ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4929/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4929/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în primă instanță
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Iași, reclamanții M.M., P.M., P.T., I.M., T.L., în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea
”SH” București, au solicitat obligarea pârâtei Universitatea ”SH” București la
emiterea diplomelor de licență și suplimentelor la diplomă, prin care să li se
recunoască calitatea de licențiat al formei de învățământ superior absolvită,
iar pârâtul Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului să fie
obligat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în Diploma de
Licență și Suplimentul la diplomă, în termen de 30 de zile de la data
pronunțării hotărârii, ambii sub sancțiunea unei penalități de 100 de RON pe zi
de întârziere.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au arătat că deși sunt absolvenți ai Facultății de
Sociologie- Psihologie, respectiv Psihologie din cadrul Universității ”SH”
București, promoția 2009, fiecare promovând examenul de licență în sesiunea din
iulie 2009, în mod nejustificat pârâta refuză să le elibereze diplomele de
licență și suplimentele la diplomă, prin care să li se recunoască calitatea de
licențiat al formei de învățământ superior absolvită, deși li s-au eliberat
adeverințele de absolvire care atestă această calitate.
Prin întâmpinare,
pârâta Universitatea ”SH” a arătat că potrivit Legii nr. 84/1995 privind
învățământul superior, toate instituțiile din învățământul superior au
autonomie, însă neeliberarea diplomelor se datorează exclusiv pârâtului MECTS.
De asemenea, pârâta
Universitatea ”SH” a formulat, în temeiul art. 60 C. proc. civ., o cerere de
chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, solicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor
tipizate, constând în Diploma de Licență și Suplimentul la diplomă.
Pârâtul Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a invocat excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantelor, având în vedere că procedura de
eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură ce
implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate și
MECTS și excepția lipsei de obiect a acțiunii întrucât și-a îndeplinit obligațiile
ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării
tipizatelor de către USH pentru absolvenții programelor de studii și formelor
de învățământ acreditate, nefiind în culpă dacă aceste tipizate nu au fost
gestionate corespunzător.
În ceea ce privește
cererea de chemare în garanție și fondul acțiunii a arătat că nu poate fi
obligat ministerul de a recunoaște absolvirea acestor cursuri sau obligat la
emiterea unei diplome de licență în orice condiții, ci doar celor care au urmat
o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu la
momentul înscrierii în anul I de facultate, ceea ce nu este cazul
reclamanților.
Hotărârea Curții
de apel
Prin Sentința nr. 167
din 14 mai 2012, Curtea de Apel Iași a respins excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantelor și a lipsei de obiect invocate de pârâtul
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a admis în parte
acțiunea introdusă de reclamantele M.M., P.M., P.T., I.M., T.L., în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și cu
pârâta Universitatea „SH”, având sediul în București.
Totodată, Curtea de
apel a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de
pârâta-reclamantă Universitatea „SH” din București, în contradictoriu cu
pârâtul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului și a obligat pârâta Universitatea „SH” din București să elibereze
reclamantelor actul de studii cu regim special, denumit „Diplomă de licență”,
însoțit de Suplimentul de Diplomă, prin care să se ateste că reclamantele au
susținut și promovat examenul de licență, în specialitatea Psihologie, obținând
Titlul de Licențiat.
De asemenea, Curtea
de apel a obligate pârâtul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la
data pronunțării prezentei hotărâri, a formularelor tipizate, constând în
Diploma de Licență și Suplimentul de Diplomă, într-un număr care să asigure
realizarea dreptului reclamantelor de a li se elibera documentul oficial de
stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ superior
efectuate în cadrul Universității „SH” din București, respingând restul
pretențiilor reclamantelor, respectiv a pârâtei Universitatea „SH”.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut în esență, că excepția lipsei calității
procesuale active a reclamanților este neîntemeiată, întrucât nefinalizarea
procedurii de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este de
natură afecta finalitatea demersului acestora în obținerea diplomei de studiu
și vătăma dreptul acestora e a obține diploma în condițiile prevăzute de lege.
Cu privire la
excepția lipsei de obiect a acțiunii, prima instanță a apreciat că și aceasta
este nefondată, având în vedere că pârâtul recunoaște că în ceea ce privește pe
reclamanți nu a aprobat achiziționarea tipizatelor de către USH întrucât a
apreciat că aceștia sunt absolvenții programelor de studii și formelor de
învățământ neacreditate.
Pe fondul cauzei,
Curtea de apel a constatat că reclamanții au încheiat, în cursul anului 2006,
contracte de studii cu Universitatea ”SH” București, având ca obiect pregătirea
acestora în cadrul formei denumită ”învățământ la distanță”, la Facultatea de
Sociologie-Psihologie, respectiv Psihologie, și că, în urma promovării
examenului de licență, în sesiunea iulie 2009, celor în cauză li s-au eliberat
adeverințe individuale, prin care se atestă că respectivii studenți au ”susținut
și promovat examenul de licență".
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate că, în raport de Legea nr. 84/1995 și de
Ordinul nr. 3404 din 7 martie 2006, și având în vedere că Facultatea de
Sociologie-Psihologie, respectiv Psihologie, figurează, în cuprinsul Anexei nr.
3 la H.G. nr. 676/2007, ca fiind abilitate să organizeze forma de învățământ de
zi pe aceste domenii de studiu de licență, s-a constatat că nici după
încheierea perioadei de monitorizare, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a
H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005
nu au fost sesizate nereguli semnificative în procesul de organizare și
desfășurare a procesului educațional la nivelul Universității ”SH”, și că
Ministerul Educației nu contestă faptul că a autorizat eliberarea de diplome de
licență pentru absolvenții formei de învățământ la distanță, organizată de
instituția de învățământ superior menționată, anterior momentului în care
reclamanții din prezenta cauză au încheiat contracte de studii de licență cu
pârâta.
În acest context,
judecătorul fondului a constatat că obligația de eliberare a actului individual
de studii din sistemul național de învățământ superior, revine instituției de
învățământ superior acreditate și nu conducătorului sistemului național de
educație,.
De asemenea, Curtea
de apel a constatat că cererea de chemare în garanție este fondată, atâta vreme
cât între pârâta Universitatea ”SH” și pârâtul-chemat în garanție Ministerul
Educației, există un raport juridic direct, născut din refuzul expres al
chematului în garanție de a aproba tipărirea de către SC ”R.” SA, a
formularelor tipizate și că acest refuz constituie un exces de putere, atâta
timp cât, prin intermediul lui, se neagă dreptul Universității de a organiza
această formă de învățământ.
În fine, referitor la
capătul de cerere privind aplicare a unei penalități de 100 de RON pe zi
pârâtelor, respectiv al cererii de chemare în garanție, prima instanță a
apreciat că acesta este nefondat, apreciind că în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar în cazul refuzului de
executare, care poate fi constatat abia după trecerea termenului de 30 de zile
de la data rămânerii irevocabile a hotărârii devin incidente dispozițiile art.
24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, neexistând temei pentru obligarea
pârâtelor sau a chematei în garanție la plata sumei de 100 de RON pentru
fiecare zi de întârziere la acest moment.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva sentinței
Curții de apel a declarat recurs pârâtul, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 4,
7 și 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul a criticat
hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța a
pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
S-a arătat că
organizarea și desfășurarea sistemului național de învățământ superior, precum
și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt
atribuții exclusive ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
Recurentul a precizat
că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, obligând MECTS
să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă, în condițiile în
care persoanele în cauză au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale.
În susținerea cererii
de recurs, s-a arătat că nu au fost analizate hotărârile de guvern prin care
sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și
specializările universitare cu formele de învățământ respective, fiind luate în
considerare numai contractele de studii încheiate de Universitate și
metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor
emisă de aceeași Universitate, documente care nu sunt opozabile Ministerului și
nu pot constitui temei legal pentru acordarea diplomei de licență pentru cei
care au urmat forme de învățământ organizate cu încălcarea cadrului legal.
Recurentul a arătat
că instanța de fond a omis să analizeze prevederile legale care au legătură cu
pricina. S-a precizat că, chemarea în garanție a MECTS pentru a obține
formulare de studii pentru activități didactice organizate și desfășurate
ilegal este inadmisibilă, deoarece o astfel de aprobare ar însemna o confirmare
a fraudei organizate de instituția de învățământ.
Recurentul a arătat
că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 88/1993, Legea nr. 84/1995 și
O.U.G. nr. 75/2005, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță
trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
S-a precizat că nu
trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul
facultăților forme de învățământ la distanță, în specializările autorizate sau
acreditate, cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID.
Recurentul a susținut
că în cazul Universității SH din București, specializările/programele de studii
de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără
respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii
nr. 88/1993 și a O.U.G. nr. 75/2005.
Recurentul a precizat
că nu există temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea
diplomelor de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate. Un act nu
poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis
în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat
pentru considerentele ce urmează:
În mod întemeiat,
prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de
pârâta Universitatea SH București și a fost obligat chematul în garanție
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea
formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți.
Susținerile din
cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de
guvern prin care Universitatea SH a fost autorizată să funcționeze provizoriu
și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de
învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit
cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Ministerul Educației,
Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță analizarea
criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către USH ori existența sau
valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate.
Obligația intimatei
USH este corelativă obligației intimatului MECTS de a aproba formularele
tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție.
Odată ce instanța de
fond a apreciat că cererea reclamanților a fost întemeiată sub aspectul
obligării pârâtei Universitatea SH București la eliberarea în favoarea acestora
a diplomelor de licență și a certificatelor de studii, pentru fiecare
specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată,
pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de
studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației,
cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității SH București
de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să
aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți.
În mod evident, numai
prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv
punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de
către pârâta Universitatea SH București a diplomelor de licență este
condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de
către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de
autoritate administrativă competentă.
Pe de altă parte, se
reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii
de aceeași natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate
constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest
sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656
din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie
2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709
din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în
considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței
consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea
cauza Beian c. României).
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul
din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.
304
1
C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza
a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu
modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
împotriva Sentinței nr. 167 din 14 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția
contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM