ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4667/2012

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Judecătoria

sectorului 3 București prin sentința civilă nr. 8480 din 27 octombrie 2006 a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților reclamanți L.A.

și L.Z., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.E.

și a admis cererea astfel cum a fost completată și precizată de

reclamantul-pârât A.I. în contradictoriu cu pârâții reclamanți L.A. și L.Z.,

pârâta SC G.I.E. SRL, pârâții B.L. și B.E. în sensul că a fost constatată

nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate prin

încheierile din 20 mai 2004 și din 27 aprilie 2004 la B.N.P. X pentru cauză

ilicită.

A fost pronunțată o hotărâre care să

țină loc de

act.de

vânzare-cumpărare între

pârâții L.Z., L.A. și SC G.I.E. SRL în calitatea de vânzători și reclamantul A.I.

în calitatea de cumpărător având ca obiect spațiul comercial situat în

București în suprafață de 178,79 m.p.

A mai fost respinsă cererea

reconvențională formulată de pârâții-reclamanți L.Z. și L.A. ca neîntemeiată.

Prin decizia comercială nr. 30 din 26

septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

fost admisă excepția necompetenței instanței de fond în soluționarea cauzei, a

fost admis apelul reclamanților L.A., L.Z. și SC G.I.E. precum și apelul

declarat de pârâții B.C., B.L. și B.E. împotriva sentinței civile nr. 8480 din

27 octombrie 2006 a Judecătoriei sectorului 3 București în sensul că a fost

anulată sentința atacată și reținută cauza spre competentă soluționare în primă

instanță, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ..

Această soluție a fost menținută prin

decizia comercială nr. 70 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială

prin sentința comercială nr. 8014 din 26 iunie 2008, rejudecând cauza în fond,

a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât A.I.,

excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului B.E. pe capătul de cerere

din

acțiunea principală, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a

contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 539 din 20 mai 2004 și

nr. 441 din 27 aprilie 2004 a B.N.P. X.

A fost admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților-reclamanți L.Z. și L.A. pe capătul de cerere din

acțiunea principală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc

de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul spațiu comercial în suprafață de

176 m.p. și teren aferent, situat în București, respingând acest capăt de

cerere ca fiind introdus împotriva unor persoane tară calitate procesuală

pasivă.

A fost admisă în parte acțiunea

principală precizată și completată formulată de reclamantul A.I. în

contradictoriu cu pârâții L.Z., L.A. și SC G.I.E. SRL, B.C., B.L. și B.E..

A mai fost constatată nulitatea

absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 441

din 26 aprilie 2004 și nr. 539 din 20 mai 2004 de B.N.P. X cu privire la

imobilul spațiu comercial în suprafață de 176 m.p. și terenul aferent situat în

București.

În final a fost respinsă ca nefondată cererea

reconvențională formulată de pârâții L.Z. și L.A..

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială prin decizia comercială nr. 34 din 26 ianuarie 2009, a respins ca nefondate

apelurile pârâților L.Z., L.A., B.C., B.L. și B.E. împotriva sentinței comerciale

nr. 8014 din 26 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și

a admis apelul declarat de reclamantul A.I. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești,

în sensul că a schimbat în parte sentința apelată, respingând excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților L.Z. și L.A. ca neîntemeiată.

Astfel, a fost admis capătul de cerere

precizat și completat privind constatarea intervenirii vânzării cumpărării a imobilului

spațiu comercial situat în București, în suprafață de 178,70 m.p. așa cum a fost

identificat prin raportul de expertiză imobiliară efectuat de către expertul O.C.,

între L.Z. și L.A. în calitatea de reprezentanți ai SC G.I.E. SRL în calitatea de

vânzători și reclamantul A.I. în calitatea de cumpărător.

S-a apreciat, că ambii pârâți apelanți

L.Z. și L.A. având calitatea de asociați ai SC G.I.E. SRL exercită în același timp

și calitatea de administratori ai societății, având drept egal de semnătură, precum

și dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terții și de a angaja societatea

în diferite raporturi juridice. Voința societății comerciale reprezintă voința celor

doi asociați și administratori, respectiv voința apelanților pârâți L.Z. și L.A..

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială prin decizia nr. 669 din 18 februarie 2010, a admis recursul declarat

de pârâții L.Z., L.A., SC G.I.E. SRL, B.C., B.E. și B.L. împotriva deciziei nr.

34 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

și a modificat în parte decizia recurată în sensul că a desființat în parte sentința

nr. 8014 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,

și a trimis cauza la tribunal, pentru soluționarea pe fond a capătului de cerere

privind constatarea vânzării-cumpărării intervenită între reclamanți și pârâți și

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

S-a stabilit că instanța de control judiciar

a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 297 (1) C. proc. civ., potrivit

cărora, în cazul în care prima instanță a rezolvat procesul rară a intra în cercetarea

fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre

rejudecare primei instanțe. Așa fiind, în raport de soluția primei instanțe, cu

referire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc

de act de vânzare-cumpărare, s-a constatat că în mod greșit instanța de apel a reținut

cauza spre soluționarea acestui capăt de cerere în contradictoriu cu SC G.I.E. SRL,

lipsind această parte de o cale de atac.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 10813 din 16 noiembrie 2010, rejudecând cauza în fond,

a admis cererea formulată de reclamantul A.I. în

contradictoriu cu pârâții L.Z., L.A. și SC G.I.E. SRL, constatând

intervenită vânzarea-cumpărarea spațiului comercial situat în București, în suprafața

de 178,70 m.p. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză imobiliară

efectuat de expertul O.C., între pârâți în calitate de vânzători și reclamant în

calitate de cumpărător.

S-a menționat că prezenta hotărâre va ține

loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În

fundamentarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut

că ulterior contractului de leasing imobiliar din data de 2 aprilie 1999 încheiat

între SC G.I.E. SRL prin reprezentanții L.Z. și L.A. în calitate de utilizatori

și SC M. SA în calitate de locator, este autentificată convenția din 31 mai 1999

între reclamantul A.I. și pârâții L.Z. și L.A..

Potrivit convenției, reclamantul s-a obligat

să acorde pârâților suma de 606.000.000 RON în vederea cumpărării de către SC G.I.E.

SRL a spațiului comercial descris anterior iar pârâții s-au obligat în numele societății

comerciale să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, la expirarea contractului

de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.

Din conținutul convenției rezultă că împrumutul

acordat constituie prețul spațiului în suprafață de 176 m.p., împrejurare care este

confirmată și de răspunsurile pârâților la interogatoriu.

Având în vedere că între părți s-a încheiat

în mod valabil un antecontract de vânzare-cumpărare, că spațiul ce a făcut obiectul

acestuia s-a reîntors în patrimoniul societății pârâte iar reclamantul și-a îndeplinit

obligația privind plata prețului, a fost admisă cererea reclamantului constatându-se

intervenită vânzarea-cumpărare spațiului comercial.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia comercială nr. 261 din 9 iunie 2011, a respins ca nefondat

apelul pârâților SC G.I.E. SRL, L.Z. și L.A. împotriva sentinței comerciale nr.

10813 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,

fiind preluate argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei comerciale nr. 261

din 9 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

au promovat recurs pârâții SC G.I.E. SRL, L.A. și L.Z. care au criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 6

și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

admiterii și desființării sentinței pronunțate de prima instanță, iar pe fondul

cauzei respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, prin decizia nr. 251 din 26 ianuarie 2012, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de recurenții-pârâți L.A., L.Z. și SC G.I.E. SRL București împotriva

deciziei nr. 261 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

A obligat recurenții-pârâți să plătească

intimatului-reclamant A.I. suma de 4.300 RON cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere

de revizuire, revizuentii SC G.I.E. SRL, L.Z. și L.A. prin care au invocat motivul

reprezentat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ..

În

susținerea acestuia, au arătat că decizia atacată cuprinde

considerente identice cu cele prezentate în hotărârea Judecătoriei sectorului 3

București.

În

cuprinsul convenției cât și în contractul de asociere, cât

și în dispozitivul deciziei se face vorbire de o suprafață de 176 m.p.

Revizuentii arată că amintește în cuprinsul

deciziei și de raportul de expertiză imobiliară executat de expertul O.C. din care

ar reieși suprafața de 178,70 m.p., deși în cuprinsul raportului se face vorbire

despre suprafața desfășurată aferentă spațiului comercial reieșită din expertiză

fiind de 225,91 m.p.

Revizuentii au mai formulat critici și

cu privire la eroarea strecurată în considerente, prin care s-a reținut obligația

de a se proceda la vânzarea valabilă către reclamant, în calitate de promitent cumpărător

a imobilului în natura construcției - spațiu comercial în suprafață de 176 m.p.

În

final, se arată că din dispozitiv reiese că acest aspect este

soluționat irevocabil, cu putere de lucru judecat, pentru suprafața de 176 m.p.,

solicitând revizuirea acestei decizii și a sentinței nr.

10813/2010 a Tribunalului București, deoarece

s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire

prin prisma motivelor invocate, constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele

care urmează:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, prin decizia nr. 251 din 26 ianuarie 2012, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de recurenții-pârâți L.A., L.Z. și SC G.I.E. SRL București împotriva

deciziei nr. 261 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Motivul invocat este cel prevăzut de

art. 322 pct. 2 C. proc. civ..

Pentru a fi în prezenta acestui motiv de

revizuire, este necesar să ne aflăm în una din cele trei situații prevăzute de acest

text de lege și anume: când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut și când instanța

a acordat mai mult decât s-a cerut.

În esență, acest motiv de revizuire vizează

încălcarea principiului disponibilității.

Susținerile revizuenților prin care s-a

invocat că instanța de recurs a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile

în care a menținut considerentele instanței de apel, în ceea ce privește suprafața

construită nu vizează această ipoteză a textului de lege.

Prin considerentele deciziei instanței

de recurs, s-a reținut că prin raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții,

expertul tehnic O.C. a identificat spațiul comercial, atât prin studierea documentelor

cât și prin evaluarea în teren, fiind determinată real întreaga suprafață construită,

ceea ce reprezintă o chestiune de interpretare a probelor administrate, care au

fundamentat pronunțarea soluției în cauză.

În consecință, criticile revizuenților

nu se încadrează în noțiunea de „lucru cerut" care vizează numai cererile care

au fixat cadrul litigiului și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.

Așa fiind, Înalta Curte constată că nu

sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., și în consecință va

respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentii L.A., L.Z. și SC G.I.E. SRL împotriva

deciziei nr. 251 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.