l înstrăina către

reclamantă; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei P.M.

în raport de capetele de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de act de vânzare-cumpărare asupra apartamentului situat în

București, str. M., sector 6 și respectiv obligarea pârâtei de a se prezenta la

Biroul Notarial Public C.N.A. în vederea încheierii contractului de

vânzare-cumpărare a imobilului sus menționat, respingând aceste capete de

cerere ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesual

pasivă; a disjuns capetele 3 și 5 ale cererii principale având ca obiect

constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat

din data de 18 decembrie 2003 și a actului adițional auntentificat din data de

3 mai 2004 de Biroul Notarial Public S.C.C. formulate de reclamanta G.G. în

contradictoriu cu pârâtul D.I., formând Dosarul nr. 7679/303/2008, suspendat în

temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia

civilă nr. 494 din 3 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

a admis recursul formulat de reclamantul G.G., casând decizia civilă pronunțată

de Tribunalul București în apel, cu consecința admiterii apelului declarat de

reclamant împotriva sentinței civile nr. 5916/2008 a Judecătoriei sectorului 6,

desființând în parte sentința apelată și trimițând spre rejudecare capetele 1,

2 și 4 din cererea de chemare în judecată, menținând soluția de respingere a

capetelor 6, 7 și 8 de cerere, precum și cea de disjungere a capetelor 3 și 5

ale cererii principale.

În

rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6, iar

prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 6 octombrie 2010, instanța

a dispuns conexarea Dosarului nr. 7679/303/2008, în interesul unei bune

administrări a justiției și având în vedere că soluția de disjungere a

capetelor 3 și 5 ale cererii principale nu se mai impunea față de soluția

pronunțată în recurs dec către Curtea de Apel București cu privire la

administrarea cererii având ca obiect constatarea simulării procesului civil ce

a constituit obiectul Dosarului nr. 1493/2005 al Judecătorie sectorului 6. Prin

aceeași încheiere, instanța a calificat excepția inadmisibilității invocată de

pârâtă ca fiind o apărare de fond și a respins ca neîntemeiată excepția

autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul 5 de cerere, excepție

invocată de pârâtă prin întâmpinare, dispunând totodată atașarea Dosarului nr.

1493/2005 al Judecătoriei sector 6.

Prin sentința

civilă nr. 9655 din 21 decembrie 2010 Judecătoria sectorului 6 București au

fost respinse cererea principală și cererea conexă, ca neîntemeiate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul G.G. criticând-o ca fiind nelegală

și netemeinică.

Prin decizia

civilă nr. 1091/A din 15 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a admis apelul; a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că

a admis acțiunea principală și cererea conexă; a constatat simulat procesul

civil ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1493/2005 al Judecătoriei sectorului 6;

a constatat inopozabilitatea față de reclamantă a sentinței civile nr. 1758 din

18 februarie 2005 a Judecătoriei sectorului 6; a constatat nulitatea absolută a

antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din data de 18 decembrie

2003 și a actului adițional autentificat din data de 3 mai 2004 de Biroul

Notarial Public S.C.C.; a stipulat că hotărârea ține loc de act autentic de

vânzare-cumpărare între reclamantă, în calitate de cumpărător și pârâtul D.I.

în calitate de vânzător, cu privire la imobilul situat în București, str. M., sector

6; a obligat intimații la plata sumei de 6.245,8 RON reprezentând cheltuieli de

judecată, la instanța de fond și în apel, câte 3.122,9 RON fiecare intimat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta P.M., criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

Prin decizia

civilă nr. 980 din 28 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul, a modificat decizia

recurată, în sensul că a respins apelul declarat de reclamantul G.G. împotriva

sentinței civile nr. 9655 din 21 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria

sectorului 6 București și a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei

de 2.083 RON (taxă timbru), cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul G.G. invocând

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că în cauză au fost

pronunțate hotărâri contradictorii respectiv decizia civilă nr. 456 R

pronunțată la data de 16 martie 2010 de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă și decizia civilă nr. 980 pronunțată la data de 28 mai 2012 de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Având în

vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța

se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de

fond, care fac de prisos în tot sau în parte cererea fondului, Înalta Curte va

examina cu prioritate excepția tardivității invocată de pârâta P.M.

Astfel,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale

incidente prin raportare la excepția invocată, Înalta Curte urmează să constate

tardivitatea introducerii cererii de revizuire, în considerarea următoarelor:

Potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ. termenul de revizuire este de o

lună, și în cazul prevăzut de pct. 7 alin. (2) al art. 322 din același act

normativ curge de la data pronunțării ultimei hotărâri.

Rezultă,

așadar, că, potrivit acestui text de lege, cererea de revizuire poate fi

introdusă în termen de o lună de la data pronunțării ultimei hotărâri,

sancțiunea în caz de depășire a acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea

din dreptul de a se soluționa pe fond cererea de revizuire.

Întrucât, în

cauză, ultima hotărâre pretins contrarie, ce face obiectul cererii de revizuire

a fost pronunțată la 28 mai 2012, iar cererea de revizuire a fost formulată la

data de 10 septembrie 2012, este evident că cererea de revizuire a fost

introdusă peste termenul de o lună de la pronunțarea ultimei hotărâri pretins

contrarii.

Astfel,

calculând termenul de revizuire cu respectarea dispozițiilor art. 101 alin. (1)

C. proc. civ. raportat la cele anterior expuse, Înalta Curte constată că,

termenul de o lună prevăzut de art. 324 din același cod pentru exercitarea căii

de atac, în speță, s-a împlinit la data de 28 iunie 2012.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească

actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau

judecător.

Termenul de

revizuire, având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit

art. 103 alin. (1) C. proc. civ. sancțiunea decăderii părții din dreptul de a

exercita această cale de atac.

Față de cele

ce preced, se constată că, cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea

termenului legal de o lună menționat, și, făcând aplicarea prevederilor legale

mai sus evocate, Înalta Curte va respinge ca tardiv introdusă cererea de

revizuire promovată de reclamantul G.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

excepția tardivității.

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul G.G. împotriva deciziei civile

nr. 980 din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, ca tardiv introdusă.

Obligă

revizuenta săn plătească intimatei suma de 3.100 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.